ICCJ. Decizia nr. 1483/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1483/2014
Dosar nr. 12618/271/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 aprilie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 9 iulie 2013, reclamanta SC V.C. SRL prin administrator judiciar B.M., în contradictoriu cu pârâţii SC O. SA Bucureşti, SC O. SA Oradea şi C.N.A.D.N.R. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Timişoara a solicitat obligarea acestora în solidar la plata sumei de 139.519,98 RON, indexată şi actualizată, reprezentând contravaloare motorină transportată, pierdută în urma accidentului şi de 9.726,06 RON indexată şi actualizată, reprezentând contravaloarea serviciilor de ridicare şi deplasare a autocisternei răsturnate.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 3 februarie 2012, a avut un accident de circulaţie în care a fost implicată autocisterna sa, pe sectorul de drum din direcţia Arad-Oradea, din cauza carosabilului necorespunzător care era acoperit cu gheaţă şi puţină zăpadă, astfel că autovehiculul a fost distrus în proporţie de 90%, cisterna s-a fisurat, iar cantitatea de 25.588 litri de motorină s-a deversat în şanţ, prejudiciul total fiind compus din 139.519,98 RON, contravaloarea motorină şi 9.726,06 RON cheltuieli pentru ridicarea din şanţ a autocisternei şi deplasarea de la locul accidentului.
În sprijinul legalei investiri a Judecătoriei Oradea s-a invocat faptul că autocisterna era asigurată pentru suma de 37.000 euro, poliţă ce expira la data de 9 martie 2012.
Prin sentinţa civilă nr. 14218/2013 din 20 decembrie 2013, Judecătoria Oradea, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta C.N.A.N.D.R., şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta SC V.C. SRL prin administrator judiciar B.M. împotriva pârâţilor SC O. SA Bucureşti, SC O. SA Oradea şi C.N.A.D.N.R. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Timişoara, în favoarea Judecătoria Chişineu Criş.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut în esenţă că Judecătoria Chişineu Criş este competentă teritorial atât potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., ca instanţă în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită, în care s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă, cât şi potrivit art. 115 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ., aplicabil în materia contractelor de asigurare, în măsura în care poliţa de asigurare s-ar dovedi ca fiind valabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 121 din 20 februarie 2014, Judecătoria Chişineu Criş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, conform art. 116, art. 115 şi art. 113 alin. (2) din noul C. proc. civ., respectiv cea investită de reclamantă.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Pentru emiterea regulatorului de competenţă este de precizat că, în speţă se pune în discuţie competenţa teritorială, reglementată de norme cu caracter relativ.
În cauza de faţă, reclamanta a chemat în judecată mai mulţi pârâţi pentru a fi obligaţi în solidar la plata unei sume de bani. Pe unul din pârâţi în baza unei răspunderi civile delictuale, iar pe ceilalţi în baza unei răspunderi civile contractuale, respectiv în calitate de asigurător.
Cererea de chemare în judecată a pârâţilor se bazează pe acelaşi fapt juridic principal şi derivă dintr-un accident rutier în care a fost implicată o autocisternă a reclamantei. Unul dintre pârâţi a fost chemat în judecată pentru că nu a luat măsurile necesare cu deszăpezitul drumului în mod corespunzător, iar ceilalţi pentru a-i acoperi prejudiciul reclamantei în baza unei poliţe de asigurare.
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din noul C. proc. civ., în raport de care, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa de la domiciliu sau sediul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 116 din acelaşi cod, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În condiţiile art. 112 din noul C. proc. civ., în cazul unei cereri de chemare în judecată cu mai mulţi pârâţi, cererea poate fi introdusă la oricare din instanţele competente teritorial pentru aceştia. Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Art. 113 pct. 9 din noul C. proc. civ., stabileşte în cazul răspunderii civile delictuale că, competentă este instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau unde s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă, iar art. 115 din acelaşi act normativ, arată că în materie de asigurare, competentă este şi instanţa domiciliului sau sediul asiguratului.
Conform art. 113 alin. (2) din noul C. proc. civ., când pârâtul exercită în mod statornic o activitate profesională sau comercială, în afara domiciliului sau sediului său, cererea de chemare în judecată poate fi introdusă şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale care urmează să se execute în acel loc.
Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 din noul C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010.
În speţă, opţiunea reclamantei SC V.C. SRL prin administrator judiciar B.M., a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la sediul său, respectiv de Judecătoria Oradea, la care a insistat în mod legitim să îi fie judecată cauza, de vreme ce şi această instanţă este competentă, opţiune susţinută de prevederile art. 116 din noul C. proc. civ.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea SC V.C. SRL prin administrator judiciar B.M. în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1482/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1484/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
