ICCJ. Decizia nr. 1554/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1554/2014
Dosar nr. 32834/3/2009
Şedinţa publică din 22 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1097 din 5 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă contestaţia formulată de reclamantă SC A.I. SRL cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A., T.D.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
A anulat în parte hotărârea din 10 mai 2009 şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 66.445 RON.
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
S-a reţinut, în esenţă, că valoarea reală a terenului conform concluziilor raportului de expertiză este de 66.445 RON, iar raportul de evaluare întocmit la cererea expropriatorului nu a avut în vedere valorile de piaţă cu care se vând în mod obişnuit terenurile în zona în care se află terenul.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Apelanţii au susţinut că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală întrucât a omologat raportul de expertiză cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că la stabilirea despăgubirilor nu s-au avut în vedere preţurile obişnuite de tranzacţionare pentru alte imobile de acelaşi fel cu cel supus exproprierii.
Cu privire la sintagma „preţ real de tranzacţionare” instanţa supremă a stabilit că „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994 are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, neputând reprezenta oferte de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate, aşa cum rezultă şi din decizia nr. 865 din 12 februarie 2010 pronunţată în Dosar nr. 5546/105/2007 şi decizia nr. 680 din 5 noiembrie 2008 pronunţată în Dosar nr. 5781/42/2001, decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
S-a mai susţinut că experţii nu au avut în vedere nici grila Camerei Notarilor Publici pentru anul 2011 din care rezultă faptul că în comuna S.J. preţul unitar pentru o suprafaţă de teren este de 1,8 euro/mp.
La termenul de judecată de la 28 ianuarie 2013, Curtea a admis proba cu înscrisuri, cât şi proba cu expertiză evaluatorie imobiliară, obiectivele fiind stabilite potrivit încheierii de şedinţă de la 11 martie 2013 ca fiind următoarele: stabilirea valorii de circulaţie pentru terenul expropriat raportat la tranzacţii efectiv încheiate pentru terenuri similare situate în aceiaşi unitate administrativ teritorială,la momentul efectuării lucrării de specialitate şi la fond cât şi la data exproprierii conform dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
A fost desemnată o comisie formată din trei experţi care au întocmit lucrarea ştiinţifică ce a fost depusă la data de 6 septembrie 2013, lucrare la care părţile nu au formulat obiecţiuni.
Prin decizia civilă nr. 296 A din 21 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1097 din 5 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Conform art. 44 din Constituţia României şi art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.
De asemenea, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” legiuitorul se referă la preţul efectiv plătit şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare autentice şi nu la ofertele de vânzare ale agenţiilor imobiliare.
Or, comisia de experţi care a efectuat lucrarea ştiinţifică la instanţa de fond şi pe care aceasta şi-a întemeiat soluţia, a avut în vedere numai oferta de vânzare pentru terenuri situate pe teritoriul comunei M.V. pentru stabilirea valorii de circulaţie a terenului în cauză, fiind încălcate în acest fel dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 precizate, cât şi dispoziţiile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004 ce fac referire la grila notarilor publici.
Faţă de aceste aspecte, Curtea s-a raportat la lucrarea ştiinţifică efectuată în calea de atac a apelului, expertiză în care comisia de experţi a avut în vedere preţurile efectiv plătite pentru terenuri de acelaşi fel cu cel supus exproprierii precum şi încheiate la date cât mai apropriate de momentul exproprierii pentru a se da eficienţă principiului unei juste şi prealabile despăgubiri consacrat de Constituţie şi de art. 1 din Legea nr. 33/1994, tranzacţii ce au fost ataşate raportului de expertiză.
Sub aspectul modului de întocmire al raportului de expertiză, criticile formulate de apelanţi au fost considerate ca întemeiate, însă raportat la momentul la care trebuie calculată valoarea reală a terenului expropriat, Curtea a reţinut că valoarea acestuia la momentul efectuării raportului de expertiză la instanţa de fond este mai mare decât cea stabilită de instanţa de fond.
Ca urmare, apelurile formulate de pârât cât şi de Ministerul Public se vădesc a fi nefondate astfel încât în baza dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., au fost respinse ca nefondate.
În ceea ce priveşte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata reclamantă, aceasta a fost respinsă întrucât vizează acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanţa de fond, fază procesuală în care au fost acordate aceste cheltuieli în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a criticat decizia pronunţată în apel ca nelegală întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin aceea că nu au ţinut cont de valoarea terenului supus exproprierii, rezultată la momentul efectuării raportului de expertiză.
Se invocă, în acest sens, că valoarea terenului la data de 4 septembrie 2013 era de 45.070 RON şi nu de 66.445 RON, cum greşit a stabilit instanţa de apel.
Făcând trimitere la acelaşi temei juridic, ce vizează aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9, C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti critică decizia dată în apel pe considerentul stabilirii valorii despăgubirilor pentru imobilul expropriat la momentul exproprierii şi nu la data întocmirii raportului de expertiză, încălcând astfel dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, în considerarea celor ce succed:
Criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt cele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, normă invocată de recurenţii-pârâţi prin recursul formulat, iar nerespectarea acestora pune în discuţie o problemă de încălcare a legii.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane, îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”.
Prin urmare, legea impune ca, la calcularea despăgubirilor cuvenite proprietarului instanţa să ţină seama de două criterii legale şi anume „preţul, cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” şi respectiv „daunele” aduse proprietarului, scop în care vor fi aduse şi alte dovezi.
În pronunţarea soluţiei instanţa de apel s-a raportat la expertiza tehnică efectuată în apel întrucât experţii au avut în vedere preţurile efectiv plătite pentru terenuri de acelaşi fel cu cel supus exproprierii.
A mai reţinut instanţa de apel că, sub aspectul modului de întocmire al raportului de expertiză, criticile formulate de apelanţi sunt întemeiate, însă raportat la momentul la care trebuie calculată valoarea reală a terenului expropriat, aceasta este mai mare decât cea stabilită de instanţa de fond.
Argumentarea instanţei de apel este incompletă, deoarece nu se poate deduce, din considerentele deciziei, care ar fi momentul avut în vedere de instanţă în raport cu care trebuie calculată valoarea terenului, lămurirea acestei probleme de drept fiind esenţială în soluţionarea cauzei.
Instanţa de apel reţine că valoarea stabilită prin expertiza din apel ar fi mai mare decât cea acordată de instanţa de fond, însă nu rezultă la care dintre valorile din expertiză se referă, în condiţiile în care, potrivit obiectivelor expertizei, s-a solicitat stabilirea valorii de circulaţie atât la momentul efectuării expertizei, cât şi la data exproprierii.
În acest context, recurentul pârât a susţinut, ca motiv de recurs, faptul că în mod greşit s-a reţinut că valoarea terenului la momentul efectuării expertizei în apel ar fi mai mare decât valoarea stabilită la instanţa de fond, deoarece, dimpotrivă, valoarea stabilită prin raportul de expertiză din apel a fost de 45.070 RON, mai mică decât valoarea de 66.445 RON reţinută de prima instanţă
De asemenea, Ministerul Public a arătat, în motivarea recursului, că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere valoarea terenului calculată la data expertizei din apel, nu cea calculată prin raportare la momentul exproprierii.
Or, în speţă, instanţa de apel, fără să facă o analiză a situaţiei de fapt şi de drept, s-a limitat la a constata că, deşi criticile formulate de apelanţi sunt întemeiate sub aspectul modului de întocmire a raportului de expertiză, raportat la momentul la care trebuie calculată valoarea reală a terenului, aceasta este mai mare decât cea stabilită de instanţa de fond, fără a face referire concretă la concluziile raportului de expertiză din apel şi fără a preciza expres care este momentul de care trebuie să se ţină seama la calcularea valorii terenului.
Cum instanţa de apel nu a lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei şi nu a rezolvat printr-o argumentare juridică problema momentului în raport de care se calculează despăgubirile cuvenite pentru expropriere, Înalta Curte nu poate verifica criticile formulate în recurs, astfel încât, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ., pentru soluţionarea unitară a cauzei, va admite ambele recursuri formulate, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei nr. 296/A din 21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1553/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1556/2014. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
