ICCJ. Decizia nr. 1238/2014. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1238/2014
Dosar nr. 2387/101/2013
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 40/2013 din 19 martie 2013, Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, a respins cererea reclamantului P.C. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Asistentă şi Protecţie Socială Mehedinţi, având ca obiect anulare act.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul P.C., prin acţiunea astfel cum a fost precizată la 11 martie 2013, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea deciziei civile nr. 1448/R din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, în conformitate cu art. 105 alin. (1) şi alin. (2). C. proc. civ., întrucât pe de o parte, dispozitivul acestei decizii intră în contradicţie cu dispozitivul titlului executoriu, iar pe de altă parte, deşi cererea de recurs a fost expres motivată în drept, instanţa de recurs nu a înlăturat motivat criticile formulate, încălcând prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 261 C. proc. civ., ştiut fiind că potrivit art. 105 alin. (1) C. proc. civ., actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule.
Alin. (2) al aceluiaşi art. prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent, se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor în cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea prezumându-se până la dovada contrarie.
Instanţa a reţinut că hotărârea judecătorească este un act de procedură, că nulitatea acesteia poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu şi pe calea unei acţiuni separate, având ca obiect constatarea nulităţii hotărârii şi cum în speţă este vorba despre o hotărâre dată în recurs, nulitatea acesteia se poate invoca doar pe căi extraordinare de atac.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă prin decizia nr. 34 din 21 mai 2013, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul P.C. împotriva sentinţei civile nr. 40/2013 din 19 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă în contradictoriu cu intimatul pârât Serviciul Public de Asistenţă şi Protecţia Socială Mehedinţi, având ca obiect anulare act.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:
Astfel, în ceea ce priveşte critica reclamantului referitoare la încălcarea principiului disponibilităţii prin introducerea în cauză, din oficiu, de către instanţa de judecată a Serviciului Public de Asistenţă şi Protecţia Socială, curtea a constat că actul procesual a cărui nulitate s-a solicitat prin prezenta cerere a fost pronunţat în contradictoriu şi cu această instituţie, astfel încât examinarea legalităţii sau nelegalităţii acestui act se putea realiza numai prin citarea tuturor părţilor ale căror drepturi procesuale ar putea fi vătămate, în speţă şi a Serviciului Public de Asistenţă şi Protecţia Socială.
În cauză, fiind vorba de o coparticipare procesuală obligatorie în sensul art. 48 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de judecată era datoare să pună în discuţie introducerea în cauză a Serviciului Public de Asistenţă şi Protecţia Socială, parte în dosarul în care s-a pronunţat decizia nr. 1448/R din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Mehedinţi şi, chiar dacă în speţă Serviciul Public de Asistenţă şi Protecţia Socială a fost citat şi conceptat ca pârât înainte de a se cunoaşte poziţia procesuală a reclamantului cu privire la o astfel de măsură, din precizarea de acţiune depusă de acesta la 11 martie 2013 a rezultat că reclamantul nu s-a opus cadrului procesual astfel stabilit sub aspectul părţilor, solicitând doar înlăturarea apărării formulate de pârât prin întâmpinare, astfel că s-a apreciat că nu se poate reţine nerespectarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Şi în situaţia în care s-ar reţine o încălcare a principiului disponibilităţii, reclamantul nu a precizat în ce a constatat vătămarea suferită prin introducerea în cauză din oficiu a Serviciului Public de Asistenţă şi Protecţia Socială şi nici nu a dovedit o asemenea vătămare, astfel încât nefiind îndeplinite condiţiile art. 106 alin. (2) C. proc. civ. nu se justifică desfiinţarea sentinţei primei instanţe pe acest motiv.
În ceea ce priveşte criticile reclamantului vizând aprecierile primei instanţe cu privire la natura juridică a actului dedus judecăţii, s-a reţinut că actul procesual nr. 1448/R din 18 decembrie 2012 din Dosarul nr. 5194/225/2012 a cărui nulitate s-a solicitat este reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunţată în recurs de Tribunalul Mehedinţi, astfel că în raprt de efectele juridice pe care o hotărâre judecătorească le are, în special autoritatea de lucru judecat, C. proc. civ. prevede că anularea acesteia, indiferent dacă este pentru cauzele prevăzute la art. 108 alin. (2) din acelaşi cod sau pentru alte motive, se poate realiza numai în urma exercitării căilor ordinare sau extraordinare de atac.
Or, la interpelarea instanţei de judecată din şedinţa publică din 19 martie 2003, reclamantul a precizat expres că nu a înţeles să formuleze o cale extraordinară de atac împotriva deciziei nr. 1448/R din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă şi că, în condiţiile în care legea prevede o procedură specială de desfiinţare a hotărârii judecătoreşti, este inadmisibilă solicitarea de constatare a nulităţii unui astfel de act procesual pe calea unei acţiuni întemeiate pe art. 111 C. proc. civ.
Instanţa a reţinut că, împrejurarea că, în speţă, prima instanţă a soluţionat acţiunea reclamantului pe fond, respingând-o ca neîntemeiată, iar nu pe excepţia inadmisibilităţii, nu este de natură a atrage nelegalitatea sentinţei pronunţate, atâta timp cât soluţia adoptată, cât şi motivarea pe care se întemeiază sunt corecte.
În ceea ce priveşte ultima critică invocată de reclamant, referitoare la competenţa materială a completului care a pronunţat decizia nr. 1448/R din 18 decembrie 2012 de a dispune anularea tuturor actelor de executare, în contextul în care aceasta nu a avut loc şi nu s-a solicitat, raportat la dispoziţiile art. 404 alin. (1) C. proc. civ., curtea a reţinut că necompetenţa de ordine publică reprezintă un motiv de contestaţie în anulare potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ceea ce în cauză reclamantul a precizat clar că nu înţelege să solicite, iar pronunţarea instanţei asupra unor lucruri care nu s-au cerut nu poate fi examinată pe cale prezentei acţiuni, reprezentând de asemenea motiv pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac în condiţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 34 din 21 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul P.C., întemeiat pe art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului şi acţiunii sale astfel cum a fost formulată şi precizată.
În criticile formulate, recurentul reclamant a susţinut în esenţă următoarele:
Că, pe calea unei acţiuni în constatare a solicitat să se verifice modul în care au fost respectate dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cu raportare la textele invocate, astfel că în analiza cererii sale urmează a se porni de la cererea introductivă formulată în dosarul Tribunalului Mehedinţi în care a fost pronunţată decizia nr. 1488/R/2012 ce face obiectul prezentei cenzuri, pentru a se realiza dacă instanţa a identificat actele ce fac obiectul anulării, dacă a fost motivată cererea cu privire la fiecare act dedus judecăţii, faţă de actul de investire al instanţei, dacă instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei la executare a respectat cadrul procesual, cu raportare la considerentele expuse în motivarea soluţiei, în contextul asigurării unui proces echitabil, faţă de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 34 din 21 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, Înalta Curte urmează a-l respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 1448/R din 18 decembrie 2012, a respins ca nefondat recursul formulat de intimatul P.C., împotriva sentinţei civile nr. 6293 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, prin care a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul Serviciul Public de Asistenţă şi Protecţie Socială Drobeta Turnu-Severin în contradictoriu cu P.C. şi a anulat formele de executare în Dosarul nr. 29/E/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc G.G.C.
Este de observat în cauză că, criticile recurentului au vizat aprecierile instanţe de apel cu privire la natura juridică a actului dedus judecăţii, respectiv asupra deciziei nr. 1448/R din 18 decembrie 2012, pronunţată în recurs de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5194/225/2012, a cărei nulitate s-a solicitat, care este în fapt o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Or, este ştiut că în raport de prevederile C. proc. civ. anularea unei hotărâri, se poate realiza numai în urma exercitării căilor ordinare sau extraordinare de atac.
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
În speţă, Înalta Curte constată că decizia nr. 1448/R/2012, a cărei anulare se solicită a fost pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul de recurs nr. 5194/225/2012.
Cum în cauză recurentul reclamant a precizat expres, că nu înţelege să formuleze o cale extraordinară de atac împotriva deciziei nr. 1448/R/2012 a Tribunalului Mehedinţi, decizie care este irevocabilă, se constată că soluţia instanţei de apel de respingere ca inadmisibilă a solicitării acestuia de constatare a nulităţii unui astfel de act procesual pe calea unei acţiuni întemeiate pe art. 111 C. proc. civ., este corectă.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Aşa fiind, pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 34 din 21 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 34 din 21 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1237/2014. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1239/2014. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
