ICCJ. Decizia nr. 1548/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1548/2014
Dosar nr. 2382/62/2010*
Şedinţa publică din 22 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Făgăraş, reclamanta V.A.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Făgăraş prin Primar, SC F. SA şi SOCOM „V.” Făgăraş să se constate că imobilul situat în Făgăraş, str. D.S. (fostă str. M.) nr. X, înscris în cartea funciară, a fost preluat în mod abuziv fără titlu, în baza Decretului-Lege nr. 92/1950, dispunând restabilirea situaţiei anterioare, constatarea nulităţii absolute a înstrăinării a 1051 mp teren şi a construcţiei în suprafaţă de 400,62 mp către SOCOM „V.” Făgăraş cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi obligarea pârâţilor să predea în deplină proprietate şi posesie imobilul, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 2, art. 46 din Legea nr. 10/2001 şi art. 963 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1906 din 26 noiembrie 2002, Judecătoria Făgăraş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Prin sentinţa civilă nr. 462/S din 14 noiembrie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 88/2003, Tribunalul Braşov a admis excepţia inadmisibilităţii în ce priveşte restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi revendicare imobiliară, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere relativ la constatarea nulităţii absolute a înstrăinării a 1051 mp teren şi construcţie de 400,62 mp către SOCOM „V.” Făgăraş, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţională SOCOM „V.” în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională V.A.L. şi, în consecinţă, a constatat valabilitatea actului de înstrăinare a imobilului înscris în cartea funciară, a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în garanţie, a declarat nule cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraş în contradictoriu cu Municipiul Făgăraş, Preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Primarul Municipiului Făgăraş, Guvernul României şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a luat act de renunţarea pârâtei SOCOM „V.” la judecarea cererilor de chemare în garanţie, formulate faţă de Consiliul Local Făgăraş şi Consiliul Judeţean Braşov.
Prin decizia civilă nr. 710/Ap din 30 iunie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 291/Ap/2004, Curtea de Apel Braşov a admis în parte apelul declarat de reclamanta V.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 462/2003 a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii în parte a acţiunii, constatării preluării fără titlu valabil a imobilului situat în Făgăraş, str. D.S., înscris în cartea funciară, şi respingerii cererii reconvenţionale formulată de pârâta SOCOM „V.” Făgăraş şi, în consecinţă şi constatarea valabilităţii actului de înstrăinare a imobilului, ca tardive.
Prin decizia civilă nr. 9442 din 20 noiembrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 42625/1/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamanta V.A.L. şi de pârâta SOCOM „V.” Făgăraş împotriva deciziei civile nr. 710/Ap din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin decizia civilă nr. 132/Ap din 10 octombrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 1186/64/2007, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de apelanta reclamantă V.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 462 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Braşov, hotărâre care a fost menţinută prin decizia nr. 3051/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1186/64/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 2382/62/2010, Tribunalul Braşov a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei V.A.L., lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SOCOM „V.” Făgăraş, prescripţiei dreptului material la acţiune privind constatarea nulităţii actului de înstrăinare al imobilului în litigiu, autorităţii lucrului judecat şi cea privind tardivitatea formulării cererilor de chemare în garanţie şi cererii reconvenţionale ale pârâtei SOCOM „V.” Făgăraş.
A admis în parte acţiunea civilă a reclamantei V.A.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Făgăraş prin Primar, şi a constatat că imobilul din Făgăraş, str. D.S. (fostă str. M.) nr. X, a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
A respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantă, privind constatarea nulităţii absolute a actului de înstrăinare a imobilului teren de 1051 mp şi construcţiei de 400,62 mp, revendicarea acestui imobil şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, formulate în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Făgăraş prin Primar şi SOCOM „V.” Făgăraş.
A admis cererea reconvenţională a pârâtei-reclamante SOCOM „V.” Făgăraş, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţional V.A.L. şi a constatat valabilitatea actului de înstrăinare a imobilului identificat în cartea funciară.
A admis excepţia nulităţii cererilor de chemare în garanţie şi a declarat nule cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraş faţă de Municipiul Făgăraş prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, Preşedintele Consiliului Judeţean Braşov şi Primarul Municipiului Făgăraş.
A luat act de renunţarea la judecarea cererilor de chemare în garanţie formulate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraş faţă de Consiliul Judeţean Braşov şi Consiliul Local Făgăraş.
A obligat reclamanta-pârâtă reconvenţional V.A.L. să plătească pârâtei-reclamante reconvenţional SOCOM „V.” Făgăraş suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Conform extrasului cărţii funciare, imobilul constând din construcţii, curte şi teren de 4394 mp a constituit obiectul dreptului de proprietate al numitei D.V.Z. fiind dobândit de aceasta cu titlu de moştenire după defunctul său soţ V.D., în anul 1946.
În anul 1955, imobilul menţionat mai sus a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, dreptul astfel dobândit de către Statul Român fiind intabulat în evidenţele de publicitate imobiliară
La data de 27 octombrie 1993, antecesoarele reclamantei, P.V.S.Z. şi P.V.A., au promovat pe rolul Judecătoriei Făgăraş o acţiune prin care au solicitat să se constate nevalabilitatea titlului în temeiul căruia imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului, pentru aceleaşi considerente ca şi cele invocate în susţinerea prezentei cerere dedusă judecăţii, acţiune motivată în drept pe dispoziţiile art. 2 şi art. 5 din Decretului nr. 92/1950 (Dosar nr. 1987/2002) .
Prin sentinţa civilă nr. 560 din 18 februarie 1994, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1034/A/1994 a Tribunalului Braşov şi decizia civilă nr. 145/1995 a Curţii de Apel Braşov, a fost respinsă acţiunea promovată de antecesoarea reclamantei, reţinându-se că naţionalizarea s-a făcut în cadrul strict legal (Dosar nr. 1987/2002).
Prin art. 2 din H.G. nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede că „potrivit art. 2 din lege, indiferent de modalitatea în care au fost preluate imobilele de către stat sau de alte persoane juridice, preluarea este considerată abuzivă. În cadrul preluării abuzive a imobilelor legea tratează diferit situaţiile în care imobilele au fost preluate cu titlu de cele preluate fără titlu de către stat sau de alte persoane juridice”.
Potrivit art. 2.1. lit. a) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, preluările de imobile în baza Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare sunt considerate ca fiind preluate „cu titlu”, în măsura în care s-au respectat condiţiile stabilite de acestea.
Deşi, anterior s-a reţinut, prin sentinţa civilă nr. 560 din 18 februarie 1994 definitivă şi irevocabilă, că naţionalizarea s-a făcut în cadrul strict legal, în raport de dispoziţiile legale mai sus evocate, măsura preluării imobilului de către stat apare ca fiind abuzivă.
De altfel, legiuitorul a înţeles să modifice prevederile legale în sensul celor mai sus redate potrivit normelor de aplicare a legii, prevăzând în art. 2 alin. (1) al Legii 10/2001 că „În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: a) imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950”.
Chiar dacă această modificare a fost introdusă după promovarea acţiunii de către reclamantă, prin Legea nr. 247/2005, nu se poate reţine că legea retroactivează, legiuitorul înţelegând să dea o nouă semnificaţie unor situaţii juridice trecute, fără a fi înfrânt principiul constituţional al neretroactivităţii legii, cum în repetate rânduri s-a pronunţat Curtea Constituţională .
Pentru aceste motive, capătul de cerere formulat de reclamanta V.A.L. având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilului din Făgăraş, str. D.S. (fostă str. M.) nr. X, identificat în cartea funciară, în baza Decretului nr. 92/1950, a fost admis.
Capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a actului de înstrăinare a imobilului în litigiu către pârâta SOCOM „V.”, se dovedeşte neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 893/1971 s-a hotărât ca, în scopul amenajării imobilului în care îşi are sediul SOCOM „V.” Făgăraş, terenul proprietate de stat, în suprafaţă de 1051 mp, situat în oraşul Făgăraş, str. M. nr. X, să treacă pe durată nedeterminată din administrarea oraşului Făgăraş în folosinţa gratuită a SOCOM „V.”, iar construcţia în suprafaţă de 246,16 mp situată pe terenul mai sus-arătat să se transmită cu plată din proprietatea statului în administrarea oraşului Făgăraş în proprietatea SOCOM „V.” (Dosarul nr. 1987/2002 al Judecătoriei Făgăraş).
Reclamanta a susţinut, prin cererea pe care a formulat-o că actul de înstrăinare a imobilului în litigiu este lovit de nulitate absolută deoarece el a fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data perfectării lui, dispoziţii legale care interziceau vânzarea bunurilor ce constituiau proprietatea de stat.
Nulitatea absolută este reglementată în legislaţia noastră ca fiind sancţiunea de drept civil care intervine în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de validitate ale actului juridic.
De asemenea, art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (actual art. 46) prevede că „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având obiect imobile ce cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării”.
Actul de înstrăinare a imobilului în litigiu a fost încheiat în temeiul Decretului nr. 244/1955, act normativ care reglementa transmiterea unor bunuri imobile proprietatea statului către unităţile cooperatiste.
Potrivit art. 1 din acest act normativ „terenurile proprietatea statului aflate în administrarea comitetelor executive ale sfaturilor populare, necesare pentru construcţii unităţilor cooperatiste pot fi transmise fără plată şi fără termene în folosinţa acestora (...)”, iar art. 3 din acelaşi act normativ stipula că, dacă pe terenurile în cauză se găsesc şi construcţii se vor transmite către unităţile cooperatiste atât folosinţa fără termene a terenurilor cât şi proprietatea construcţiilor, prin Hotărârea Consiliului de Miniştrii. Folosinţa fără termene a terenurilor se va transmite fără plată, iar proprietatea construcţiilor se va transmite cu plată pe baza evaluării construcţiilor”.
Raportat la cele mai sus expuse, instanţa a constatat că, la data emiterii actului de înstrăinare supus analizei, au fost respectate toate condiţiile de valabilitate instituite de dispoziţiile legale precizate, terenul în suprafaţă de 1051 mp fiind transmis în folosinţa pârâtei SOCOM „V.” fără plată, iar construcţia existentă pe acest teren a fost transmisă acesteia din proprietatea statului cu plată, suma de bani stabilită cu titlu de preţ conform dispoziţiilor legale menţionate fiind achitată de aceasta la data de 16 decembrie 1972, prin dispoziţie de plată (Dosarul nr. 1987/2002 al Judecătoriei Făgăraş).
Prin decizia civilă nr. 81/Ap din 22 iunie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2382/62/2010 Curtea de Apel Braşov a admis apelul formulat de apelanta reclamantă V.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 300/S/2010 a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a dispus restabilirea situaţiei anterioare naţionalizării în baza Decretului nr. 92/1950 asupra imobilului situat în Făgăraş, str. D.S. nr. X, a obligat pârâtele SOCOM „V.” Făgăraş şi Municipiul Făgăraş prin Primar, să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei imobilul mai sus menţionat, a respins cererea reconvenţională şi petitul din acţiune având ca obiect constatarea nulităţii înstrăinării din 1973 a suprafeţei de 1051 mp şi construcţiei către pârâtă, a păstrat restul dispoziţiilor privind soluţionarea excepţiilor şi cererii de chemare în garanţie, precum şi dispoziţia de admitere în parte a acţiunii şi admiterea petitului privind caracterul abuziv al preluării imobilului şi a obligat pârâtele Municipiul Făgăraş şi SOCOM „V.” Făgăraş să plătească reclamantei suma de 9.676 RON cheltuieli de judecată în toate instanţele.
Prin decizia civilă nr. 1089 din 4 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2382/62/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraş şi de chematul în garanţie Municipiul Făgăraş prin Primar împotriva deciziei civile nr. 81/Ap din 22 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, pe care a casat-o, a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi a respins cererea de intervenţie formulată de T.M.A. şi T.E. ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 71/Ap din 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamanta V.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov pe care a păstrat-o.
A obligat apelanta-reclamantă V.A.L. să plătească intimatei-pârâte SOCOM „V.” Fărăgaş suma de 5.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele:
În faţa instanţei de apel a fost formulată de către T.M.A., T.D.F. şi T.E. cerere de intervenţie principală, care nu a fost încuviinţată în principiu în şedinţa publică din 2 septembrie 2013, pentru considerentele menţionate în încheierea de şedinţă.
Un aspect esenţial în soluţionarea cauzei îl reprezintă faptul că dispoziţia primei instanţe, cuprinsă în sentinţa civilă nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov, prin care se constată că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, nu a fost atacată în calea de atac, apelul fiind declarat numai de reclamanta V.A.L. Prin urmare, această statuare a instanţei de fond a intrat în puterea lucrului judecat şi nu formează obiectul sesizării instanţei de apel.
În soluţionarea cererii de restabilire a situaţiei anterioare de carte funciară trebuie pornit de la principiul relativităţii înscrierilor de carte funciară potrivit căruia înscrierea unui drept în cartea funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută (art. 24 din Legea nr. 7/1996 în forma de la data cererii de chemare în judecată).
Ca urmare, este necesar ca la data investirii instanţei cu acţiunea în rectificare de carte funciară, pârâtul să aibă calitatea de titular al dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.
În cauză, deşi Statul Român are calitatea de titular al dreptului de proprietate înscris în cartea funciară şi prin acţiune se solicită radierea dreptului de proprietate al acestuia, Statul Român nu are calitatea de parte în proces.
Este adevărat că litisconsorţiul procesual este de regulă facultativ, cadrul procesual civil fiind lăsat la aprecierea reclamantei conform principiului disponibilităţii, însă, având în vedere obiectul prezentei acţiuni şi efectele soluţiei pronunţate în cauză, instanţa apreciază că în speţă, pentru soluţionarea cererii de restabilire a situaţiei de carte funciară, reclamanta este ţinută să cheme în judecată toţi titularii dreptului împotriva cărora urmăreşte înscrierea dreptului ei.
Susţinerea potrivit căreia Municipiul Făgăraş prin Primar ar avea calitate procesuală, întrucât imobilul a devenit proprietatea sa, nu este probată, acest pârât nefiind titular înscris în cartea funciară. Mai mult, legea însăşi (art. 6-art. 9 din Legea nr. 213/1998) face distincţie între domeniul de proprietate al statului şi cel al unităţilor administrativ-teritoriale care, deci, nu se confundă, încât susţinerea că ope legis, imobilele în litigiu ar fi trecut în proprietatea Municipiului Făgăraş rămâne fără suport juridic, nefiind invocat vreun text de lege care să dispună în acest sens.
În analiza calităţii procesuale a pârâtului mai trebuie observate dispoziţiile speciale din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, ce statuează asupra patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale şi care permit analiza dacă imobilele în litigiu au intrat în proprietatea acestora, încât să dobândească calitatea de pârât în prezentul proces.
Conform art. 21 alin. (1) din menţionata lege, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, compus, în accepţiunea art. 119, din bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, domeniul privat al acesteia precum şi drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial.
Potrivit art. 121 alin. (1), domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunurile mobile şi imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalităţile prevăzute de lege, bunuri care sunt supuse inventarierii anuale (art. 122).
Din analiza normelor expuse rezultă că patrimoniul privat este constituit din bunurile intrate prin vreuna din modalităţile prevăzute de lege şi sunt supuse inventarierii anuale, ceea ce presupune o anumită procedură concretizată în înscrisuri şi cu finalul publicităţii prin cartea funciară, cerinţe care în speţă nu sunt îndeplinite.
Mai mult, cererea de revendicare a imobilelor înscrise în cartea funciară, proprietatea Statului Român urmează a fi respinsă, în condiţiile în care reclamanta nu a chemat în judecată proprietarul imobilelor.
Se reţine că în cauză, în primul ciclu procesual la Judecătoria Braşov, în Dosarul nr. 1987/2002, reprezentanta pârâtei SOCOM „V.” Făgăraş a declarat verbal în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2002 că: „înţeleg să chem în garanţie Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, iar obiectul cererii de chemare în garanţie este ca Statul Român să fie obligat la predarea imobilului în litigiu”.
Această cerere nu a fost formulată în scris potrivit prevederilor art. 82 C. proc. civ. şi nici nu îndeplineşte condiţiile de formă pentru cererea de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 61 alin. (1) C. proc. civ. pentru a investi în mod legal instanţa de judecată.
Mai mult, această cerere de chemare în garanţie a fost declarată nulă prin sentinţa civilă nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 2382/62/2010 pentru nerespectarea condiţiilor de formă, dispoziţie care nu a format obiectul criticilor în apel, intrând în puterea lucrului judecat, astfel că Statul Român nu a dobândit calitate de parte în proces nici pe calea prevăzută de art. 60 C. proc. civ.
În aceste condiţii, citarea în continuare, din eroare, în cauză a Statului Român ca şi chemat în garanţie, fără a se comunica acte de procedură şi a avea calitate de parte, nu e de natură a produce efecte juridice.
Cu privire la cererea formulată de reprezentanta apelantei reclamante (în concluziile orale pe fondul cauzei şi în concluziile scrise), de a se lua act de modificarea temeiului juridic, făcută pentru termenul de judecată din 20 septembrie 2010 şi de modificarea cauzei acţiunii, se reţin următoarele:
Instanţa este ţinută de cauza acţiunii cu soluţionarea căreia a fost investită prin cererea de chemare în judecată, respectiv preluarea fără titlu a imobilului în litigiu şi, ca o consecinţă, restabilirea situaţiei de carte funciară şi revendicare imobiliară conform dreptului comun.
Modificarea cauzei acţiunii, după mai mult de 8 ani de la formularea cererii de chemare în judecată şi invocarea ca şi cauză a acţiunii, refuzul entităţii deţinătoare de a soluţiona notificarea în termen de 6 luni, nu poate fi primită. Mai mult, precizarea de acţiune prin care se indică ca şi temei juridic nou dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) pct. 9, art. 4 pct. 2, art. 21 pct. 1 şi art. 25 din Legea nr. 10/2001 a fost făcută în 20 septembrie 2010, după ce în anul 2005 pârâta SOCOM „V.” Făgăraş emisese decizia din 7 octombrie 2005 prin care s-a respins notificarea formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001 de restituire în natură a imobilului în litigiu. Această decizie a fost contestată la Tribunalul Braşov de reclamanta din prezenta cauză, procesul fiind suspendat (Dosar nr. 342/62/2005).
Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţională SOCOM „V.” Făgăraş, instanţa reţine că prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 893/1971, a fost transmis în folosinţă gratuită, pe durată nedeterminată, SOCOM „V.” Făgăraş, terenul în suprafaţă de 1051 mp situat în oraşul Făgăraş, str. M. nr. X, iar construcţia în suprafaţă de 246,16 mp situată pe acest teren a fost transmisă cu plată.
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada nerespectării, la data perfectării actului, a dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv Decretul nr. 244/1955, neexistând nici un motiv de nulitate absolută, în mod corect prima instanţă a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta SOCOM „V.” Făgăraş.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 296 C. proc. civ. Curtea a respins apelul declarat de reclamanta V.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a păstrat-o.
În baza dispoziţiilor art. 298, art. 274 C. proc. civ. Curtea a obligat reclamanta la plata către intimata pârâtă SOCOM „V.” Făgăraş a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.500 RON reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs reclamanta V.A.L. invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Prin acţiunea introductivă a solicitat primei instanţe să constate preluarea abuzivă a imobilului situat în Municipiul Făgăraş, str. D.S. (fostă M.), nr. X.
Deşi petitul iniţial a fost admis de către instanţa de fond şi a intrat în puterea lucrului judecat, instanţa de apel, în rejudecare, a constatat că rectificarea de carte funciară nu poate fi admisă deoarece nu a fost introdus ca parte şi Statul Român, titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
Recurenta a mai susţinut că, instanţa de apel a ignorat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, întrucât unitatea deţinătoare în sensul acestui act normativ este pârâta SOCOM „V.” Făgăraş care a fost şi este parte în procesul de faţă, astfel încât în mod greşit s-a reţinut că, după opt ani, aceasta ar fi modificat cererea de chemare în judecată.
În raport cu cele mai sus expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului cu consecinţa modificării deciziei în sensul admiterii apelului împotriva sentinţei civile nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
La data de 8 noiembrie 2001, reclamanta-recurentă a notificat, în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăria Municipiului Făgăraş, solicitând să-i fie restituit imobilul din litigiu.
Cu data de 13 august 2002, reclamanta V.A.L. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Făgăraş prin Primar, SC F. SA şi SOCOM „V.” Făgăraş solicitând să se constate că: imobilul situat în Făgăraş, str. D.S. nr. X, înscris în cartea funciară, în prezent dezmembrat, teren în suprafaţă de 401 mp şi construcţie 650 mp, teren în suprafaţă de 2292 mp, a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950; constatarea nulităţii absolute a înstrăinării a 1051 mp teren şi a construcţiei şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 300/5 din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, dispoziţie ce nu a fost atacată cu apel, astfel că reclamanta nu a formulat nicio critică sub acest aspect.
Aşadar, singura critică adusă hotărârii instanţei de apel este cea referitoare la respingerea capătului de cerere privind rectificarea de carte funciară.
În raport cu această cerere, în mod corect ambele instanţe au statuat că Statul Român nu a avut calitatea de parte în proces, deşi este titularul dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.
În aceste condiţii, soluţionarea capătului de cerere privind rectificarea cărţii funciare nu poate avea loc decât în contradictoriu cu titularul tabular al dreptului contestat şi nu cu Municipiul Făgăraş cum greşit susţine recurenta.
Ca parte căzută în pretenţii potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată să plătească intimatei-pârâte SOCOM „V.” Făgăraş suma de 3.000 RON cheltuieli de judecată ce constă din onorariu apărător conform chitanţelor din 16 mai 2014 şi din 20 mai 2014 emise de Cabinet Avocat H.V., Baroul Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta V.A.L., împotriva deciziei nr. 71/Ap din 16 septembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenta V.A.L. la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SOCOM „V.” Făgăraş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1547/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1549/2014. Civil → |
|---|
