ICCJ. Decizia nr. 1462/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1462/2014
Dosar nr. 5974/1/2013
Şedinţa publică din 16 mai 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 27 august 2009 C.N., C.E. şi D.C. au formulat contestaţie împotriva hotărârii din 6 august 2009 a Primăriei Râmnicu-Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Râmnicu-Vâlcea, prin Primar, solicitând anularea acesteia.
Contestatorii susţin că au fost expropriaţi de Primăria Râmnicu-Vâlcea cu suprafeţele de 39 mp şi respectiv 72,02 mp pentru „Amenajare cale de acces-Intrarea S.”, primind o despăgubire de 3120 euro mp pentru suprafaţa de 39 mp contestatorii C.N., C.E. şi suma de 5.761,6 euro contestatorul D.C., în condiţiile în care comisia de expropriere a avut la bază raportul de evaluare ce a stabilit suma de 80 euro mp. Contestatorii precizează că această sumă este foarte mică faţă de valoarea reală a terenului şi de preţurile practicate în zonă.
Prin sentinţa civilă nr. 166 din 17 februarie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis contestaţia, iar p rin decizia civilă nr. 96/A din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de intimat împotriva acestei sentinţe, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma de 9.798,8 euro, pentru D.C. şi suma de 5.304 euro, pentru C.N. şi C.E., menţinând în rest sentinţa, soluţie care s-a întemeiat pe noua expertiză efectuată în apel care a concluzionat că preţul real al terenurilor în litigiu este de 136 euro/mp, ceea ce înseamnă că despăgubirea cuvenită reclamanţilor C.N. şi C.E., pentru terenul de 39 mp este de 5.304 euro, iar despăgubirea cuvenită reclamantului D.C. este de 9.798 euro, pentru suprafaţa de 72,02 mp.
Prin decizia nr. 6015 din 4 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 334/90/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de contestatorii C.N., C.E. şi D.C. împotriva deciziei nr. 96/A din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a constatat că s-au încălcat dispoziţii imperative în materia exproprierii, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor, care fac trimitere la „preţurile obişnuite de tranzacţionare”, operaţiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe preţuri cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză şi a apreciat că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu privire la imobilul-teren expropriat, cu respectarea strictă a cerinţelor imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 130 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis apelul declarat de intimatul Municipiul Râmnicu-Vâlcea, prin Primar şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma de 85.884 RON (19.314 euro) pentru suprafaţa de 72,05 mp, aparţinând lui D.C. şi suma de 48.548 RON (10.467 euro) pentru suprafaţa de 39 mp aparţinând lui C.N. şi C.E. A fost menţinută în rest sentinţa.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că a fost întocmit un raport comun, cu respectarea deciziei de casare, de expertul numit de instanţă şi expropriator care, prin metoda comparaţiei directe, contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri asemănătoare, valoarea altor terenuri expropriate din aceeaşi zonă, precum şi oferte din ziare locale, anexate raportului, au stabilit un preţ de 516 RON/mp (116 euro) la momentul efectuării expertizei şi un preţ de expropriere de 1.192 RON/mp (268 euro).
În opinie separată, expertul propus de contestatori şi-a menţinut punctul de vedere exprimat anterior, în sensul valorii de 455,5 euro/mp, deşi a menţionat că piaţa imobiliară a scăzut foarte mult.
Asupra raportului de expertiză au formulat obiecţiuni numai contestatorii, apelantul şi reprezentantul parchetului fiind de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat în rejudecare.
Curtea a constatat că raportul de expertiză efectuat în apel, în opinie majoritară, în care preţul pe mp este de 268 euro/mp, reflectă o valoare mai apropiată de valoarea concretă a unui teren similar din aceeaşi zonă cu cel aflat în litigiu şi reprezintă o dreaptă despăgubire pentru contestatori şi un preţ echitabil pentru expropriator, care în primul ciclu procesual a achiesat la suma de 136 euro/mp, neatacând decizia pronunţată în apel.
Rejudecarea a fost dispusă ca urmare a recursului promovat de către contestatori iar, în această situaţie, faţă de poziţia procesuală a apelantului, care nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, Curtea a constatat că singura sumă ce poate fi acordată fără a încălca principiul non reformatio in pejus, faţă de valoarea câştigată de către contestatori de 136 euro/mp, în primul ciclu procesual în apel, este cea de 268 euro/mp.
Deşi prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 impun în mod expres obligaţia instanţei de a ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, în cauza de faţă primează principiul non reformatio in pejus, astfel că nu se poate acorda suma de 116 euro/mp, reprezentând valoarea de la momentul efectuării expertizei, deoarece ar fi mai mică decât sume de 136 euro/mp la care a achiesat apelantul prin neexercitarea căii de atac.
În aceste condiţii, faţă de principiul enunţat, singura sumă ce poate fi acordată de instanţă, fără a afecta dreptul contestatorilor şi care este mai apropiată de valoarea unor terenuri din aceeaşi categorie, este cea de 268 euro/mp.
Împotriva menţionatei decizii a declarat şi motivat recurs, în termen legal, apelantul-intimat Municipiul Râmnicu-Vâlcea prin Primar, în temeiul art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea primului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se arată că instanţa de apel a făcut o motivare insuficientă în ceea ce priveşte motivele de fapt şi a omis a menţiona motivele de drept ce au determinat-o să respingă toate apărările care priveau preţul real cu care se tranzacţionează terenuri similare cu cele ce fac obiectul acestei cauze, deoarece nu a făcut nici o referire la netemeinicia lor.
Întreaga motivare în drept şi în fapt se reduce la aplicarea principiului de drept „non reformaţio in pejus”, care este utilizat într-un mod nelegal, pentru că a majorat valoarea despăgubirilor cu mai mult decât dublul celor stabilite de către echipa de experţi, în singura variantă prevăzută de lege.
Varianta propusă de intimaţii-contestatori (valoarea terenului la nivelul anului 2008) şi acceptată de către instanţa de apel, este în afara cadrului procedural, având în vedere că hotărârea de expropriere este adoptată în luna august 2009, iar evaluarea s-a realizat pentru anul 2008.
Instanţa de apel, în loc să procedeze potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în scopul stabilirii unui preţ pe metru pătrat care să fie mai mic sau egal cu valoarea de 136 euro/mp, pentru a nu încălca principiul non reformatio in pejus, a stabilit o valoare mult mai mare, nesocotind situaţia reală a preţului acestor terenuri la data efectuării expertizei.
În susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că suma acordată de către instanţa de apel nu putea fi omologată, fiind stabilită cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994.
Valoarea despăgubirilor, calculată la preţul de 268 euro/mp la nivelul anului 2008, este greşită deoarece a avut în vedere o perioadă anterioară datei exproprierii, care s-a realizat prin hotărârile din 6 august 2009. În consecinţă, varianta a II-a a raportului de expertiză, omologată de către instanţă, este nulă.
De asemenea, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 27 din Legea nr. 33/1994 care completează prevederile Legii nr. 298/2004 şi stabileşte că, „primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta formulată de părţi şi va hotărî”, întrucât a omologat raportul de evaluare, deşi a avut la îndemână punctul de vedere a 13 experţi.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În primul ciclu procesual, în urma admiterii apelului declarat de municipiul Râmnicu-Vâlcea, s-a stabilit o valoare de 136 euro/mp la momentul efectuării expertizei, pe care municipiul Râmnicu-Vâlcea nu a contestat-o, înţelegând să nu formuleze recurs.
În rejudecare, ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamanţi, instanţa de apel a stabilit o valoare de 116 euro/mp la momentul efectuării expertizei, mai mică decât cea din primul ciclu procesual, şi o valoare de 268 euro/mp la momentul exproprierii, acordând despăgubiri calculate prin raportare la această din urmă valoare pentru a nu le înrăutăţi reclamanţilor situaţia în propria cale de atac.
Într-adevăr, principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac impune ca reclamanţilor să nu li se poată acorda despăgubiri într-un cuantum mai mic decât cel obţinut în apel, în primul ciclu procesual, în condiţiile în care partea adversă nu a contestat cuantumul acelei despăgubiri pe calea recursului.
Potrivit art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994, „ La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Ca atare, art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994 prevede în mod neechivoc că preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele trebuie să fie cel de la data întocmirii raportului de expertiză, astfel încât instanţa de apel trebuia să acorde doar despăgubiri calculate în raport de preţul de la acel moment.
Scăderea valorii preţului unui metru pătrat de teren, intervenită la momentul efectuării celui de-al doilea raport de expertiză, nu îndreptăţea instanţa de apel să aplice alte criterii legale pentru stabilirea despăgubirilor decât cele prevăzute în art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994, respectiv să ia în calcul valoarea metrului pătrat de teren de la momentul exproprierii.
Pentru a nu înrăutăţi situaţia reclamanţilor în propria cale de atac, instanţa de apel trebuia să acorde reclamanţilor despăgubirile stabilite în primul ciclu procesual cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994.
Ca atare, este fondată critica recurentului referitoare la greşita aplicare a art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994 prin luarea în considerare la stabilirea despăgubirilor a valorii de 268 euro/mp, de la momentul exproprierii, iar nu a valorii de 116 euro/mp, calculată la momentul efectuării expertizei.
Raportat la această concluzie, rămâne lipsită de interes critica privind greşita stabilire a valorii de 268 euro/mp prin raportarea la un an anterior celui la care a avut loc exproprierea.
În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat şi că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 27 din Legea nr. 33/1994, însă nu a dezvoltat această critică, precizând numai că instanţa a greşit omologând raportul de evaluare, deşi a avut la îndemână punctul de vedere a 13 experţi, însă această precizare nu explică în ce constă greşita aplicare a textului de lege menţionat.
În motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul invocă faptul că nu ar fi fost analizate susţinerile părţilor, considerentele deciziei întemeindu-se exclusiv pe principiul non reformatio in pejus.
Acest motiv este însă invocat formal, în absenţa enumerării acelor apărări neanalizate şi a precizării relevanţei acestora pentru modificarea deciziei pronunţate, raportat la incidenţa principiului avut în vedere de instanţă.
Se observă că celelalte aspecte învederate în cuprinsul motivării recursului din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. constituie o reiterare a criticilor care susţin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au fost analizate mai sus.
Potrivit celor anterior menţionate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul municipiul Râmnicu-Vâlcea prin Primar, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va stabili drept cuantum al despăgubirilor sumele de 9.794,72 euro pentru suprafaţa de 72,02 mp expropriată de la reclamantul D.C. şi, respectiv de 5.304 euro pentru suprafaţa de 39 mp expropriată de la reclamanţii C.N. şi C.E., ce urmează a fi achitate în echivalent RON la data plăţii. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Râmnicu-Vâlcea prin Primar împotriva deciziei nr. 130 din 28 octombrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că stabileşte drept cuantum al despăgubirilor sumele de 9.794,72 euro pentru suprafaţa de 72,02 mp expropriată de la reclamantul D.C. şi, respectiv de 5.304 euro pentru suprafaţa de 39 mp expropriată de la reclamanţii C.N. şi C.E., ce vor fi achitate în echivalent RON la data plăţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1461/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1463/2014. Civil → |
|---|
