ICCJ. Decizia nr. 1337/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1337/2014
Dosar nr. 953/1/2013
Şedinţa publică din 8 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorii H.N.I. şi R.E. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4996 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorii, după ce au expus un scurt istoric al cauzei, au arătat că, potrivit art. 318 C. proc. civ., reprezintă o greşeală materială cu caracter procedural aprecierea instanţei că a fost investită doar cu o cerere de restituire a ½ din imobilul notificat şi nu cu întreg imobilul aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 9 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 11691/3/2007. S-a mai arătat, că acest lucru rezultă şi din probele administrate în cauză pe tot parcursul procesului, în primul şi în al doilea ciclu procesual, aceştia solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a întregului imobil.
Examinând contestaţia în anulare de faţă, instanţa constată următoarele:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de reformare, este deschisă, exclusiv, în situaţia art. 318 C. proc. civ. când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui motiv de recurs.
În înţelesul textului de lege sus citat, prin calea de atac evocată se tinde la anularea unei hotărâri pronunţată de instanţa de recurs şi atunci când a săvârşit o greşeală materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de „greşeală materială” nu trebuie interpretată extensiv, legea având în vedere numai acele greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate şi pe care instanţa de recurs Ie-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.
Textul însă nu vizează aspecte ce ţin de judecata cauzei, de stabilirea eronată a situaţiei de fapt sau aprecierea greşită a probelor administrate, pentru că acestea nu ar putea semnifica o „greşeală materială” de natură să justifice contestaţia în anulare.
Prin urmare, această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru modul de judecată al instanţei de recurs, ci doar pentru motivele expres prevăzute de lege.
În speţă, contestatorii invocă drept greşeală materială limitarea instanţei de a se socoti investită cu soluţionarea cererii de restituire doar pentru ½ din imobilul notificat şi nu pentru întreg imobilul.
Or, ceea ce invocă contestatorii nu reprezintă o greşeală materială de ordin formal în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., ci o critică asupra modului de judecată al instanţei de recurs, în sensul că aceasta greşit ar fi apreciat că a fost investită doar cu o cerere de restituire a ½ din imobilul în litigiu, ceea ce nu poate fi remediat pe calea contestaţiei în anulare speciale reglementată de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Drept urmare, pentru argumentele ce preced, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii H.N.I. şi R.E. împotriva deciziei nr. 4996 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 20.14.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1336/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1355/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
