ICCJ. Decizia nr. 1247/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1247/2014
Dosar nr. 975/280/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2013, pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 975/280/2013, reclamanta SC B.P. SRL Berevoieşti, în contradictoriu cu pârâtele SC C.D. SA Craiova şi SC C.V. SA Piteşti, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la recalcularea corectă a energiei electrice datorate şi a serviciilor prestate, din cuprinsul facturilor din data de 31 octombrie 2012, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 8218 din 15 octombrie 2013, Judecătoria Piteşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de SC C.V. SA şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova reţinând că în conformitate cu art. 7 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 158 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal, aceasta constituind regula de drept comun în materia competenţei teritoriale şi cum sediul pârâtelor SC C.V. SA şi SC C.D. SA este în Craiova, competenţa aparţine Judecătoriei Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 688/2014 din 24 ianuarie 2014, Judecătoria Craiova, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Craiova a reţinut faptul că, reclamanta a înţeles să sesizeze Judecătoria Piteşti cu judecarea cauzei, apreciind că aceasta este instanţa competentă, fiind incidente dispoziţiile art. 7 pct. 2 şi art. 10 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc că, pe lângă instanţa domiciliului pârâtei, mai sunt competente în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei şi că în speţa dedusă judecăţii obligaţia pârâtei derivă din convenţia de prestări servicii prin care reclamanta s-a obligat să plătească pârâtei contravaloarea facturilor emise reprezentând consum energie electrică, precum şi verificarea instalaţiilor electrice.
S-a reţinut că, Legea nr. 31/1990 face distincţie între filiale, care au personalitate juridică şi sucursale, respectiv reprezentanţe, care sunt entităţi fără personalitate juridică, că reclamanta a înţeles să se judece în contradictoriu cu pârâtele SC C.D. SA Piteşti şi SC C.V. SA Piteşti, care au puncte de lucru în Piteşti şi care sunt reprezentanţe în accepţiunea art. 7 alin. (2) C. proc. civ. şi că acţiunea are ca obiect o obligaţie care ar urma să se execute în acele locuri, litigiul izvorând din actele încheiate prin reprezentat, respectiv din nota de constatare încheiată de lucrătorii de la punctele de lucru ale pârâtei din Piteşti.
De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamanta este cea care are alegerea între instanţele deopotrivă competente, astfel că, prin introducerea cererii la Judecătoria Piteşti, reclamanta şi-a exercitat opţiunea în sensul sesizării instanţei de la sediul punctelor de lucru, aceasta fiind deci competentă să judece cauza.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente teritorial în soluţionarea pricinii, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru următoarele considerente.
Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie acţiunea reclamantei SC B.P. SRL Berevoieşti, prin care a cerut obligarea pârâtelor SC C.D. SA Piteşti şi SC C.V. SA Piteşti, cu puncte de lucru în Piteşti, la recalcularea corectă a energiei electrice datorate şi a serviciilor prestate, din cuprinsul facturilor din data de 31 octombrie 2012.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal, aceasta constituind regula de drept comun în materia competenţei teritoriale, iar conform art. 7 alin. (2) C. proc. civ., aceasta se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă comercială pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din actele încheiate prin reprezentat sau săvârşite de acesta.
Aşadar dacă persoana juridică de drept privat are o reprezentanţă, art. 7 alin. (2) C. proc. civ., instituie o competenţă teritorială alternativă, deopotrivă în favoarea instanţei de la sediul pârâtei persoană juridică, precum şi a instanţei locului unde persoana juridică de drept privat are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau fapte săvârşite de acesta.
Totodată, art. 10 C. proc. civ. reglementează o serie de situaţii în care, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente teritorial şi alte instanţe.
Astfel, potrivit alin. (10) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanţa de la sediul pârâtului, în cazul cererilor privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.
Conform art. 12 C. proc. civ., reclamanta are dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că acestea instituie norme de competenţă teritorială alternativă, astfel că necompetenţa teritorială este de ordine privată, conform prevederilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, punctele de lucru ale pârâtelor SC C.D. SA Piteşti şi SC C.V. SA Piteşti, sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică prin intermediul cărora acestea îşi realizează obiectul de activitate în zona oraşului Piteşti, ce constituie reprezentanţe în sensul normei precitate.
Cum, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul are dreptul de a alege între instanţele competente, odată alegerea făcută înseamnă că prin introducerea acţiunii s-a stabilit în mod definitiv competenţa instanţei respective, astfel că prin introducerea cererii la Judecătoria Piteşti, reclamanta şi-a exercitat opţiunea sesizării instanţei de la sediul punctelor de lucru, aceasta fiind deci competentă să judece cauza.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd neechivoc şi expres faptul că necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată doar de pârâtă, care a procedat întocmai şi având în vedere faptul că reclamanta a înţeles să sesizeze Judecătoria Piteşti cu cererea de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâtele au puncte de lucru în Piteşti, ce sunt asimilate reprezentanţei comerciale, iar cererea reclamantei are ca obiect obligaţii ce urmează a fi executate în acel loc, în raport şi de dispoziţiile art. 12 C. proc. civ., se reţine că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze pricina.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2014. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1456/2014. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
