ICCJ. Decizia nr. 1241/2014. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1241/2014
Dosar nr. 138/36/2009
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Contestatorul B.I., prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2009, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 22/AS din 13 ianuarie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 2583/36/2008, în contradictoriu cu intimata G.G.
La termenul de judecată din 9 martie 2010, instanţa a dispus citarea contestatorului cu menţiunea de a depune la dosar precizări dactilografiate sau tehnoredactate la calculator, referitoare la contestaţia în anulare, întrucât scrisul acestuia este imposibil de descifrat, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.
În acest sens, cauza a fost amânată la data de 13 aprilie 2010, termen la care instanţa constatând că, contestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia dispusă la termenul de judecată din 9 martie 2010, a rămas în pronunţare asupra suspendării cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2010, instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 1551C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.
În motivarea acestei soluţii s-au reţinut dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ. în sensul că atunci când desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.
S-a mai reţinut că, în cauză, contestatorul nu s-a conformat solicitărilor dispuse de instanţă la termenul de judecată din 9 martie 2010.
La data de 25 martie 2011, contestatorul B.I. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen de judecată la 12 aprilie 2011, cu citarea părţilor, termen la care contestatorul deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Cum contestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile impuse de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 1551C. proc. civ., prin încheierea din 12 aprilie 2011, i-a fost respinsă cererea de repunere pe rol, motiv pentru care la data de 5 decembrie 2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a cererii.
Prin decizia civilă nr. 102/AS din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I., împotriva deciziei civile nr. 22/AS din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul civil nr. 2583/36/2008, în contradictoriu cu intimata G.G.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că în cauză nu s-a îndeplinit în această perioadă vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., că simpla formulare a cererii de repunere pe rol, fără a se îndeplini obligaţia stabilită de instanţă, astfel cum impun prevederile art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., nu întrerupe cursul perimării, partea menţinându-şi atitudinea de dezinteres faţă de continuarea judecăţii, manifestată în acest caz prin omisiunea de a formula precizările solicitate de instanţă, în condiţiile în care din cererea olografă, ilizibilă, nu se poate determina conţinutul acesteia pentru a putea fi analizat raportat la prevederile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. dar şi pentru a se verifica incidenţa art. 319 şi art. 321 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 102/AS din 14 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs contestatorul B.I.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 137 şi art. 299 cu referire la prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă fără drept de apel. Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.
Deopotrivă, prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. statuează că hotărârea dată în contestaţie în anulare, este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau în recurs.
Or, în speţă, recurentul contestator B.I., a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 102/AS din 14 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă prin care a fost constatată perimată contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva unei decizii prin care a fost respins un alt recurs declarat de aceasta (hotărâre irevocabilă).
Aşadar, hotărârea atacată în cauza de faţă fusese dată de aceeaşi instanţă, într-o contestaţie în anulare, îndreptată împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel în calea de atac a recursului, hotărâre care este irevocabilă, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Prin urmare, hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare este, la rândul său, irevocabilă, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare nu este supusă recursului când contestaţia a fost introdusă împotriva unei decizii date în recurs.
În aceste condiţii, decizia curţii de apel nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nefiind susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale, astfel că recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.
Aşa fiind, în raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de contestator, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 102/AS din 14 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1240/2014. Civil. Fond funciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1247/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
