ICCJ. Decizia nr. 1306/2014. Civil. Conflict de muncă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1306/2014
Dosar nr. 31335/3/2011
Şedinţa publică din 7 mai 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 31335/3/2011, reclamantul M.C. a chemat în judecata pe pârâta SC R. SA, solicitând instanţei ca aceasta să fie obligată să emită o adeverinţă din care să reiasă că activitatea pe care a desfăşurat-o ca salariat, începând din anul 1968, în funcţia de electromecanic, în condiţii grele, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 661 din 22 ianuarie 2013, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 4584 din 4 octombrie 2013 a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 661 din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La data de 29 noiembrie 2013, reclamantul M.C. a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o nouă cerere de recurs, susţinând că la Curtea de Apel Bucureşti a depus înscrisuri în sprijinul dovedirii pretenţiilor sale, care nu au fost avute în vedere de instanţă, că a omis să indice temeiul de drept al recursului şi că a solicitat termen pentru a-şi preciza cererea şi pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării formulate de pârâta SC R. SA.
Prin cererea de recurs înregistrată pe roiul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamantul a solicitat casarea hotărârilor Tribunalului Bucureşti şi Curţii de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, în raport de înscrisurile depuse.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 31335/3/2001, fiind acordat termen la 7 mai 2014 .
Înalta Curte, astfel învestită, la termenul din 7 mai 2014, a invocat excepţiile înadmisibilităţii şi nulităţii recursului şi, analizând, cu prioritate excepţia inadmisibilitâţii, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,o va admite şi va respinge recursul, ca inadmisibil.
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac este totodată şi o regulă cu valoare de principiu constituţional, consacrat în art. 129 din Constituţie, conform căruia: „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Prin urmare, proclamând dreptul părţilor interesate şi al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătoreşti, textul constituţional arată însă, că aceasta se poate face numai „în condiţiile legii”, statuând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii, un alt principiu care guvernează materia căilor de atac fiind acela al unicităţii dreptului de a exercita o cale de atac, care presupune că părţile au dreptul de a exercita o singură dată o anumită cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii”.
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, astfel cum reiese din redarea lucrărilor cauzei, acţiunea reclamantului, având ca obiect conflict de muncă, a fost soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 661 din 22 ianuarie 2013, în sensul respingerii acţiunii, iar prin decizia nr. 4584 din 4 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, decizia pronunţată în recurs fiind irevocabilă la data pronunţării sale.
Reclamantul a declarat împotriva deciziei irevocabile pronunţată de instanţa de recurs, un nou recurs, deşi o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 C. proc. civ., reclamantul neputându-se judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, odată ce recursul său a fost deja respins.
Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 4584 din 4 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 1304/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1311/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
---|