ICCJ. Decizia nr. 1169/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1169/2014
Dosar nr. 23441/3/2009
Şedinţa publică din 8 aprilie 2014
Prin cererea înregistrată la data de 1 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 23441/3/2009, reclamanta SC L.R. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicitând instanţei să îi acorde juste despăgubiri calculate la valoarea reală a imobilului pentru care a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009.
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, sub nr. 3039/62/2009, reclamanta SC L.R. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicitând instanţei să îi acorde juste despăgubiri calculate la valoarea reală a imobilului pentru care a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009. Prin Sentinţa civilă nr. 168D din 5 iunie 2009, Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând în esenţă că imobilul expropriat ce face obiectul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009 nu este situat în raza de competenţă a Tribunalului Braşov, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi art. 21 din Legea nr. 33/1994. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 3 august 2009 sub nr. 32187/3/2009.
Prin cererea înregistrată ia data de 2 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 23744/3/2009, reclamanta SC L.R. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicitând instanţei să îi acorde juste despăgubiri calculate la valoarea reală a imobilului pentru care a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2010, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 23744/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la dosarul de faţă, tribunalul constatând că este vorba despre aceeaşi acţiune, având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect.
De asemenea, prin aceeaşi încheiere s-a dispus şi conexarea Dosarului nr. 32187/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la dosarul de faţă, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile art. 164 C. proc. civ., fiind identitate de părţi şi existând o strânsă legătură între obiectele celor două dosare.
Prin Sentinţa civilă nr. 609 din 28 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte cererea principală şi cererea conexă, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 109.656 RON, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat - teren în suprafaţă totală de 1.283 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, pentru care au fost emise Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009 şi nr. 62/2009 şi a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009 emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a terenului în suprafaţă de 1.070 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, având nr. cadastral x şi s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma totală de 17.053,61 RON.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009 emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea de la reclamantă a terenului în suprafaţa de 213 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, având nr. cadastral x şi s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma totală de 3.394,79 RON.
Prin raportul de expertiză întocmit de către experţii T.M., M.V. şi M.V., astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecţiuni, s-a stabilit că valoarea terenului la data de efectuării raportului de expertiză (8 iunie 2010) este de 95.542 RON, iar la data exproprierii (17 martie 2009) este de 109.656 RON.
Experţii au precizat că valorile menţionate au avut în vedere şi prejudiciul adus terenului de minim 10%, arătând totodată că restul terenului nu capătă niciun spor de valoare ca urmare a realizării obiectivului exproprierii, întrucât nu va avea acces direct la autostradă, nefiind amplasat la o intersecţie, ci dimpotrivă va trebui parcurs un drum suplimentar de minim 4 km pentru a se ajunge la acesta.
Tribunalul a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4) - (8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, iar conform alin. (3), acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
În ceea ce priveşte momentul care trebuie avut în vedere pentru nivelul preţurilor de tranzacţionare a imobilelor similare celui expropriat, tribunalul apreciază că acesta este reprezentat de data exproprierii şi nu de data efectuării raportului de expertiză dispus de instanţa de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 1 aprilie 2011 a declarat apel atât pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, iar la data de 29 septembrie 2011 a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 198A din 19 septembrie 2013,Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile formulate de apelantul pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA şi de apelantul Ministerul Public, reprezentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi în cursul judecării apelului de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 609 din data de 28 martie 2011, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 23441/3/2009, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC L.R. SRL.
A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, cu privire la cuantumul despăgubirilor, care va fi de 33.500 RON.
A obligat intimata reclamantă să plătească apelantului pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că:
În mod temeinic a statuat prima instanţă în ceea ce priveşte situaţia de fapt că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009 emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a terenului în suprafaţă de 1.070 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, având nr. cadastral y şi s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma totală de 1.7.053,61 RON, iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009 emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea de la reclamantă a terenului în suprafaţa de 213 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, având nr. cadastral x şi s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma totală de 3.394,79 RON.
Societatea comercială expropriată, nemulţumită de cuantumul despăgubirii, s-a adresat instanţei la datele de 1 aprilie 2009, respectiv 1 iunie 2009.
Prin expertiza efectuată în prima instanţă la data de 18 octombrie 2010, cu corecţiile admise la 8 februarie 2011 în urma obiecţiunilor, s-a stabilit că valoarea terenului la 17 martie 2009, data medie a celor două exproprieri, este de 25.917 euro (109.656 RON), iar la 8 iunie 2010, data expertizei, este de 22.581 euro (95.542 RON).
În cadrul apelului, s-a efectuat la data de 13 iunie 2013 o nouă expertiză tehnică de specialitate, care a conchis că valoarea terenului la data de efectuării acesteia este de 33.500 RON, echivalentul a cca. 7.700 euro, la 6 euro/mp.
Referitor la motivul de apel comun privind momentul în funcţie de care trebuie stabilită valoarea imobilului, Curtea a avut în vedere că art. 9 din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, fără nicio distincţie între normele procedurale pentru soluţionarea cererilor în materia exproprierii şi normele juridice de altă natură.
Reclamanţii s-au plâns de faptul că despăgubirile pentru expropriere nu mai corespund, la momentul plăţii, valorii reale a terenului. Curtea a arătat că încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 constatată îşi are originea într-o problemă structurală dată de absenţa, a unui mecanism care să permită jurisdicţiilor naţionale să ţină cont de deprecierea care poate interveni prin efectul conjugat al duratei procedurii şi creşterii inflaţiei.
Concluzia este aceea că, indiferent de data la care se raportează valoarea imobilului ce va fi avută în vedere pentru stabilirea despăgubirilor, plata trebuie să se facă într-un termen cât mai scurt calculat începând cu momentul menţionat.
De aceea, având în vedere şi faptul ca valoarea imobilului poate şi să crească, iar nu numai să scadă, iar soluţia trebuie să fie aceeaşi în ambele cazuri, trebuie să se ţină seama, în aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, de preţul de piaţă la data efectuării expertizei în apel, care prin ipoteză este mai apropiată de momentul plăţii.
Pentru aceiaşi considerent, este lipsit de relevanţă şi preţul cu care intimata reclamantă a achiziţionat, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 19 octombrie 2007 de notar public C.V.I., imobilul în litigiu (30 euro/mp).
În fine, contrar susţinerilor intimatei reclamante, prin expertiza întocmită în faţa primei instanţe s-a stabilit numai valoarea imobilului expropriat, nu şi prejudiciul cauzat proprietarului (prin faptul că pentru a se ajunge la terenul rămas se face o ocolire de 4 km datorită modului de realizare a autostrăzii) - acestea constituind componente diferite ale despăgubirii conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 - neputându-se justifica nici în acest fel cuantumul ridicat al despăgubirii stabilite de tribunal.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la metodele de calcul folosite de către experţii care au efectuat expertiza în primă instanţă, Curtea a constatat că acestea au rămas fără obiect, în condiţiile în care în apel a fost administrat un nou asemenea mijloc de probă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a Deciziei civile nr. 198, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 19 septembrie 2013, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către intimata-reclamantă, ca neîntemeiată sau casarea Deciziei civile nr. 198 A şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a invocat faptul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora "la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză", respectiv în comuna Snagov, jud. Ilfov, acest motiv de recurs fiind prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a criticat aplicarea şi interpretarea greşită a legii de instanţa de apel cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 33.500 RON, deoarece, atât experţii, cât şi instanţa au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri situate în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov, or terenul supus exproprierii în suprafaţă de 1.283 mp are categoria de folosinţă de teren extravilan arabil.
Aşadar, comisia de experţi a întocmit raportul de expertiză evaluatorie, luând în calcul terenuri care nu sunt similare cu cel expropriat, din cele cinci contracte de vânzare-cumpărare, luând în considerare un singur contract având ca obiect teren situat în extravilanul comunei Snagov.
Instanţa de apel a omologat un raport de expertiză întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că experţii nu au ţinut seama de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel la data întocmirii raportului de expertiză, ceea ce impune refacerea expertizei, soluţia solicitată fiind în sensul admiterii recursului, de casare a deciziei mai sus menţionate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţe, fiind aplicabile dispoziţiile art. 312 şi 314 C. proc. civ.
Recursul este fondat
Analizând susţinerile recurentului-pârât Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, se constată că acestea se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ. din 1865, urmând a fi analizate din această perspectivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994: "(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite".
(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine cont de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia."
Ca atare, este certă distincţia stabilită de legiuitor între evaluarea operată, în vederea exproprierii, în etapa administrativă, procedură condusă de expropriator şi expertiza ce se efectuează în etapa judiciară, urmare a formulării unei contestaţii de către proprietarul imobilului supus exproprierii, efectuată conform art. 25 din lege.
Conform dispoziţiilor legate enunţate, pentru stabilirea despăgubirii, experţii se vor raporta la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În aplicarea corectă a acestor dispoziţii, Înalta Curte constată că este fondată critica din recurs, referitoare la stabilirea despăgubirii, în sensul că, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe un raport de expertiză care nu a avut în vedere prevederile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994.
Imobilele în litigiu sunt situate pe teritoriul administrativ al comunei Snagov, jud. Ilfov, în suprafaţă de 1.070 mp, identificat prin nr. cadastral y şi în suprafaţă de 213 mp identificat prin numărul cadastral x la care face referire intimata reclamantă şi au fost expropriate pentru construcţia tronsonului de autostradă Bucureşti - Ploieşti.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 au fost acordate despăgubiri în cuantum de 17.053,61 RON pentru suprafaţa de teren de 1.070 mp, iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009 au fost acordate despăgubiri în cuantum de 3.394,79 RON, pentru suprafaţa de 213 mp.
În speţă, despăgubirea viza o suprafaţă totală de 1.283 mp, teren extravilan (arabil), pentru care s-a acordat o sumă de 33.500 RON ce include şi prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
Astfel, în faza procesuală a apelului, experţii au stabilit ca elemente de comparaţie cinci contracte de vânzare-cumpărare, dintre care numai unul viza categoria de teren extravilan, restul raportându-se la terenuri intravilane.
Se constată că valoarea terenului trebuie raportată la situaţia lui concretă actuală, şi anume având categoria de folosinţă extravilan, iar nu la categoria de folosinţă intravilan, aşa cum au procedat experţii desemnaţi pentru a întocmi raportul în apel, deoarece şi preţul pe care l-ar obţine prin vânzare s-ar stabili pe aceeaşi bază.
Procedând de această manieră, cuantumul despăgubirii s-a calculat, fără a fi luate în considerare, la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, ceea ce echivalează cu nestabilirea corectă a situaţiei de fapt, atrăgând astfel incidenţa dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă hotărăşte asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost pe deplin stabilite.
Aşa fiind, răspunzând criticii fondate din recursul pârâtului, Înalta Curte constată că nu pot fi validate de instanţă, decât acele concluzii ale raportului de expertiză, în care experţii folosesc la stabilirea despăgubirii criteriile prevăzute de lege, fundamentându-şi concluziile şi raportându-se la date şi elemente, ce sunt în total acord cu cerinţele impuse de textele de lege menţionate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, să caseze decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei nr. 198/A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1168/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1170/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
