ICCJ. Decizia nr. 1485/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1485/2014
Dosar nr. 4010/333/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 aprilie 2014
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 7 iunie 2013, contestatorul B.I.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, pe calea contestaţiei la executare, anularea formelor de executare constând în adresa de înfiinţare a popririi din data de 13 mai 2013 şi a titlurilor executorii individualizate în conţinutul actului de executare sus citat.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că nu are cunoştinţă despre existenţa în sarcina sa a debitelor evidenţiate în adresa de înfiinţare a popririi menţionată, că nu mai funcţionează ca persoană fizică autorizată din anul 2003 şi că parte din titlurile executorii au făcut obiectul altei contestaţii la executare, în cadrul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Botoşani, Dosar nr. 1131/193/2011, cauza fiind soluţionată conform sentinţei civile nr. 2668 din 27 aprilie 2011, fiind admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul din prezenta cauză.
Contestaţia la executare nu a fost motivată în drept.
Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Vaslui, arătând că în judecarea cererii competentă este Judecătoria Botoşani, întrucât actele de executare au fost emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani în calitate de organ deexecutare aflat în circumscripţia acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 3589 din 6 noiembrie 2013, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Botoşani, reţinându-se, în esenţă, că faţă de obiectul cererii, contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită şi avându-se în vedere că actele de executare silită contestate în prezenta cauză au fost emise şi puse în executare de intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, ca organ de executare, prin indisponibilizarea veniturilor băneşti realizate de contestator de la terţul poprit SC M.C. SRL Vaslui, conform adresei de înfiinţare a popririi din 13 mai 2013 şi a titlurilor executorii individualizate în conţinutul actului de executare, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în circumscripţia căreia îşi are sediul organul de executare, respectiv Judecătoria Botoşani.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de 20 decembrie 2013, sub nr. 4010/333/2013.
Prin sentinţa civilă nr. 1478 din 19 februarie 2014, Judecătoria Botoşani, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi, pe cale de consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul B.I.M., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, şi terţul poprit SC M.C. SRL Vaslui, în favoarea Judecătoriei Vaslui, potrivit prevederilor art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., raportat la art. 713 alin. (1) şi art. 650 alin. (1) C. proc. civ.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, reţine că existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Vaslui competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că, creditoarea Admistraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, ca organ de executare, a demarat executarea şi a procedat la indisponibilizarea veniturilor băneşti realizate de contestatorul B.I.M., de la terţul poprit SC M.C. SRL Vaslui, conform adresei de înfiinţare a popririi din 13 mai 2013 şi a titlurilor executorii individualizate în conţinutul actului de executare.
Împotriva acestei executări silite, respectiv împotriva adresei de înfiinţare a popririi din 13 mai 2013 şi a titlurilor executorii individualizate în cuprinsul actului de executare sus menţionat, a fost formulată de către contestatorul debitor B.I.M. prezenta contestaţie la executare.
Conform prevederilor art. 172 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. fisc., persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, iar conform alin. (4), din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
Art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., arată că unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile C. proc. civ.
Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare.
Totodată, potrivit art. 713 alin. (1) din noul C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Instanţa de executare, este definită de art. 650 din noul C. proc. civ., ca fiind cea în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc, dar care dispoziţii nu sunt aplicabile în speţă întrucât, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
Este ştiut că în materie fiscală, conform art. 145 C. proc. fisc., executarea silită începe prin comunicarea somaţiei, însoţită de un exemplar al titlului executoriu, astfel că faţă de acest aspect se reţine că somaţiile aferente titlurilor executorii enumerate în cuprinsul adresei de înfiinţare a popririi au fost comunicate între anii 2007-2012, aşadar anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., or în atare situaţie dispoziţiile C. proc. fisc. se completează cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Înalta Curte, constată că în speţă, executarea silită a fost demarată prin indisponibilizarea veniturilor băneşti realizate de contestator la sediul terţului poprit SC M.C. SRL, care este în localitatea L., judeţul Vaslui, în raza de competenţă a Judecătoriei Vaslui, de altfel unde se află şi domiciliul contestatorului.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, avându-se în vedere norma legală imperativă menţionată ce reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatorul B.I.M. în favoarea Judecătoriei Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1484/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 531/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
