ICCJ. Decizia nr. 1152/2014. Civil. întoarcere executare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1152/2014
Dosar nr. 5506/1/2013
Şedinţa publică din 3 aprilie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1637 din 28 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 11719/99/2012, s-a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorii A.G. şi A.E. privind Decizia civilă nr. 2060 din 8 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 1837/99/2012.
A fost anulată în parte Decizia civilă nr. 2060 din 8 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi, în consecinţă:
S-a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 433 din 13 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, formulată de revizuenţii A.G. şi A.E. în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. pentru contradictorialitate cu Sentinţa civilă nr. 9245 din 7 iulie 2009 a Judecătoriei Iaşi, Sentinţa civilă nr. 9339 din 17 iulie 2009 a Judecătoriei Iaşi, Sentinţa civilă nr. 9171 din 3 iulie 2009 a Judecătoriei Iaşi şi Sentinţa civilă nr. 8121 din 12 iunie 2009 a Judecătoriei Iaşi.
S-a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 433 din 13 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, formulată de revizuenţii A.G. şi A.E. în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. pentru contradictorialitate cu Decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi şi Decizia civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Au fost păstrate restul dispoziţiilor Deciziei civile nr. 2060 din 8 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi privind respingerea cererii de revizuire formulată de aceiaşi revizuenţi, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 şi pct. 4 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte soluţia de declinare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a reţinut că, în contestaţia în anulare supusă examinării, A.G. şi A.E. au formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iaşi, motivând că această hotărâre este potrivnică raportat la Deciziile nr. 1 din 5 ianuarie 2005 şi 19 din 12 noiembrie 2004 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, solicitând să fie anulată această hotărâre şi păstrate deciziile Curţii de Apel Iaşi.
Referitor la motivul contestaţiei în anulare că cererea de revizuire a Deciziei nr. 433/2012 a Tribunalului Iaşi, raportat la Deciziile nr. 19/2004 şi nr. 1/2005, era de competenţa Curţii de Apel Iaşi, instanţa a constatat că este întemeiat întrucât, potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., raportat la art. 323 alin. (2) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, fiind incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Întrucât Decizia nr. 433/2012 este pronunţată de Tribunalul Iaşi, iar Deciziile nr. 1/2005 (Dosar nr. 5653/2004) şi nr. 19/2004 (Dosar nr. 5255/2004) sunt pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuenţii indicând că aceste hotărâri date de instanţe de grade deosebite sunt potrivnice.
La data de 18 noiembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 5506/1/2013 (în urma declinării competenţei de soluţionare de către Tribunalul Iaşi, secţia civilă, dispusă prin hotărârea sus-menţionată), cererea de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, formulată de revizuenţii A.G. şi A.E., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., pentru contradictorialitate cu Decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 5255/2004 şi cu Decizia civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 5653/2004.
Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
La termenul de judecată din 3 aprilie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. şi cu Decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 207/45/2012, excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că, prin Decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 207/45/2012, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, formulată de revizuenţii A.G. şi A.E., pentru contrarietate cu Decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi şi cu Decizia civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în urma verificării conţinutului hotărârilor pretins potrivnice, că acestea nu sunt pronunţate în acelaşi litigiu, în cauză neexistând identitatea de obiect cerută de textul de lege menţionat, deoarece obiectul cererilor soluţionate prin hotărârile invocate este diferit.
Astfel, s-a constatat că, în timp ce prin Deciziile nr. 1 din 5 ianuarie 2005 şi nr. 19 din 12 noiembrie 2004 ale Curţii de Apel Iaşi, s-au soluţionat cereri de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu, procesul-verbal de licitaţie din 5 mai 2003 emis de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare Iaşi, prin Decizia nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, a fost soluţionată o cerere de întoarcere a executării silite, respectiv repunerea contestatorilor A.G. şi A.E. în situaţia anterioară efectuării executării silite în Dosarul de executare nr. 286/2003, reintegrarea lor în imobilul din Iaşi, str. P.A.S. (fostă U.), judeţul Iaşi.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele textului de lege menţionat.
În această situaţie, se constată că revizuenţii din prezenta cauză au mai exercitat aceeaşi cale de atac, în contradictoriu cu aceiaşi intimaţi, împotriva aceleiaşi decizii şi vizând aceleaşi hotărâri pretins potrivnice, în baza aceluiaşi temei juridic şi pentru aceleaşi motive.
Or, faţă de cererea de revizuire ce a făcut obiectul cauzei care a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, se constată că revizuenţii nu mai pot uza din nou de aceeaşi cale de atac, astfel că cea de-a doua cerere de revizuire trebuie privită ca inadmisibilă, faţă de statuările anterioare intrate în puterea lucrului judecat.
Sistemul român de jurisdicţie a consacrat principiul unicităţii căii de atac, iar dreptul la calea de atac se stinge prin exercitare, neexistând posibilitatea legală a declarării de mai multe ori a aceleiaşi căi de atac.
Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Faţă de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, formulată de revizuenţii A.G. şi A.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1151/2014. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 1163/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
