ICCJ. Decizia nr. 1289/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1289/2014
Dosar nr. 32300/215/2011
Şedinţa publică din 6 mai 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă. constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 25 noiembrie 2011, reclamanţii P.V.M., P.V.C. şi P.V.M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.R.M., A.A.G., A.G., P.I.M., B.M., Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 C., Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Dolj, să se anuleze actele premergătoare titlului de proprietate din 8 aprilie 2004, respectiv hotărârea Consiliului judeţean din 4 martie 2004 şi, pe cale de consecinţă, să se anuleze şi acest titlu de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 9115 din 13 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost respinsă excepţia tardivităţii, invocată de pârâtul A.G.; a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut temeinicia susţinerilor pârâtului A.G. în ceea ce priveşte puterea de lucru judecat de care se bucura sentinţele civile nr. 14400 din 9 octombrie 2008 şi nr. 17309 din 29 octombrie 2010.
Prin urmare, instanţa a constatat că prin sentinţa nr. 14400 din 9 octombrie 2008. Judecătoria Craiova a analizat îndreptăţirea reclamanţilor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren intravilan, în sensul respingerii susţinerilor acestora prin raportare şi la sentinţa civilă nr. 4610 din 22 martie 2001 a Judecătoriei Craiova, prin care titlul de proprietate iniţial din 1995 emis reclamantului şi celorlalţi comoştenitori a fost anulat parţial tocmai prin radierea unei suprafeţe de teren intravilan de 5000 mp la care s-a constatat că are îndreptăţire P.I. şi F.S., tocmai ca urmare a faptului că această suprafaţă de teren i-a fost atribuită autorului pentru construirea unei case de locuit.
Ca atare, aspectul legat de îndreptăţirea reclamanţilor la emiterea unui titlu de proprietate pe o suprafaţa de teren de 10138 mp a fost analizat prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, ce se impun prezentei cauze cu putere de lucru judecat, chiar dacă în cauzele anterioare reclamanţii invocau o suprafaţă de teren mai mică, astfel că nu mai pot fi contrazise prin hotărârea din prezenta cauză.
În ceea ce priveşte includerea în titlul de proprietate contestat a unor suprafeţe de teren de 1168 mp şi de 2170 mp, reieşite în urma unui raport de expertiză întocmit în Dosarul nr. 3159/215/2010, ce a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamanţilor prin efectul uzucapiunii de lungă durată, instanţa l-a apreciat ca neîntemeiat de vreme ce nu există niciun temei juridic pentru o astfel de operaţiune şi, în plus, titlul de proprietate contestat a fost emis cu respectarea actelor premergătoare şi, mai ales, cu respectarea hotărârii judecătoreşti din 22 martie 2001 a Judecătoriei Craiova, astfel că aspectele constatate irevocabil prin aceasta hotărâre nu mai pot fi repuse în discuţie.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect contestarea hotărârii Consiliului judeţean din 4 martie 2004, instanţa l-a apreciat de asemenea, ca nefondat, atât timp cât prin aceasta hotărâre s-a luat act de sentinţa civilă nr. 4610 din 22 martie 2001 a Judecătoriei Craiova.
În urma acestor sentinţe şi hotărâri a fost emis titlul de proprietate din 2004, contestat în prezenta cauză, neexistând aşadar niciun motiv de anulare a acestei hotărâri.
Pe cale de consecinţă, instanţa a respins excepţia tardivităţii invocată în cauză, a respins cererea dedusă judecăţii, ca neîntemeiată, analizând puterea de lucru judecat prin prisma hotărârilor judecătoreşti anterioare, ca un mijloc de apărare, iar nu ca o veritabilă excepţie, în cauză neexistând autoritate de lucru judecat faţă de aceste hotărâri anterioare, obiectul cauzei fiind de fiecare dată puţin modificat de reclamanţi.
Reclamanţii nu pot obţine aşadar un titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren aferentă casei de locuit, atât timp cât prin mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile s-a constatat ca autorul P.I. este îndreptăţit la această suprafaţă de teren în baza art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 18/199, autorul având casă edificată pe acest teren încă din anul 1960, acesta fiind şi motivul pentru care această suprafaţă de teren a fost radiată din titlul de proprietate emis iniţial din 1995, constatându-se neîndreptăţirea reclamantului şi a celorlalţi comoştenitori la această suprafaţă de teren.
Faptul că în multiplele acţiuni pe care le promovează reclamanţii invocă motive suplimentare de nulitate sau suprafeţe diferite ca întindere asupra cărora să li se constate dreptul de proprietate în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991, împiedica instanţa să se pronunţe pe excepţia autorităţii de lucru judecat, nu însă să respingă această acţiune şi prin prisma puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare şi pentru celelalte considerente expuse.
Prin decizia nr. 392 din 7 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj a fost respins, ca neîntemeiat, recursul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 9115 din 13 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova.
Împotriva acestei decizii au declarat un nou recurs reclamanţii P.V.M.A., P.V.M. şi P.V.C., ce a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 6424 din data de 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanţii au declarat din nou recurs, solicitând judecarea acestei căi de atac şi a fondului cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din data de 6 mai 2014, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu. Această excepţie se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Ca atare, nici uneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională”.
Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.
În speţă, prin decizia nr. 392 din 7 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj a fost soluţionat recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 9115 din 13 iunie 2012 a Judecătoriei Craiova. Totodată, prin decizia nr. 6424 din data de 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei irevocabile pronunţate de Tribunalul Dolj.
Aşadar, în cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamanţi împotriva unei decizii irevocabile, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de reclamanţii P.V.M.A., P.V.M. şi P.V.C. este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii P.V.M.A., P.V.M. şi P.V.C. împotriva deciziei nr. 6424 din data de 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1286/2014. Civil. Uzucapiune. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 1301/2014. Civil → |
|---|
