ICCJ. Decizia nr. 1182/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1182/2014
Dosar nr. 9237/105/2006/a2
Şedinţa publică din 08 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul S.V.M. la data de 18 decembrie 2013, în cadrul Dosarului nr. 9237/105/2006, având ca obiect soluţionarea unor recursuri înregistrate pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 şi art. 33 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 165/2013, în raport de dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 53 alin. (2) şi art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) şi (8) din Constituţie.
Reclamantul a motivat cererea arătând că textele indicate sunt neconstituţionale, întrucât litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării iniţiale, iar faptul că în curs de judecată au fost surprinse de apariţia Legii nr. 165/2013, care reglementează alte termene şi condiţii decât cele de la momentul formulării şi înregistrării cererilor de chemare în judecată, ce urmează a li se aplica în condiţiile art. 4 din această lege, răstoarnă principiul fundamental al neretroactivităţii legii.
Prin Încheierea de şedinţă din 26 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 şi art. 33 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 165/2013, în raport de dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 53 alin. (2) şi art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) şi (8) din Constituţie.
Curtea de Apel Piteşti a constatat, în motivarea soluţiei, că normele criticate a fi neconstituţionale nu se aplică în cauza de faţă, în faza de judecată a recursului, Legea nr. 165/2013 fiind aprobată în scopul de a reforma legislaţia în domeniul restituirii proprietăţilor, precum şi de a găsi soluţii cu privire la resursele financiare necesare plăţii despăgubirilor persoanelor îndreptăţite. Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, în aprecierea acestei condiţii impunându-se realizarea unei analize riguroase a cauzei, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul S.V.M., formulând doar declaraţia de recurs şi solicitând modificarea în tot a încheierii, cu consecinţa sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei, fără să invoce vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Examinând cererea de recurs în raport de excepţia de nulitate, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, arătarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 306 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motive de ordine publică.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Prin urmare, obligaţiei procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 303 C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, şi o sancţiune, aceea a nulităţii, prevăzută de art. 306 din acelaşi cod.
Cum, în speţă, reclamantul S.V.M. nu şi-a motivat recursul şi nu a indicat vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege în art. 304 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică, care să oblige instanţa să le analizeze din oficiu, se va constata nulitatea căii de atac formulate de către reclamant.
Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi solicitarea intimatei SC R. SA, dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceasta, urmând a fi obligat recurentul la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.V.M. împotriva Încheierii de şedinţă din 26 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Obligă pe recurent la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC R. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1181/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1183/2014. Civil → |
|---|
