ICCJ. Decizia nr. 1174/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1174/2014
Dosar nr. 4047/84/2012
Şedinţa publică din 08 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sălaj sub numărul 4047/84 din 13 august 2012, reclamanta I.E.M. i-a chemat în judecată pe pârâţii Oraşul Jibou, prin Primar, Grădina Botanică Jibou, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Sălaj şi Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Naţional Sălaj, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 506.350 RON, reprezentând despăgubiri pentru distrugerile şi degradările provocate ansamblului arhitectural "C.W." din Jibou, cu cheltuieli de judecată.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 422/2001.
La termenul din 11 ianuarie 2013, reclamanta şi-a extins acţiunea faţă de Liceul Teoretic "I.A." Jibou şi faţă de Clubul Copiilor Jibou.
Prin Sentinţa civilă nr. 2127 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Liceul Teoretic "I.A." Jibou.
S-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 14 februarie 2001 - 13 august 2009 invocată de pârâtul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Gradina Botanică "V.F." Jibou.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj, sens în care s-a respins acţiunea intentată împotriva lui de reclamantă.
S-a respins ca nefondată acţiunea precizată a reclamantei I.E.M. împotriva pârâţilor Oraşul Jibou, prin Primar, Centrul de Cercetări Biologice Jibou, Grădina Botanică "V.F." Jibou, Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Naţional Sălaj, Liceul Teoretic "I.A." Jibou, Clubul Copiilor Jibou, pentru despăgubiri.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtului Centrul de Cercetări Biologice Grădina Botanică "V.F.", cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj nu are calitate procesuală pasivă, în timp ce Liceul Teoretic "I.A." Jibou are calitate procesuală pasivă, faţă de prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, întrucât liceele au personalitate juridică şi pot sta în nume propriu în judecată, pe când inspectoratul nu are calitate procesuală pasivă, fiindcă terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolile primare, gimnaziile şi liceele fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de consiliile locale. De asemenea, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Centrul de Cercetări Biologice Jibou Grădina Botanică "V.F." Jibou.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că la data de 5 februarie 2002, reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin executorul judecătoresc, privind restituirea imobilului înscris în CF nr. AA, nr. top BB, în natură, constând în teren în suprafaţă de 9,0787 ha şi conacul "C.W." din Jibou, în calitate de moştenitoare a proprietarei tabulare E.W.
Prin Decizia nr. 45/2007 a Centrului de Cercetări Biologice Jibou Grădina Botanică Jibou, s-a admis în parte cererea de restituire în natură şi în consecinţă, s-a stabilit restituirea în natură a unei părţi din imobilul cu nr. top CC compus din teren în suprafaţă de 6.894 mp, cu 1/2 din construcţia conac (C1) şi construcţia cu suprafaţa de 151 mp denumită C.R. (C34) pe care le deţine, diferenţa fiind deţinută de Oraşul Jibou. Această decizie a fost modificată prin Decizia civilă nr. 25/A/2010 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a admis apelul reclamantei I.E.M. împotriva Sentinţei civile nr. 3034/2008 a Tribunalului Sălaj şi s-a anulat art. 4 din Decizia nr. 456/2007, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcţii, constând în fosta casă a inginerului agronom şi grajd.
Dreptul reclamantei la eventuale despăgubiri cu privire la stricăciunile cauzate de degradările produse imobilelor restituite în natură s-a născut la data emiterii Deciziei nr. 456 din 20 august 2007.
Însă reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 41 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu poate prezenta procesul-verbal care să ateste starea imobilului din momentul preluării. În lipsa acestui document, lipseşte premisa necesară şi obligatorie pentru verificarea susţinerilor reclamantei cu privire la acţiunile ori inacţiunile pârâţilor, care ar fi avut drept rezultat degradarea imobilelor.
Cum reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 41 din Legea nr. 10/2001, nu se poate susţine că dreptul său la acţiune s-ar fi prescris pentru perioada 14 februarie 2002 - 13 august 2009, întrucât termenul de prescripţie ar fi început să curgă din momentul încheierii procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speţă, motiv pentru care excepţia prescripţiei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta I.E.M., solicitând rejudecarea cauzei, cu administrarea probelor solicitate.
Intimatul Clubul Copiilor Jibou prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei apelate, arătând că în perioada februarie 2001 - iunie 2012 s-au efectuat mai multe lucrări de întreţinere şi conservare, enumerate în cererea depusă.
Intimatul Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că faţă de acesta s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Intimatul Oraşul Jibou prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Despre lucrările de întreţinere care s-au efectuat la aceste construcţii, a făcut referiri în întâmpinările depuse la prima instanţă.
Prin întâmpinare depusă la dosar, intimatul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Grădina Botanică Jibou a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că apelanta nu a uzat de drepturile pe care i le-a conferit legea.
Prin Decizia civilă nr. 124/A din 16 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta I.E.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2127 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosar nr. 4047/84/2012.
A obligat apelanta să îi plătească intimatului Centrul de Cercetări Biologice - Grădina Botanică Jibou cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Notificarea nr. 46 din 5 februarie 2002, reclamanta I.E.M. a solicitat restituirea în natură a construcţiei conac C.W. şi a terenului în suprafaţă de 9 ha şi 4.787 mp din CF nr. AA Jibou, iar prin Decizia nr. 456 din 20 august 2007 emisă de Centrul de Cercetări Biologice Jibou, i s-a restituit în natură 1/2 din construcţia conac C1 şi construcţia C.R., împreună cu terenul în suprafaţă de 6.894 mp. Această decizie a fost modificată parţial prin Decizia civilă nr. 25/2010 a Curţii de Apel Cluj, prin care reclamantei i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcţii constând în fosta casă a inginerului agronom şi grajd.
De asemenea, prin Dispoziţia nr. 600 din 31 iulie 2009 a Primarului Oraşului Jibou i s-a restituit reclamantei I.E.M. 1/2 din construcţia conac situată în Jibou, str. P.; construcţia C.R. în suprafaţă de 913 mp; terenul ocupat de construcţii în suprafaţă totală de 1.550,5 mp, din care 550,5 mp în cotă indiviză; curtea interioară în suprafaţă de 4.631 mp şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, pentru terenul în suprafaţă de 9.999 mp, ce nu poate fi restituit în natură.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 10/2001 rezultă că la cererea persoanei îndreptăţite, unităţile deţinătoare erau obligate ca în termen de 15 zile să încheie procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului, iar dacă deţinătorii imobilului nu respectau termenul de 15 zile de la solicitarea reclamantei, aceasta se putea adresa executorului judecătoresc pentru a încheia un proces-verbal privind situaţia reală a imobilului.
Reclamanta-apelantă a recunoscut că nu a făcut demersuri pentru întocmirea procesului-verbal în vreuna dintre cele două variante, pentru a dovedi că între timp imobilul revendicat ar fi suferit distrugeri şi/sau degradări, dar a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul tehnic P.T., din care rezultă că în perioada februarie 2002 - martie 2012, degradările suferite de ansamblul arhitectural din cauza neîntreţinerii curente şi a lipsurilor de reparaţii capitale s-ar ridica la suma de 506.350 RON.
Această expertiză tehnică extrajudiciară, care nu a fost efectuată în contradictoriu cu părţile din proces pentru a le fi opozabilă, nu a fost însuşită de către intimaţi.
În apel, apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a degradărilor suferite de construcţiile ce fac parte din ansamblul arhitectural C.W. în perioada 2002 - 2012.
Clubul Copiilor Jibou i-a predat apelantei imobilul deţinut de aceasta prin Procesul-verbal încheiat la data de 6 iulie 2012.
La dosar, intimatul Liceul Teoretic Jibou a depus facturi din care a rezultat că la data de 27 septembrie 1995 a plătit unei societăţi comerciale suma de 11.068.624 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii la imobilul în litigiu. Acelaşi intimat a mai depus facturi pentru diferite sume de bani reprezentând reparaţii şi materiale cumpărate pentru imobilul în litigiu.
Contravaloarea acestor lucrări executate de către foştii deţinători la imobilul în litigiu nu a fost evaluată printr-un raport de expertiză tehnică judiciară şi dedusă din cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă, în măsura în care le-ar fi dovedit, deoarece apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize în apel, iar instanţa, în exercitarea rolului activ, dar cu respectarea principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil, nu putea dispune efectuarea unei expertize nesolicitate, fiindcă aceasta ar fi însemnat să fie obligată apelanta la plata avansului onorariului de expert, în lipsa manifestării sale de voinţă exprimate în acest sens.
Având în vedere că apelanta nu şi-a dovedit pretenţiile sale constând în contravaloarea despăgubirilor reprezentând distrugeri şi degradări ce ar fi fost cauzate ansamblului C.W. din Jibou între data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi până la data intrării ei efective în posesie, în condiţiile prevăzute de art. 41 din aceeaşi lege, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I.E.M., criticând soluţia pentru nelegalitate, susţinând că prima instanţă nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, iar curtea de apel a menţinut o hotărâre greşită.
S-a invocat faptul că s-a solicitat efectuarea unei expertize în faţa instanţei de fond, dar nu a fost pusă în discuţia părţilor, iar în motivele de apel s-a învederat necesitatea administrării de probatorii, instanţa respingându-le deşi era evident că s-a dorit reluarea susţinerilor de la fond.
Acţiunea a fost respinsă pe o excepţie nefondată, neanalizându-se fondul cauzei, excepţie ce nu putea înlătura necesitatea efectuării unor alte dovezi, în afara celor prevăzute de art. 41 din Legea nr. 10/2001.
Recurenta invocă faptul că nu i s-a permis demonstrarea temeiniciei pretenţiilor deduse judecăţii, de vreme ce nu i s-a admis nicio probă solicitată şi că instanţa a dat dovadă de un formalism excesiv, ducând până la neanalizarea cererilor formulate de parte, nici la fond şi nici în apel.
Recursul este nefondat.
Examinând susţinerile recurentei, Înalta Curte constată că acestea se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi urmează să fie analizate din această perspectivă.
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, urmând ca Înalta Curte să completeze motivarea cu următoarele considerente:
Art. 41 din Legea nr. 10/2001 instituie răspunderea instituţiei deţinătoare a imobilului restituit foştilor proprietari pentru stricăciunile şi degradările aduse după intrarea în vigoare a legii. Actul normativ instituie o procedură de constatare a stării imobilului, ce se declanşează la solicitarea persoanei îndreptăţite la restituire.
Astfel, potrivit textului de lege, pentru constatarea stării actuale a imobilului persoana îndreptăţită îi va solicita deţinătorului acestuia întocmirea unui act constatator, deţinătorul fiind obligat ca în termen de 15 zile de la primirea cererii să invite persoana îndreptăţită şi să încheie în prezenţa sa un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului. Dacă deţinătorul imobilului nu-şi îndeplineşte în termen obligaţia, persoana îndreptăţită se poate adresa executorului judecătoresc care va întocmi procesul-verbal.
În speţă, s-a reţinut în fapt că recurenta-reclamantă nu s-a adresat cu o astfel de solicitare intimatei-pârâte, astfel încât nu i se poate imputa unităţii deţinătoare neîntocmirea actului constatator.
Pentru ca instanţele anterioare să poată efectua probatorii cu privire la existenţa unor stricăciuni sau degradări era necesar să se facă dovada faptei ilicite şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciul cauzat.
În lipsa procesului-verbal de constatare, întocmit potrivit procedurii prevăzute de art. 41 din Legea nr. 10/2001, instanţele anterioare nu puteau statua asupra existenţei răspunderii civile delictuale, raportat la toate elementele acesteia, nefiind în măsură să verifice susţinerile reclamantei, astfel încât în mod corect a fost respinsă acţiunea ca nefondată şi menţinută soluţia în apel.
Aşa fiind, este neîntemeiată critica reclamantei că acţiunea a fost respinsă pe excepţie şi că instanţa nu a analizat fondul cauzei, de vreme ce raportul juridic dedus judecăţii a fost examinat prin prisma dispoziţiilor legale ce stabilesc elementele sale determinante, respectiv art. 41 din Legea nr. 10/2001. Acest raţionament jurisdicţional este confirmat de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 558 din 7 februarie 2013, secţia I civilă.
Susţinerile privind aprecierea greşită a dovezilor depuse la dosar, prin care s-au dovedit degradările imobilului şi necesitatea efectuării unei noi expertize în apel, nu mai pot fi valorificate pe calea recursului, neexistând în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ. un motiv care să permită cenzurarea în recurs a greşelilor grave de fapt, rezultat al greşitei aprecieri a probelor, efectuate de instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., urmează să oblige pe recurentă la plata sumei de 3.585 RON cheltuieli de judecată către intimatul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Grădina Botanică "V.F." Jibou, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta I.E.M. împotriva Deciziei civile nr. 124/A din 16 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă recurenta la 3.585 RON cheltuieli de judecată către intimatul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Grădina Botanică "V.F." Jibou.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1173/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1175/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
