ICCJ. Decizia nr. 1176/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1176/2014
Dosar nr. 1504/46/2011
Şedinţa publică din 08 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 decembrie 2011, sub nr. 1504/46/2011, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, revizuenţii I.E. şi I.G. au formulat, în contradictoriu cu intimaţii P.C., T.A., M.G.N. şi M.G., cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 1774/R din 18 mai 1999, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 1649/1999, invocându-se temeiul de drept prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În şedinţa publică din 25 mai 2012, curtea de apel a pus în discuţia părţilor excepţia privind lipsa competenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire, revizuenta susţinând că această excepţie este neîntemeiată, cu precizarea că cererea de revizuire îndeplineşte condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., actul nou constând în hotărârea pronunţată de Judecătoria Călăraşi, arătând, totodată, că a solicitat disjungerea uneia dintre cererile de revizuire şi soluţionarea de către alt complet de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins cererea de disjungere privind cererile de revizuire înregistrate la datele de 14 decembrie 2011 şi 9 ianuarie 2012. S-a respins, ca rămasă fără obiect, excepţia lipsei de competenţă materială a Curţii de Apel Piteşti.
Totodată, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii I.E. şi I.G. împotriva Deciziei civile nr. 1774/R din 18 mai 1999, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
În considerentele deciziei s-au reţinut următoarele:
Cu privire la cererea de disjungere formulată de către revizuenţi, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată, constatându-se că revizuenţii au depus la instanţă aceeaşi cerere de revizuire, cu acelaşi conţinut, la date diferite, motivând că doresc disjungerea uneia dintre aceste cereri de revizuire şi judecarea de către un alt complet.
S-a constatat, astfel, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005, articol introdus prin H.C.S.M. nr. 749 din 25 noiembrie 2011.
Referitor la excepţia lipsei de competenţă materială a Curţii de Apel Piteşti, invocată din oficiu de către aceasta, având în vedere că revizuenta a precizat că este nemulţumită şi de Decizia nr. 2390 din 30 septembrie 1998 a Tribunalului Argeş, s-a constatat că această excepţie a rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere faptul că se solicită revizuirea unei decizii pronunţate în recurs, care nu evocă fondul.
Împotriva Deciziei nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, au declarat recurs revizuenţii I.E. şi I.G.
Examinând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În cauză, hotărârea atacată cu revizuire - Decizia nr. 1774/R din 18 mai 1999, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - are caracter irevocabil, fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs.
Prin urmare, Decizia nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, este o hotărâre irevocabilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul pricinii, este irevocabilă.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior şi la considerentele expuse, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii I.E. şi I.G. împotriva Deciziei civile nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1178/2014. Civil → |
|---|
