ICCJ. Decizia nr. 1242/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1242/2014
Dosar nr. 1492/54/2013
Şedinţa publică din 10 aprilie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 3336 din data de 5 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă. S-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta T.A., în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SA şi s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei salariul suplimentar pentru anii 2009 - 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantei din luna decembrie a anului respectiv conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adiţional, precum şi ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009 - 2010, Paşte 2010 şi Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin act adiţional, sume actualizate cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective plus dobânda legală aferentă, sumele cuvenite urmând a fi calculate şi cu respectarea prevederilor art. 41 alin. (3) lit. a) din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 - 2010. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 8493 din 26 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâtă şi a modificat Sentinţa civilă nr. 3336 din data de 5 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta T.A.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta T.A., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la 2 octombrie 2013. În motivarea cererii, revizuenta a susţinut că decizia a cărei anulare o solicită este contradictorie cu Decizia civilă nr. 6224 din 6 iunie 2013, Decizia civilă nr. 6223 din 6 iunie 2013, Decizia civilă nr. 6225 din 6 iunie 2013, Decizia civilă nr. 5343 din 21 mai 2013, Decizia civilă nr. 6226 din 6 iunie 2013, toate pronunţate de Curtea de Apel Craiova, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câştig de cauză reclamanţilor, salariaţi ai aceleiaşi pârâte - SC C.I., Secţia Craiova, în acţiuni ce au avut acelaşi temei juridic.
Prin Decizia civilă nr. 9384 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea instanţei supreme.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 2 decembrie 2013, iar la termenul din 10 aprilie 2014 Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie ce va fi admisă, potrivit celor ce urmează:
Revizuenta a solicitat instanţei anularea Deciziei civile nr. 8493 din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata SC Î.R.L.U. C.I. SA, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu alte decizii ale aceleiaşi instanţe de recurs (Curtea de Apel Craiova), pronunţate în pricini similare (drepturi salariale), în privinţa altor salariaţi, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată.
În aplicarea dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidentă teza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.
Or, câtă vreme în prima ipoteză susţinută de revizuentă, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive (şi irevocabile) ale aceleiaşi instanţe (Curtea de Apel Craiova), pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor părţi ce sunt salariaţi ai aceleiaşi intimate, revizuenta nu poate obţine anularea deciziei instanţei de recurs, întrucât practica neunitară a unei instanţe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; pentru situaţia descrisă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, faţă de cel anterior şi a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.
Remediul practicii neunitare rămâne pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar şi aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentei, întrucât art. 3307 alin. (4) C. proc. civ. prevede că soluţiile se pronunţă numai în interesul legii şi nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Pe de altă parte, instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni”, constantă a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 8493 din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, formulată de revizuenta T.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2014. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1243/2014. Civil. Pretenţii. Revizuire - Fond → |
|---|
