ICCJ. Decizia nr. 1226/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1226/2014
Dosar nr. 2014/119/2009
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2881 din 26 octombrie 2012, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a admis în parte acţiunea principală în contrafacere şi combaterea concurenţei neloiale formulată de reclamanta SC B.S.P. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC C.P. SRL Sfantu-Gheorghe.
A admis în parte cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei formulată de intervenienta SC M.W. SRL Sfântu-Gheorghe.
A constatat existenţa unui drept exclusiv al reclamantei asupra mărcii înregistrată la O.S.I.M.
A respins, ca neîntemeiate, petitele acţiunii principale referitoare la constatarea încălcării de către pârâta reclamantă a dreptului exclusiv asupra mărcii de mai sus, interzicerea efectuării de către aceasta a actelor prevăzute de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, constatarea săvârşirii unui act de concurenţă neloială prin fabricarea şi folosirea de ambalaje individuale pentru bomboanele de pom, distrugerea acestor ambalaje sub sancţiunea unor daune cominatorii şi asigurarea publicităţii hotărârii în condiţiile Legii nr. 11/1991.
A admis în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâta SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe în contradictoriu cu reclamanta SC B.S.P. SRL Bucureşti, aşa cum a fost întregită.
A constatat inexistenţa unei vătămări aduse drepturilor asupra mărcii prin utilizarea de către pârâta reclamantă a foliei destinată ambalării individuale a produselor „bomboane de pom”, astfel cum aceasta se găseşte ataşată la dosarul de fond.
A respins, ca neîntemeiate, petitele acţiunii reconvenţionale referitoare la publicarea sentinţei în două ziare, de circulaţie locală şi naţională, cât şi plata de către reclamanta pârâtă a sumei de 5.965,5 RON cu titlu de despăgubiri.
A compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părţi în sensul că obligă reclamanta pârâtă să plătească pârâtei reclamante suma de 3.500 RON reprezentând cheltuieli parţiale de judecată.
Prima instanţă a reţinut că acel chip de îngeraş reprodus pe folia de ambalare a produselor comercializate de pârâta SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe constituie o marcă individuală, figurativă înregistrată la 13 ianuarie 2003 de societatea D. KFT la Oficiul de Brevete Maghiar, expertul F.R.S. percepând în mod exact această marcă, respectiv ca fiind reprezentată de un chip de îngeraş cu păr lung maro-roşcat, purtând o coroniţă cu flori albe şi având aripi mici albe. Această marcă a fost înregistrată şi la nivel internaţional la O.M.P.I./W.I.P.O. de către D. KFT la da de 25 noiembrie 2009, vechimea acestei mărci fiind potrivit aceluiaşi expert recunoscută de la data depozitului din Ungaria, respectiv 13 ianuarie 2013, care este o dată anterioară datei de depozit a mărcii reclamantei.
Este adevărat că reclamanta şi pârâta comercializează produse identice, bomboane de pom, dar identitatea există numai la nivelul denumirii produsului, fiind de observat că produsul comercializat de pârâtă are un anumit ambalaj individual şi un alt ambalaj atunci când este introdus în pungile în care este comercializat. Ambii experţi au apreciat că marca naţională şi marca maghiară înregistrată internaţional la data de din 25 noiembrie 2009 nu sunt identice ci prezintă asemănări în sensul că ambele conţin imagini ale unor îngeraşi cu aripioare şi cununi de flori însă deosebirile rezidă în faptul că marca reclamantei redă imaginea a doi îngeraşi bruneţi identici în timp ce pe ambalajul pârâtei apar două şiruri de îngeraşi blonzi identici, pe şirul inferior îngeraşii fiind reprezentaţi cu capul în jos, diferenţa fiind şi în ceea ce priveşte chipurile îngeraşilor blonzi faţă de cei bruneţi, aranjarea părului acestora, a cununilor de flori şi a formei aripilor, în plus expertul F.R.S. subliniind pe drept cuvânt că îngeraşul din marca din 20 aprilie 2006 are poziţia feţei frontală în timp ce îngeraşul din marca din 25 noiembrie 2009 are profilul feţei orientat uşor dreapta.
Bomboanele de pom ale pârâtei sunt comercializate de aceasta în pungi cu aspect complet diferit atât faţă de aspectul ambalajului individual al bomboanelor sale cât şi faţă de aspectul pungilor în care sunt comercializate bomboanele de pom ale reclamantei, expertul I. opinând că deşi ambele tipuri de pungi permit să se întrevadă ambalajele individuale ale bomboanelor de pom, nu există un risc de confuzie pentru public, ambalajele folosite de pârâtă nereprezentând o imitaţie servilă a ambalajelor reclamantei, neexistând vreo activitate de copiere sistematică de către pârâtă a ambalajelor folosite de reclamantă în comerţul său.
Acestea din urmă sunt constatări de fapt întemeiate pe examinarea ambalajelor prezentate de părţi şi depuse prin fotocopiere la dosar, constatări realizate de experţi şi pe care instanţa le însuşeşte în mod integral.
În ceea ce priveşte anterioritatea mărcii internaţionale a titularului D. KFT, în anexa nr. 7 a raportului expertului F.R.S. există un extras din baza de date a O.M.P.I./W.I.P.O. referitoare la marca din 25 noiembrie 2009 unde se menţionează că data de înregistrare de bază recunoscută a mărcii maghiare este data de 13 ianuarie 2003, având semnificaţia înregistrării iniţiale sau a celei de bază a mărcii, prin urmare aceste informaţii trebuie coroborate cu actualul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 care defineşte drept mărci anterioare pe cele a căror dată de depozit este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau după caz a dreptului de prioritate invocat în susţinerea acesteia şi care fac parte printre alte categorii şi din categoria mărcilor comunitare.
Aşa fiind, tribunalul a privit ca justă concluzia expertului Fântână care a susţinut că prin utilizarea de către SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe a ambalajului pentru bomboane de pom purtând marca din 25 noiembrie 2009 a titularului D. KFT având anterioritate pe teritoriul Uniunii Europene de la data depozitului din Ungaria, 13 ianuarie 2003, nu s-a putut aduce atingere unei mărci ulterioare protejate la nivel naţional din 20 aprilie 2006, drept pentru care şi problematica riscului de confuzie, incluzând şi riscul de asociere, chiar reală de ar fi, nu poate fi dezlegată decât în sensul că un atare risc se produce în beneficiul mărcii ulterioare şi în detrimentul mărcii anterioare şi nu invers, aceeaşi caracteristică a vechimii mărcilor aflate în conflict, excluzând posibilitatea desfăşurării unor activităţi de concurentă neloială de către SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe faţă de SC B.S.P. SRL Bucureşti, în fapt societatea pârâtă folosind acel tip de ambalaj individual în mod legitim, respectiv în temeiul unei înţelegeri comerciale cu comerciantul maghiar D. KFT, care deţine o marcă înregistrată asupra acelui ambalaj, marcă anterioară celei de care se prevalează reclamanta.
În consecinţă, dintre toate petitele acţiunii principale, pe temeiul art. 4 din Legea nr. 84/1998 tribunalul nu a putut să îl admită decât pe cel dintâi, şi să constate existenţa unui drept exclusiv al reclamantei pârâte asupra mărcii înregistrată la O.S.I.M., marcă care nu este identică cu cea sub care pârâta ambalează în mod individual bomboanele sale de pom, drept pentru care acţiunea principală a fost admisă numai în parte şi au fost respinse ca neîntemeiate petitele acţiunii principale referitoare la constatarea încălcării de către pârâta reclamantă a dreptului exclusiv asupra mărcii de mai sus, interzicerea efectuării de către aceasta a actelor prevăzute de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, constatarea săvârşirii unui act de concurenţă neloială prin fabricarea şi folosirea de ambalaje individuale pentru bomboanele de pom, distrugerea acestor ambalaje sub sancţiunea unor daune cominatorii şi asigurarea publicităţii hotărârii în condiţiile Legii nr. 11/1991.
Soluţia de mai sus implică şi admiterea în parte a cererii de intervenţie accesorie în condiţiile în care intervenienta, deţinătoarea unei mărci în care îngeraşii sunt identici cu cei din marca reclamantei, nu s-a considerat prejudiciată de această ultimă marcă şi i-a recunoscut caracterul exclusiv.
Faţă de considerentele de mai sus s-a admis în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâta SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe în contradictoriu cu reclamanta SC B.S.P. SRL Bucureşti, aşa cum a fost întregită şi s-a constatat inexistenţa unei vătămări aduse drepturilor asupra mărcii prin utilizarea de către pârâta reclamantă a foliei destinată ambalării individuale a produselor „bomboane de pom”, astfel cum aceasta se găseşte ataşată la dosarul de fond.
S-au respins, ca neîntemeiate, petitele acţiunii reconvenţionale referitoare la publicarea sentinţei în două ziare, de circulaţie locală şi naţională, cât şi plata de către reclamanta pârâtă a sumei de 5.965,5 RON cu titlu de despăgubiri, în primul rând pentru că o atare publicare se poate face potrivit art. 11 din Legea nr. 11/1991 numai odată cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei ilicite sau repararea daunei, soluţii care nu s-au pronunţat în cauza de faţă şi în al doilea rând pentru că plata unor cheltuieli de judecată stabilite printr-o hotărâre judecătorească menţinută în calea de atac a recursului, nu semnifică decât executarea de bună voie a unei hotărâri judecătoreşti, ceea ce nu poate fi expresia unei fapte ilicite care mai apoi să dea dreptul la despăgubiri.
În baza art. 276 C. proc. civ. s-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părţi în sensul că a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.500 RON reprezentând cheltuieli parţiale de judecată, părţile suportând cheltuieli de judecată cu retribuirea apărătorilor şi a experţilor.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 28/Ap din 23 aprilie 2013, a respins apelul declarat de pârâta SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe împotriva sentinţei civile nr. 2881 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Covasna.
A respins cererea de aderare la apel formulată de intimata SC B.S.P. SRL Bucureşti.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:
Că prima instanţă şi-a bazat hotărârea pe expertizele judiciare efectuate în cauză, lucrări de specialitate pe baza cărora s-a stabilit existenţa unui drept exclusiv asupra mărcii înregistrată la O.S.I.M. dar şi inexistenţa unei vătămări aduse drepturilor asupra acestei mărci prin utilizarea de către pârâta reconvenţională a foliei destinată ambalării individuale a produselor.
Astfel, s-a reţinut că intervenienta accesorie SC M.W. SRL Sfântu-Gheorghe deţine marca naţională înregistrată din 6 februarie 2006 care reprezintă un cap de îngeraş cu păr maro închis/negru purtând o coroniţă cu flori albe şi având aripi mici albe deasupra unei coroane de flori cu un spaţiu interior de culoare roz, coroană aflată deasupra unui spaţiu gri-alb, dreptunghiular, totul pe un fond roşu cu stele albe mari şi mici, figura folosind culorile alb, galben, roz şi maro, în timp ce partea reclamantă deţine marca naţională înregistrată la data de 20 aprilie 2006 care reprezintă două capete de îngeraşi cu păr maro închis/negru, purtând o coroniţă cu flori albe şi având aripi mici albe, având în partea superioară câte trei rânduri de stele albe mari şi mici, fondul fiind roşu culorile folosite în figuri fiind alb, galben, roz şi maro, ceea ce într-adevăr pune în evidenţă identitatea îngeraşilor protejaţi prin mărcile intervenientei şi reclamantei.
Mărcile în speţă nu sunt identice ci prezintă doar asemănări iar bomboanele de pom ale pârâtei sunt comercializate de aceasta în pungi cu aspect complet diferit atât faţă de aspectul ambalajului individual al bomboanelor cât şi faţă de aspectul pungilor în care sunt comercializate bomboanele de pom ale reclamantei, neexistând risc de confuzie pentru public.
Aşa cum s-a stabilit prin expertiza judiciară şi raportat la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, tribunalul a stabilit în mod corect că prin utilizarea de către pârâtă a unui ambalaj pentru bomboane având anterioritate nu s-a putut aduce atingere mărcii ulterioare protejate la nivel naţional din 20 aprilie 2006, excluzând posibilitatea desfăşurării unei activităţi de concurenţă neloială de către SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe faţă de SC B.S.P. SRL Bucureşti.
În consecinţă, în temeiul art. 4 din Legea nr. 84/1998, tribunalul a constatat în mod corect doar existenţa unui drept exclusiv al reclamantei asupra mărcii, respingând petitele referitoare la constatarea încălcării acestui drept exclusiv şi repararea prejudiciului.
Pe această linie de raţionament, în mod correct tribunalul a admis şi petitul din cererea reconvenţională de constatare a inexistenţei unei vătămări aduse drepturilor asupra mărcii nr. X1.
În ceea ce priveşte petitele privind publicarea sentinţei în ziar de circulaţie locală şi naţională, curtea a reţinut că o asemenea obligaţie nu poate fi impusă decât în măsura în care s-ar fi constatat o condamnare sau obligare la încetarea faptei ilicite sau repararea pagubei, soluţii care nu s-au pronunţat în cauza de faţă. De asemenea, tribunalul a reţinut în mod corect că plata unor cheltuieli de judecată stabilite printr-o hotărâre judecătorească nu se poate considera expresia unei fapte ilicite care să dea dreptul la despăgubiri.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa de fond a aplicat în mod correct dispoziţiile art. 276 C. proc. civ. privind compensarea în parte a cheltuielilor părţilor, rămânând un rest de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată parţiale în sarcina reclamantei reconvenţionale SC B.S.P. SRL Bucureşti, părţile suportând cheltuielile de judecată în legătură cu retribuiea apărătorilor şi experţilor.
În ceea ce priveşte cererea de aderare la apel, curtea a reţinut că aceasta nu poate fi considerată un apel principal în condiţiile în care aceasta nu s-a făcut înlăuntrul termenului de apel, iar apelantul principal nu şi-a retras apelul sau acesta nu a fost respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului.
Că, cererea formulată în cauză nu îndeplineşte condiţiile legale în sensul în care conţine motive prin care nu se tinde la schimbarea hotărârii primei instanţe în senul celor cerute prin apelul principal. Dimpotrivă, prin cererea de aderare la apel se solicită respingerea apelului principal şi schimbarea hotărârii în sensul potrivnic celui cerut prin apelul principal.
Împotriva deciziei civile nr. 28/Ap din 23 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs pârâta SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, admiterea apelului său, modificarea în parte a sentiţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi admiterii cererii sale reconvenţionale.
În criticile formulate recurenta pârâtă a susţinut în esenţă următoarele:
- Apreciază că în mod greşit s-a procedat în cauză la admiterea petitului I al acţiunii introductive, în condiţiile în care aceasta a fost formulată în baza art. 4 şi art. 35 din Legea nr. 84/1998, invocând argumentele detaliate pe larg în cuprinsul expertizei 2 administrate în cauză, potrivit căreia reclamanta nu deţine un drept exclusiv asupra mărcii nr. X1, în condiţiile în care mai există cel puţin doi titulari diferiţi asupra mărcilor nr. X2 şi X1, situaţie în raport de care se impunea respingerea acţiunii reclamantei.
Se arată că existenţa unui drept asupra mărcii nr. X1 derivă din lege, iar admisibilitatea petitului I se află în strânsă interdependenţă cu respingerea petitelor 2-6.
- Sub aspectul petitului din cererea reconvenţională prin care s-a solicitat obligarea la publicarea sentinţei în două ziare de circulaţie locală şi naţională, instanţa în mod greşit a interpretat dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 11/1991, avându-se în vedere că prin acţiunea reclamantei i-au fost produse grave prejudicii de imagine ce nu pot fi reparate decât prin aducerea la cunoştinţa publică a conţinutului sentinţei pronunţate de instanţa de fond, întâmpinând greutăţi şi în prelungirea liniilor de credit necesare desfăşurării activităţii.
- A criticat respingerea capătului său de cerere prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 5.965,5 RON, urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., în condiţiile în care ordonanţa preşedinţială ce a făcut obiectul Dosar nr. 2015/119/2009, prin care reclamanta a obţinut interzicerea comercializării de societatea sa a produsului bomboane de pom în sezonul 2009-2010, soluţie care are legătură cu prezenta cauză.
A susţinut că prin obligarea societăţii sale la plata cheltuielilor de judecată în Dosar nr. 2015/119/2009, societatea sa a fost prejudiciată direct prin fapta reclamantei, prejudiciul său fiind determinat şi de acţiunea ce a făcut obiectul prezentei cauze.
Analizând decizia civilă nr. 28/Ap din 23 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL Sfântul-Gheorghe este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:
- Se reţine că, în mod just în cauză, în urma analizei probelor administrate, instanţa de apel, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, în temeiul art. 4 din Legea nr. 84/1998 a constat existenţa unui drept exclusiv al reclamantei pârâte asupra mărcii nr. X1 înregistrată la O.S.I.M., marcă care nu este identică cu cea sub care pârâta ambalează în mod individual bomboanele sale de pom, excluzând posibilitatea desfăşurării unei activităţi de concurenţă neloială de către aceasta prin fabricarea şi folosirea de ambalaje individuale pentru bomboanele de pom, drept pentru care au fost respinse ca neîntemeiate petitele acţiunii principale referitoare la constatarea încălcării de către pârâtă a dreptului exclusiv asupra mărcii de mai sus, interzicerea efectuării de către aceasta a actelor prevăzute de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, distrugerea acestor ambalaje sub sancţiunea unor daune cominatorii şi asigurarea publicităţii hotărârii în condiţiile Legii nr. 11/1991.
Cum mărcile în speţă nu sunt identice ci prezintă doar asemănări iar bomboanele de pom ale pârâtei sunt comercializate de aceasta în pungi cu aspect complet diferit atât faţă de aspectul ambalajului individual al bomboanelor cât şi faţă de aspectul pungilor în care sunt comercializate bomboanele de pom ale reclamantei, neexistând risc de confuzie pentru public sau de asociere cu marca nr. X1, raportat la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, instanţa de apel a stabilit în mod just că prin utilizarea de către pârâtă a unui ambalaj pentru bomboane având anterioritate nu s-a putut aduce atingere mărcii ulterioare protejate la nivel naţional sub nr. X1 din 20 aprilie 2006, excluzând posibilitatea desfăşurării unei activităţi de concurenţă neloială de către SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe faţă de SC B.S.P. SRL Bucureşti.
În consecinţă, în temeiul art. 4 din Legea nr. 84/1998, instanţa de apel a constatat în mod corect doar existenţa unui drept exclusiv al reclamantei asupra mărcii nr. X1, respingând petitele referitoare la constatarea încălcării acestui drept exclusiv şi repararea prejudiciului.
- Şi în ceea ce priveşte critica recurentei pârâte prin care a susţinut că petitul din cererea reconvenţională prin care s-a solicitat obligarea la publicarea sentinţei instanţei de fond în două ziare de circulaţie locală şi naţională şi că în mod greşit au fost interpretate dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 11/1991, avându-se în vedere că prin acţiunea reclamantei i-au fost produse grave prejudicii de imagine, se reţine că soluţia instanţei de apel este corectă, avându-se în vedere că o asemenea obligaţie nu poate fi impusă decât în măsura în care s-ar fi constatat o condamnare sau obligare la încetarea faptei ilicite sau repararea pagubei, soluţii care nu s-au pronunţat în cauza de faţă.
- Nici critica ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate de societatea pârâtă, urmare a acţiunii reclamantei în combaterea concurenţei neloiale ce a făcut obiectul prezentului dosar, prin care a susţinut interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. nu poate fi primită, în raport de aplicarea prevederilor art. 276 C. proc. civ. şi de soluţia instanţei de fond, menţinută de Curtea de Apel Braşov, privind compensarea în parte a cheltuielilor părţilor, pârâta SC B.S.P. SRL Bucureşti fiind obligată numai la diferenţa de 3500 RON, cheltuieli de judecată parţiale, părţile suportând cheltuielile de judecată în legătură cu retribuirea apărătorilor şi experţilor.
Faţă de considerentele anterior expuse, nu poate fi reţinută nici afirmaţia reclamantei în sensul respingerii recursului ca inadmisibil, întrucât criticile formulate de recurenta pârâtă se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ştiut fiind că, neîncadrarea criticilor de netemeinicie în art. 304 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea cererii de recurs şi nu cu inadmisibilitatea recursului.
Aşa fiind, cum decizia instanţei de apel este legală, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe împotriva deciziei civile nr. 28/Ap din 23 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL Sfântu-Gheorghe împotriva deciziei civile nr. 28/Ap din 23 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1225/2014. Civil. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1228/2014. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
