ICCJ. Decizia nr. 1163/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1163/2014
Dosar nr. 748/215/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 3 aprilie 2014
Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 13 ianuarie 2014, Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti "I.Ş.P.", prin executor judecătoresc I.M.D., a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire faţă de terţul poprit D.C., împotriva debitoarei I.C., la cererea creditoarei P.B.R. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit din data de 17 septembrie 2007.
Prin Încheierea nr. 167 din 15 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 748/215/2014, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 650 din noul C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
De asemenea, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 781 din noul C. proc. civ., potrivit cărora poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit, acest text de lege instituind o excepţie de la regula enunţată de art. 650 din noul C. proc. civ.
În aplicarea acestor prevederi legale, instanţa a reţinut că creditoarea P.B.R. SA a ales un executor judecătoresc din raza Curţii de Apel Bucureşti, unde se găseşte şi domiciliul debitorului principal, astfel că în mod greşit executorul judecătoresc a ales ca instanţă de executare Judecătoria Craiova, considerând că este competentă instanţa de la domiciliul terţului poprit.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 1112 din 20 februarie 2014, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Craiova, cu motivarea că, faţă de data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc, respectiv 23 mai 2012, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, astfel că, potrivit art. 373 alin. (2) din acest cod, instanţa de executare este aceea în raza căreia urmează să se facă executarea. S-a mai reţinut că, în speţă, s-a solicitat în mod expres încuviinţarea executării silite prin poprire faţă de terţul poprit D.C., cu sediul în Craiova.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
În speţă, executarea a început la data de 23 mai 2012, prin cererea depusă de creditoarea P.B.R. SA la organul de executare, iar conform dispoziţiilor legale menţionate, încuviinţarea executării silite se va efectua în baza C. proc. civ. de la 1865.
Obiectul cererii cu care a fost sesizată instanţa de judecată constă în încuviinţarea executării silite prin poprire, în condiţiile în care domiciliul debitoarei se află în municipiul Bucureşti, sector 5, iar al terţului poprit indicat în cererea de încuviinţare a executării silite se află în localitatea Craiova, judeţul Dolj.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit, iar potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este cea care încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea, în sensul dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Potrivit textului de lege enunţat mai sus, având în vedere că, prin cererea formulată s-a indicat în mod expres că executarea se va realiza prin poprire faţă de terţul poprit D.C., cu sediul în localitatea Craiova, judeţul Dolj, în speţă, instanţa de executare este cea în raza căreia se află sediul terţului poprit, respectiv Judecătoria Craiova.
În consecinţă, văzând textele procedurale anterior menţionate, se va stabili că instanţa competentă teritorial în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1152/2014. Civil. întoarcere executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1164/2014. Civil → |
|---|
