ICCJ. Decizia nr. 1172/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1172/2014
Dosar nr. 23882/3/2008
Şedinţa publică din 8 aprilie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 19 iunie 2008, reclamanta B.C.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului-teren în suprafaţă de 131.000 mp şi construcţii, situat în Bucureşti, Bd. B.N., sectorul 1.
Prin Sentinţa civilă nr. 299 din 3 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta B.C.M.L., ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 307/A din 11 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.C.M.L., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 februarie 2001, şi care a primit termen de judecată la 12 aprilie 2011.
Judecata recursului a fost suspendată la data de 12 aprilie 2011, în baza dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la cererea reclamantei, care, prin petiţia depusă la dosar la data de 28 februarie 2011, a solicitat să se ia act de Declaraţia autentificată la 21 februarie 2011 de B.N.P. L.C. privind suspendarea cauzei până la soluţionarea pe cale administrativă a litigiului.
La data de 12 decembrie 2013, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica dacă în cauză mai subzistă motivul suspendării judecăţii.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an.
Perimarea se înfăţişează astfel, ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor, în soluţionarea litigiului.
Ea are un caracter mixt, de sancţiune şi de prezumţie tacită de desistare, având ca elemente definitorii rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii.
Astfel, în cauză, măsura de suspendare a judecăţii s-a dispus la data de 12 aprilie 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vederea soluţionării pretenţiilor reclamantei asupra imobilului în litigiu în procedura reglementată de actul normativ amintit.
Se constată că, prin Adresa nr. 1375/5762/MI din 2 aprilie 2014, înregistrată la dosar la data de 4 aprilie 2014, Primăria Municipiului Bucureşti a comunicat instanţei că Notificările nr. 927/2001 şi nr. 680/2003, formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 şi având ca obiect cererea de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti, Bd. B.N., sectorul 1, au fost soluţionate prin Dispoziţia nr. 13398 din 27 decembrie 2010, modificată prin Dispoziţia nr. 14819 din 27 octombrie 2011.
Aşadar, se reţine că procedura administrativă s-a definitivat cu mult timp în urmă, fără ca reclamanta să manifeste ulterior stăruinţă în continuarea soluţionării recursului a cărui judecată se suspendase tocmai pentru a nu fi lăsată fără eficienţă procedura specială demarată de aceasta.
În aceste condiţii, lipsa de stăruinţă a părţilor, care, după definitivarea procedurilor speciale menţionate, nu au solicitat repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii, este sancţionată cu perimarea cererii de recurs.
Considerând că a avut loc o suspendare a cursului perimării în sensul art. 250 alin. (1) C. proc. civ., cât timp s-a desfăşurat procedura administrativă demarată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, în acelaşi timp, se constată că termenul de când se apreciază că pricina a rămas în nelucrare din vina părţii începe să curgă de la data de 27 octombrie 2011, dată la care a fost emisă Dispoziţia nr. 14819 de către Primarul general al municipiului Bucureşti, ce a modificat Dispoziţia nr. 13398 din 27 decembrie 2010, emisă de acelaşi primar.
Or, de la acest moment, recurenta-reclamantă nu a îndeplinit niciun act de procedură, întreruptiv al cursului perimării, de natură să demonstreze ieşirea din pasivitatea procesuală.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata perimat recursul declarat de reclamanta B.C.M.L. împotriva Deciziei civile nr. 307/A din 11 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta B.C.M.L. împotriva Deciziei civile nr. 307/A din 11 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1170/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1173/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
