ICCJ. Decizia nr. 1614/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1614/2014
Dosar nr. 6638/86/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA, anularea hotărârii din 6 august 2009 a Comisiei de acordare a despăgubirilor comuna M., cât priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, 189.900 RON, şi obligarea pârâtului Statul Român la plata, în favoarea reclamantei, a unei juste despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în comuna M., judeţul Suceava, cu suprafaţa de 2352 mp, la valoarea reală a acestuia, 818.567,04 RON, respectiv, 10.000 euro/ar, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca este proprietara suprafeţei de 60 ari teren situat în comuna M., parcelă afectată parţial de proiectul privind „Varianta ocolire Suceava”, respectiv, pentru suprafaţa de 2352 mp, aşa cum a fost identificată în petitul acţiunii, iar suma stabilită prin expertiza efectuată tn cauză, de 189.900 RON, este neserioasă şi vădit disproporţionată, faţă de valoarea de piaţă a terenului în cauză.
Terenul este situat la drumul european E85, imediat la ieşirea din municipiul Suceava, în imediata vecinătate a reprezentanţelor auto şi a unor firme de construcţii, iar reclamanta a achiziţionat acest teren în vederea construirii unui sediu de firmă cu spaţiu de producţie, s-a racordat Ia curent electric şi utilităţi, a nivelat terenul şi a creat condiţii optime pentru a se realiza imobilele menţionate, lucrări executate în 2008, dată Ia care aceasta nu avea cunoştinţă de planul de amplasament a lucrării de utilitate publică.
Totodată, deşi suprafaţa este doar de 2352 mp, schiţa terenului expropriat are forma unei litere U şi afectează însemnat frontul de la stradă, practic, făcând parcela inutilizabilă datorită cerinţelor legale de respectare a distanţei optime faţă de şosea.
Prin sentinţa nr. 635 din 2 aprilie 2013, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis acţiunea, a desfiinţat, în parte, hotărârea contestată şi a obligat pârâtul expropriator să plătească reclamantei SC O.T. SRL suma de 180.600 RON, diferenţe de despăgubiri pentru suprafaţa de 2352 mp teren expropriat; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 18.488 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că despăgubirea acordată pentru imobilul expropriat se raportează la valoarea stabilită de comisia de experţi, valoare la care a achiesat şi expertul evaluator propus de pârât, fiind folosită metoda comparaţiei directe.
Prin expertiza efectuată, comisia de experţi a ţinut seama, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel (cu aceeaşi categorie de folosinţă şi aceleaşi utilităţi) în unitatea administrativ-teritorială M., la data întocmirii raportului de expertiză, reţinând o valoare de 85.500 euro pentru terenul expropriat.
Obiecţiunile relativ la coeficienţii de corecţie nu au fost reţinute, cu motivarea că expertul desemnat de pârât a avut în vedere aceleaşi criterii de stabilire a amplasamentului terenului expropriat cu cele indicate de întreaga echipă de experţi.
De asemenea, s-a reţinut că în cauză nu se impunea reactualizarea valorii terenului de la data emiterii hotărârii de expropriere, ci cum corect s-a procedat, stabilirea valorii acestuia la data întocmirii raportului de expertiză.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta SC O.T. SRL Suceava şi pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA.
Pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA critică raportul de expertiză avut în vedere de instanţa de fond ca fiind întocmit cu nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Susţine apelanta că, în speţă, valoarea totală a despăgubirilor acordate reclamantei, de 370.500 RON, a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert C.D. la data de 25 octombrie 2010, această valoare fiind însuşită de ceilalţi doi experţi desemnaţi în cauză, respectiv, M.A. şi M.V., prin raportul de expertiză întocmit în luna iunie 2012, cu motivarea că valorile estimate de aceşti din urmă experţi, prin metoda comparaţiei directe şi prin metoda capitalizării, diferă faţă de cea stabilită de expert C.D., cu un procent mic, care se încadrează în limitele statistice admisibile de negociere, apreciindu-se astfel că valoarea estimată prin raportul din 25 octombrie 2010 este justificată şi credibilă.
În ceea ce priveşte raportul de expertiză întocmit de expert C.D. la data de 25 octombrie 2010, acesta nu se justifica a fi valorificat în cauză, întrucât valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei nu a fost stabilită conform exigenţelor impuse de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care obligă experţii evaluatori să se raporteze la preţurile cu care se vând imobilele de acelaşi fel pe raza unităţii administrativ teritoriale în care este situat imobilul expropriat.
Sub un prim aspect, la stabilirea valorii terenului prin metoda comparaţiei directe, experta C.D. a folosit 5 comparabile neadecvate, care au amplasamente şi caracteristici diferite de cele ale terenului supus exproprierii,
Toate comparabilele avute în vedere la întocmirea raportului sus menţionat sunt situate pe raza altor unităţi administrativ teritoriale decât cea în care se află imobilul expropriat, fiind astfel evident că elementele de comparaţie la care s-a raportat experta nu corespund criteriului prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Sub un al doilea aspect, comparabilele folosite în raportul expertei C.D. sunt neadecvate din punct de vedere al amplasamentului, deoarece ele sunt situate la distanţe cuprinse între 0,4-2,5 km de proprietatea evaluată şi sunt poziţionate pe terenuri plane (platouri), spre deosebire de imobilul expropriat, în zone care au cunoscut o dezvoltare rezidenţială în ultimii ani, ceea ce nu este cazul pentru zona terenului în litigiu.
În contextul celor de mai sus, apreciază că în mod nejustificat au fost înlăturate obiecţiunile sale referitoare la greşita individualizare a corecţiilor de localizare, deoarece, pentru comparabilele A, B, D nu s-au aplicat corecţii de localizare (ca şi cum acestea ar fi situate în imediata vecinătate a proprietăţii evaluate, deşi se află la distanţe cuprinse între 0,4 şi 2 km), iar pentru comparabilele C şi E s-au efectuat corecţii pozitive de 10% şi 30% (ca şi cum acestea ar avea o localizare mai proastă decât terenul expropriat, fapt infirmat de planul de situaţie cu amplasarea comparabilelor).
Sub un al treilea aspect, raportul expertei C.D. este criticabil şi din perspectiva cuantificării coeficientului de corecţie pentru panta terenului în discuţie, corecţie pentru care experta a aplicat un coeficient de -5%, cuantificat la nivelul sumei de 4.571 euro, potrivit explicaţiilor din supliment. Aşa cum a explicat şi prin obiecţiunile formulate la instanţa de fond, calculul din supliment privind valoarea estimată pentru nivelarea terenului (4.571 euro) este lipsit de fundament; un simplu calcul matematic atestă faptul că pentru aducerea unui teren cu pantă de 10% la nivel plan sunt necesari 11.000 mc pământ, aşa încât, valoarea lucrărilor necesare amenajării terenului (excavare, încărcare, transport, descărcare, umplere, nivelare, tasare, consolidare, cu toate cheltuielile aferente) nu poate fi de numai 4.500 euro, această valoare impunându-se a fi stabilită pe baza unui deviz detaliat.
În fine, la întocmirea raportului de expertiza din 25 octombrie 2010 au fost avute în vedere, în cadrul grilei de comparaţii, doar oferte de vânzare postate pe internet pentru terenuri asemănătoare, valoarea despăgubirilor fiind calculată în raport de aceste oferte, după aplicarea unor coeficienţi de corecţie care ar fi trebuit să reflecte deosebirile existente între terenul expropriat şi parcelele la care se referă anunţurile de vânzare avute în vedere.
Aşa fiind, ignorarea preţurilor indicate în contractele autentice de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobile similare nu poate fi justificată prin prisma faptului ca preţurile din contracte ar fi fictive, aceasta întrucât caracterul fictiv sau simulat al preţurilor înscrise în acte autentice nu poate fi prezumat, iar potrivit art. 1173 alin. (1) vechiul C. civ., actele autentice au deplină credinţă în privinţa oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată.
În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare din 2007, prin care a fost înstrăinată o suprafaţă de 5000 mp teren, cu preţul de 81 euro/mp: contract la care s-a raportat experta C.D. pentru a justifica valoarea stabilită prin metoda comparaţiei cu ofertele de pe piaţă, acesta nu reflectă nici el preţul de piaţă al imobilelor similare de pe raza comunei M. şi, prin urmare, nu poate constitui un element de referinţă pentru evaluarea despăgubirilor. Sub acest aspect se impune a fi avut în vedere, pe de o parte, faptul că terenul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare susmenţionat este situat pe raza municipiului Suceava, în extravilan, şi nu pe raza comunei M., iar, pe de altă parte, faptul că respectiva tranzacţie a fost realizată în anul 2007 (cu doi ani înainte de emiterea hotărârii de expropriere şi cu trei ani înainte de data întocmirii raportului), perioadă în care piaţa imobiliară era mult mai activă, iar preţurile terenurilor din zonă au cunoscut un maxim istoric.
În ceea ce priveşte raportul de evaluare întocmit de experţii M.A., M.V. la data de 15 iunie 2012, nici acesta nu răspunde exigenţelor impuse de art 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece, şi aceşti experţi au avut în vedere doar oferte de vânzare (iar nu tranzacţii efective) pentru comparabile situate pe raza comunei B.B., în zona satului C.C. şi a târgului de maşini. Aceste comparabile sunt nerelevante din punct de vedere al amplasamentului, întrucât sunt situate la o distanţă de cca. 3 km de terenul expropriat, în altă unitate administrativ teritorială, iar explicaţia experţilor privind similitudinile de categorie între comunele limitrofe municipiului Suceava nu poate înfrânge criteriul legai de evaluare consacrat de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În consecinţă, cum pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 era necesar să fie avute în vedere preţurile concrete de tranzacţionare cuprinse în contracte autentice încheiate cu privire la imobile similare de pe raza aceleiaşi unităţi administrativ teritoriale şi cum metoda pentru care au optat experţii (respectiv comparaţia directă doar cu oferte de vânzare, nu şi cu oferte de cumpărare sau cu tranzacţii efective cu terenuri similare pe raza comunei M.) nu reflectă situaţia reală a preţurilor practicate pe piaţa imobiliară, consideră că nu se justifică în cauză valorificarea concluziilor raportului de expertiză.
În subsidiar, având în vedere faptul că acţiunea dedusă judecăţii a fost admisă doar în parte, că valoarea despăgubirilor acordate este cu mult mai mică decât cea solicitată de reclamantă, în cauză se impunea aplicarea art. 276 C. proc. civ., cu consecinţa diminuării cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă şi stabilite în sarcina sa, proporţional cu limitele în care pretenţiile acesteia au fost încuviinţate.
Reclamanta SC O.T. SRL Suceava a arătat că se impune completarea sumei stabilite de instanţă pentru terenul expropriat cu contravaloarea devalorizării terenului rămas, ca urmare a noii configuraţii a parcelei de 3648 mp.
Deşi a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză solicitând a se stabili dacă valoarea parcelei de 3648 mp rămasă în proprietatea sa, a fost diminuată ca urmare a configuraţiei prezente a terenului, a reducerii însemnate a accesului la drumul european şi afectării acesteia de obligativitatea respectării zonei de siguranţă pentru drumul naţional şi judeţean şi dacă posibilitatea de a construi este sau nu afectată de dispoziţii speciale în legătură cu vecinătăţile amplasamentului, răspunsul dat nu a avut în vedere situaţia de fapt, ci s-a referit la aspecte care nu corespund realităţii.
Astfel, susţinerile potrivit cărora reclamanta ar fi edificat o construcţie cu regim de înălţime P+2E, având deschidere la şosea, sunt nereale. Atât clădirea respectivă, cât şi terenul pe care este edificată aceasta sunt proprietatea lui R.M. şi R.E., firma rămânând doar cu un acces de 8 m la şosea.
Întrucât concluzia expertei cu privire la lipsa diminuării valorii terenului rămas cuprindea date eronate, la data de 22 noiembrie 2011 a formulat obiecţiuni, care i-au fost respinse.
Ca urmare, prejudiciul determinat de expropriere a fost parţial calculat.
În prezent, suprafaţa rămasă este afectată de următoarele limitări: accesul la parcelă se poate realiza doar cu autoturismul, nefiind posibil accesul TIR-urilor; ieşirea de pe teren se poate face doar spre F., iar accesul spre Suceava, în prezent, este posibil doar printr-un ocol de circa 15 km; râpa de 15 m adâncime din spatele terenului şi noua configuraţie o împiedică să construiască, în regim normal, o clădire destinată producţiei (aşa cum a proiectat iniţial, obţinând autorizaţie de construcţie); nici la vânzare, parcela nu mai este cotată la aceeaşi valoare, din cauza accesului auto dificil.
Prin decizia nr. 76 din 30 octombrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile.
Referitor la apelul pârâtului, instanţa de apel a reţinut că prin expertiza efectuată în cauză de expert C.D., în dosarul de fond, la stabilirea despăgubirilor pentru imobilul expropriat, s-a aplicat metoda comparaţiei directe sau a vânzărilor prin care s-a estimat valoarea de piaţă a imobilului, avându-se în vedere cinci proprietăţi comparabile, aplicându-se corecţiile succesive în funcţie de elementele de comparaţie stabilite prin Standardele Internaţionale de Evaluare.
Prin acest raport de expertiză a fost stabilita valoarea totală a despăgubirilor acordate reclamantei, la suma de 370.500 RON, această valoare fiind însuşită de ceilalţi experţi desemnaţi în cauza, respectiv, M.A. şi M.V., prin raportul de expertiză întocmit de aceştia, cu motivarea că valorile estimate de aceşti din urmă experţi, prin metoda comparaţiei directe şi prin metoda capitalizării, diferă faţă de cele stabilite de expert C.D., cu un procent mic, care se încadrează în limitele statistice admisibile de negociere, apreciindu-se astfel că valoarea estimată prin raportul întocmit de expert C.D. este justificată şi credibilă.
Valoarea de piaţă a terenului a fost stabilită de expert C.D. prin metoda comparaţiei directe, potrivit căreia, într-adevăr, această valoare se obţine din dovezile de piaţă ale preţurilor tranzacţionate ale unor terenuri similare. Însă, în ipoteza în care nu există tranzacţii efective şi suficiente cu terenuri comparabile sau când datele obţinute de la tranzacţiile efectuate nu sunt credibile şi/sau nu pot fi verificate pentru evaluare se pot folosi şi preţurile cerute prin ofertele de vânzare sau preţurile oferite prin cererile de cumpărare pentru terenuri comparabile, cu efectuarea corecţiilor corespunzătoare.
Prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert C.D. s-a identificat contractul autentificat din 2007, prin care SC A. SRL Suceava a achiziţionat suprafaţa de 5000 mp teren, situată la 800 m nord de terenul în litigiu, la data de 9 mai 2007, cu preţul de 405.000 euro, ceea ce înseamnă un preţ unitar de 81 euro/mp, la care, aplicându-se corecţia, de cca. 40-50% diminuare, datorită crizei economico-fmanciare, a rezultat un preţ unitar de 40-49 euro/mp. Aşa fiind, preţul unitar stabilit prin raportul de expertiză la care s-a raportat prima instanţă, de 36,34 euro/mp, apare justificat.
Pârâtul apelant, atât prin obiecţiumle la raportul de expertiză, cât şi prin motivele de apel, a arătat că, astfel cum rezultă din ortofotoplanul ataşat obiecţiunilor la lucrarea menţionată, toate comparabilele avute în vedere la întocmirea raportului sus menţionat sunt situate pe raza altor unităţi administraţiv-teritoriale decât cea în care se află imobilul expropriat, fiind astfel evident că elementele de comparaţie la care s-a raportat expertul nu corespund criteriului prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Prin suplimentul de expertiză întocmit în cauză, expert C.D., răspunzând acestor obiecţiuni, arată că proprietatea evaluată şi cea mai îndepărtată comparabilă (comparabila E) sunt la o distanţă de 2,5 km (distanţa până la comparabila A fiind de 0,4 km, până la comparabila B de 2 km, până la comparabila C de 1,7 km şi până la comparabila D de 1,5 km). Trei din cele 5 comparabile sunt situate la drumul naţional european E85, ca şi proprietatea evaluată, cea de a treia la 100 m de drumul european, iar cea de a cincea în imediata apropiere a intersecţiei drumului european E85 cu drumul judeţean spre M. A arătat expertul că toate comparabilele sunt amplasate într-o zonă de sub 1 km2.
Aşa fiind, se poate reţine ca pertinentă concluzia expertului că terenurile, astfel dispuse faţă de proprietatea evaluată, pot fi considerate terenuri comparabile cu proprietatea evaluată şi pot avea preţuri de vânzare similare cu preţul de vânzare al proprietăţii evaluate, în condiţiile în care zona în care sunt situate proprietăţile, cea evaluată şi comparabilele, este o zonă cu perspective de evoluţie urbanistică, destinată construcţiilor de afaceri şi prestări servicii. Terenul evaluat se află în intravilanul comunei M., comparabilele aflându-se în intravilanul municipiului Suceava, precizând expertul, însă, că intravilanul comunei M. s-a extins în anul 2007 (prin hotărârea Consiliului Local din 2007), pe partea stângă a şoselei E85, iar intravilanul municipiului Suceava se află pe cealaltă parte a şoselei E85.
Pârâtul apelant, prin motivele de apel, a reiterat obiecţiumle formulate Ia raportul de expertiză întocmit în cauză, obiecţiuni care au vizat următoarele elemente de comparaţie: localizarea şi topografia terenului. Coeficienţii de individualizare referitori la elementele de comparaţie sus-menţionate, s-a susţinut că au fost greşit cuantificaţi de experţi.
Prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert C.D. s-a reţinut, raportat la corecţiile aplicate pentru localizare, că s-a ţinut seama că toate comparabilele sunt amplasate pe o rază de 1 km2 faţă de proprietatea evaluată şi comparabilele A, B şi D au deschidere la E85, dându-se corecţia 0%, comparabila C nu are deschidere la E85, fiind situată la 100 m de drumul european, dându-se corecţie +10%, comparabila E nu are deschidere la E85, având amplasament defavorabil, dându-se corecţia +30%.
Deci, cum comparabila A, la care s-a raportat expertul şi care a dictat valoarea de piaţă, are condiţii similare privind localizarea cu terenul evaluat, corect nu s-a aplicat o corecţie negativă, astfel cura a pretins pârâtul apelant.
Din grila de comparaţie întocmită de expert C.D. rezultă că terenul expropriat are o pantă de 10%, iar comparabila A, care, în final, a dictat valoarea de piaţă, reprezintă teren drept.
Coeficientul de corecţie negativ de -5% aplicat pentru acest criteriu, a susţinut pârâtul apelant că, este prea mic, irnpunându-se, după aprecierea sa, aplicarea unui coeficient mai mare.
Prin suplimentul la raportul de expertiză, expert C.D. explică aplicarea acestui coeficient de corecţie negativ de -5%, arătând că acest coeficient a fost determinat în funcţie de cheltuielile necesare pentru nivelarea terenului şi aducerea lui la pantă 0. Din informaţiile primite de la constructori, a reţinut expertul că pentru o suprafaţă de teren de aproximativ 2300 mp, cu o pantă de 10%, sunt necesare operaţiuni, de umplere, nivelare şi tasare, ceea ce include aducere de pământ, închirierea unor utilaje şi plata unei manopere. Toate aceste operaţiuni, a estimat expertul că, se ridică la suma de 4.500 euro.
A conchis expertul că, coeficientul de corecţie negativ de -5%, aplicat în grila de comparaţii pentru comparabila A, duce la diminuarea valorii proprietăţii evaluate cu 2,02 euro/mp, ceea ce înseamnă o valoare totală de 4.751 euro, cu care, deci, s-a redus valoarea proprietăţii evaluate.
Această apreciere este corectă, în condiţiile în care nu s-au adus de către pârâtul apelant alte argumente pertinente pentru aplicarea unui coeficient negativ de corecţie mai mare.
Criticile referitoare la raportul de expertiză întocmit de experţii M.V. şi M.A., vizând ignorarea tranzacţiilor efective şi nerelevanţa comparabilelor alese, au fost înlăturate, pentru aceleaşi raţionamente reţinute, raportat la expertiza C.D.
Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat ca preţul de 36,34 euro/mp pentru suprafaţa de 2352 mp teren, determinat prin expertiza întocmită de expert C.D., reprezintă o dreaptă despăgubire pentru reclamantă, astfel încât, despăgubirea stabilită de prima instanţă respectă prevederile imperative ale art. 26 din lege.
În cauză pârâtul, ca parte căzută în pretenţii, a fost obligat, în considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., să plătească reclamantei suma de 18.488 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul aferent expertizei, achitat de reclamantă, şi onorariul perceput de avocatul reclamantei. Având în vedere că proba a servit integral la darea soluţiei, în considerarea complexităţii cauzei şi a muncii depuse de avocat, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., dispoziţiile art. 276 C. proc. civ. neimpunându-se a fi aplicate.
Referitor la apelul reclamantei, instanţa de apel a reţinut că aceasta a formulat obiective pentru expertul desemnat în cauză, printre care acela dacă valoarea terenului în suprafaţă de 3648 mp, rămas în proprietatea ei, a fost diminuată ca urmare a configuraţiei prezente a terenului, reducerii însemnate a accesului la drumul european şi afectării acestuia de obligativitatea respectării zonei de siguranţă pentru drumul naţional şi judeţean şi dacă posibilitatea de a construi este sau nu afectată de dispoziţii speciale în legătură cu vecinătăţile amplasamentului.
La raportul de expertiză efectuat în cauză, reclamanta a formulat obiecţiuni, la data de 22 noiembrie 2011, contestând omisiunea analizării obligaţiei vecinilor unui drum european de a nu construi în zona de protecţie a drumului. Contrar susţinerilor reclamantei, aceste obiecţiuni au fost admise de către prima instanţă în şedinţa din 20 decembrie 2011, fiind trimise expertului desemnat în cauză, spre a fi analizate şi a fi formulat un răspuns.
Prin suplimentul la raportul de expertiză s-a răspuns acestor obiecţiuni, arătându-se următoarele: suprafaţa de 1149 mp, colorată cu puncte galbene în anexa nr. 1 a lucrării de expertiză, reprezintă zona de protecţie a drumului naţional european E85, care exista anterior exproprierii, suprafaţa de 352 mp, colorată cu puncte violet, reprezintă zona de protecţie a noului drum, drum de tranzit ocolitor, care nu a fost avută în vedere de proiectantul drumului, întrucât se află în terenul rămas în proprietatea reclamantei, faţă de acest teren impunându-se restricţii de construire, iar suprafaţa de 1267 mp, colorată cu puncte verzi, reprezintă zona de protecţie a noului drum, drum de tranzit ocolitor, care se află în terenul expropriat. A conchis expertul că, datorită restricţiilor impuse pentru zona de protecţie a drumului, suprafaţa de 352 mp teren, din suprafaţa de 3648 mp, rămasă în proprietatea reclamantei, va avea o pierdere de 20% din valoarea sa de piaţă.
Reclamanta a formulat obiecţiuni la suplimentul la raportul de expertiză în şedinţa din 28 februarie 2012, solicitând precizarea valorii de piaţă a suprafeţei de 352 mp, din suprafaţa de 3648 mp, rămasă în proprietatea ei, apreciată de expert ca înregistrând o pierdere de 20% din valoarea sa de piaţă.
Prin suplimentul la raportul de expertiză, expertul a estimat, la suma de 10.233 euro, valoarea suprafeţei de 353 mp, afectată de o pierdere de 20% dîn valoarea sa de piaţă, ca urmare a restricţiilor de construire.
Instanţa de apel a reţinut, din lucrările expertizei, că suprafaţa de 1149 mp reprezintă zona de protecţie a drumului naţional european E85, care există anterior exproprierii. Aşa fiind, eventualele restricţii de construire aferente acestei suprafeţe nu sunt generate de expropriere, neimpunându-se, deci, acordarea de despăgubiri pentru acest teren.
Având în vedere statuările de natură tehnică făcute de expert cu privire la suprafaţa de 352 mp teren, singurele observaţii ce se impun a fi făcute, referitor la un eventual prejudiciu cauzat prin expropriere, vizează acest teren, care, astfel cum a arătat expertul, reprezintă zona de protecţie a noului drum, neflind inclus în terenul expropriat.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 43/1997, zona de protecţie a şoselei de centură rămâne în gospodărirea persoanelor fizice sau juridice proprietare şi nu implică nici o restricţie de utilizare a terenurilor afectate de această zonă, mai ales, în condiţiile în care, în speţă, terenul în litigiu, la data exproprierii, avea categoria de folosinţă păşune, dispoziţiile art. 16 din actul normativ susmenţionat interzicând folosirea în scopuri agricole doar a terenurilor afectate de zonele de siguranţă, care sunt însă distincte de cele de protecţie.
Chiar dacă, în prezent, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C.D., acest teren are categoria de folosinţă parţial păşune şi parţial curte, diminuarea de valoare evidenţiată de expert de 20% nu se justifică a fi reţinută, deoarece, suprafaţa de 352 mp, afectată de zona de protecţie, face parte dintr-un trup de 3648 mp, care a rămas în proprietatea reclamantei, şi, chiar dacă, în limita celor 352 mp teren, există restricţii de construire, aceasta nu înseamnă ca a fost diminuată, în vreun fel, valoarea întregului trup de teren rămas în proprietatea reclamantei, câtă vreme, pe restul terenului până la 3648 mp este posibilă executarea oricărei construcţii.
În consecinţă, acordarea despăgubirilor pentru pretinsa pierdere de valoare a suprafeţei de 352 mp teren cu 20% nu se justifică.
Limitările enunţate de reclamantă prin motivele de apel ca afectând terenul neexpropriat şi, în consecinţă, diminuând valoarea acestuia (acces la parcelă doar cu autoturismul, ieşirea de pe teren doar spre F., râpa de 15 m adâncime din spatele terenului, care împiedică construirea în regim normal a unei clădire destinată producţiei) nu s-au constituit în obiective formulate pentru expert şi nici, în condiţiile art. 212 C. proc. civ., nu s-au constituit în obiecţiuni la proba menţionată, reclamanta, astfel cum s-a reţinut mai sus, prin obiecţiunile formulate solicitând doar precizări în legătură cu impactul zonei de protecţie a şoselei asupra terenului neexpropriat şi, ulterior, solicitând precizarea valorii terenului în suprafaţă de 353 mp, ca urmare a pierderii estimate de expert de 20% din valoarea sa de piaţă.
Aşadar, în aceste condiţii, instanţa de apel a constatat că în mod corect au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei de către instanţa de fond concluziile expertizei şi a suplimentelor la aceasta, efectuate în cauză.
De altfel, în faţa instanţei de apel apărătoarea reclamantei a precizat că diminuarea de valoare a terenului neexpropriat cauzată de limitările menţionate prin motivele de apel se datorează nu exproprierii, ci lucrărilor ulterioare care s-au făcut pentru sistematizarea reţelei de drum. În acest context, evident nu se poate reţine un raport de cauzalitate între un eventual prejudiciu, care ar fi constatat la momentul actual, şi expropriere, în prezentul dosar putând fi acoperit doar prejudiciul cauzat prin expropriere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Recurenta-rectamantă SC O.T. SRL a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. şi a formulat următoarele critici:
1. În mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că diminuarea valorii unei suprafeţe de 325 mp din terenul rămas nu afectează valoarea întregului corp de teren rămas în proprietatea reclamantei, sens în care din considerentele deciziei rezultă o contradicţie între cele reţinute de expert în răspunsul dat la obiecţiunile la raportul de expertiză şi interpretarea dată de instanţă (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
Recurenta-reclamantă arată că urmare a exproprierii suprafeţei de 2352 mp parcela rămasă a devenit un teren izolat, mărginit de un şanţ executat de pârâtă cu o adâncime de 15 m, pe două laterale. Şoseaua de centură nefinalizată până în prezent ocoleşte parcela rămasă prin crearea unei pante foarte extinse, iar suprafaţa de 1149 mp ce reprezintă zonă de protecţie E85 a fost prevăzută cu o rigolă ce a transformat calea de acces a reclamantei într-o suprafaţă inabordabilă unei ieşiri în siguranţă în şoseaua veche.
II. Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) conform cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului, în sensul că majorarea prejudiciului iniţial datorată modalităţii concrete de utilizare a terenului expropriat impunea o evaluare corespunzătoare a pagubei produse.
Recurenta-reclamantă arată că i se cuvin despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare faptului că accesul la parcelă se poate realiza doar cu autoturismul, nefiind posibil accesul TIR-urilor; ieşirea se poate face doar spre F., iar accesul spre Suceava este posibil doar printr-un ocol de 15-20 km; râpa de 15 m adâncime din spatele terenului şi actuala configuraţie împiedică construirea unei clădiri destinate producţiei aşa cum iniţial a proiectat reclamanta, obţinând şi autorizaţie de construcţie; datorită accesului dificil parcela nu mai este cotată la aceeaşi valoare la vânzare.
Recurenta-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
I. Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind modalitatea de calcul a despăgubiri datorate de către expropriator persoanei expropriate.
În acest sens, recurenta-pârâtă arată că raportul de expertiză efectuat de expert C.D. nu este conform textului legal anterior menţionat întrucât, utilizând metoda comparaţiei, acesta a folosit 5 comparabile neadecvate, care au amplasamente şi caracteristici diferite de cele ale terenului supus exproprierii şi care nu sunt situate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ teritoriale cu terenul expropriat.
De asemenea, raportul este criticabil şi din perspectiva cuantificării coeficientului de corecţie pentru panta terenului în discuţie, precum şi din perspectiva faptului că a avut în vedere, în cadrul grilei de comparaţii, doar oferte de vânzare postate pe internet pentru terenuri asemănătoare, şi nu preţuri de tranzacţionare efectivă.
Contractul de vânzare-cumpărare din 2007 prin care s-a înstrăinat o suprafaţă de teren de 5000 mp cu preţul de 81 euro/mp, la care s-a raportat expertul pentru a justifica valoarea stabilită prin metoda comparaţiei cu ofertele de piaţă, nu reflectă nici el preţul de piaţă al imobilelor similare întrucât vizează un imobil situat pe raza municipiului Suceava în extravilan şi a fost încheiat în anul 2007.
Raportul de expertiză întocmit de experţi M.A., M.V. la 15 iunie 2012 nu corespunde exigenţelor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât a avut în vedere doar oferte de vânzare, iar nu tranzacţii efective.
II. Instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., în cauză impunându-se aplicarea art. 276 din aceiaşi cod, cu consecinţa diminuării cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă proporţional cu pretenţiile ce au fost încuviinţate acesteia.
Recursul reclamantei SC O.T. SRL va fi respins, ca nefondat, iar recursul pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA va fi admis, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului acestei părţi, pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă SC O.T. SRL critică hotărârea instanţei de apel sub aspectul greşitei cuantificări a prejudiciului produs prin expropriere, arătând că în urma deposedării, prin intermediul acestei proceduri, de terenul în suprafaţă de 2352 mp, suprafeţei de 3648 mp rămasă în proprietatea reclamantei i s-ar fi diminuat valoarea, drept consecinţă a configuraţiei actuale a terenului, reducerii accesului la drumul european şi afectării posibilităţii de construire.
Recurenta-reclamantă subsumează aceste critici dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că statuările instanţei de apel contravin concluziilor rapoartelor de expertiză efectuate în cauză cu privire la acest aspect, precum şi dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, în sensul că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 conform cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului, respectiv, că majorarea prejudiciului iniţial datorată modalităţii concrete de utilizare a terenului expropriat impunea o evaluare corespunzătoare a pagubei produse.
Niciuna din aceste critici însă nu pot fi primite, sens în care recursul declarat de această parte urmează a fi respins, ca nefondat.
Din expertizele efectuate în cauză, referitor la suprafaţa de 352 mp inclusă în cea de 3648 mp neexpropriată, s-a reţinut că reprezintă zonă de protecţie a noului drum de tranzit ocolitor care nu a fost avută în vedere de proiectantul drumului întrucât se află în terenul rămas în proprietatea reclamantei, faţă de acest teren impunându-se restricţii de construire.
Prin suplimentul de expertiză întocmit de expert C.D. la data de 31 ianuarie 2012 s-a reţinut că datorită restricţiilor impuse de prevederile O.G. nr. 43/1997 pentru zona de protecţie a drumului, suprafaţa de 352 mp din suprafaţa de 3648 mp rămasă în proprietatea reclamantei va avea o pierdere de valoare, apreciată la 20% din valoarea sa de piaţă, iar prin supiimentul la raportul de expertiză întocmit de acelaşi expert la data de 24 aprilie 2012 s-a cuantificat această pierdere de valoare la 10.233 euro.
Referitor la suprafaţa de 1149 mp [despre care recurenta-reclamantă susţine că „(...) a fost prevăzută cu o rigolă care a transformat calea noastră de acces într-o suprafaţă inabordabilă unei ieşiri în siguranţă în şoseaua veche (...)”], suplimentul la raportul de expertiză de la dosar fond reţine că reprezintă zonă de protecţie a drumului naţional european E85, care există anterior exproprierii.
Raportat la cele statuate prin expertizele efectuate în cauză, instanţa de apel a reţinut în mod corect că nu se impune acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 1149 mp, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, reprezintă zonă de protecţie a drumului naţional european E85, care există anterior exproprierii, sens în care eventualele restricţii de construire nu se datorează exproprierii.
De asemenea, în mod corect instanţa de apel a reţinut că, chiar dacă în limita celor 352 mp de teren din zona de protecţie, există restricţii de construire, aceasta nu înseamnă că a fost diminuată valoarea întregului teren de 3648 mp, având categoria de folosinţă parţial păşune, parţial curte, câtă vreme pe acesta este posibilă executarea oricărei construcţii.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, considerentele instanţei de apel anterior expuse nu contravin cu cele stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză ori prin suplimentele efectuate la aceste rapoarte. Dimpotrivă, reţinând concluziile expertizelor de specialitate cu privire la suprafaţa de 352 mp, pe care le-a raportat la solicitarea reclamantei de a se stabiii în ce măsură a fost sau nu diminuată, ca urmare a lucrărilor de expropriere, suprafaţa totală de 3648 mp, instanţa de apel a constatat că, chiar şi în ipoteza unei restrieţionări de construire pe o suprafaţă restrânsă de teren (cca de 352 mp), o atare situaţie nu afectează valoarea terenului în întregul său (cel de 3648 mp), nefiind justificată solicitarea de despăgubiri.
Pe de altă parte, „motivele contradictorii” în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în situaţia unei contradicţii între soluţia instanţei şi concluziile unui raport de expertiză, ce constituie doar unul din mijloacele de probă prin intermediul căruia aceasta îşi formează convingerea (activitate în cadrul căreia instanţa îşi poate însuşi doar parţial concluziile unui atare instrument probator), ci contrarietatea cu propriile considerente, situaţie care nu permite identificarea raţionamentului juridic expus de instanţă, ceea ce nu se regăseşte în cauză.
Interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) al Legii nr. 33/1994 invocată de către recurenta-reclamantă prin raportare la neacordarea despăgubirilor aferente presupusului prejudiciu rezultat ca urmare a diminuării valorii terenului neexpropriat, ca efect al lucrărilor de expropriere, nu poate fi reţinută.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarul”.
Textul de lege se referă la daunele, respectiv prejudiciul creat prin diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat ca urmare a imposibilităţii utilizării sale, ulterior exproprierii, din cauze determinate strict de această operaţiune.
Cum din expertizele efectuate în cauză a rezultat că valoarea terenului rămas neexpropriat, pe aspectul învederat de reclamantă, acela al imposibilităţii de a construi, nu a fost afectată urmare a realizării obiectivului pentru care s-a dispus exproprierea, rezultă că instanţa de apel în mod judicios a aplicat, faţă de această parte, dispoziţiile legale anterior menţionate. Celelalte limitări enunţate de reclamantă prin motivele de apel, au fost corect înlăturate, constatându-se, pe de o parte că nu au fost învederate în faţa instanţei de fond, iar pe de altă parte că se datorează unor lucrări ulterioare exproprierii, pentru sistematizarea reţelei rutiere, astfel că nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994.
Se va reţine însă, ca fiind fondată, critica formulată de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA privind greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cu referire la criteriile pe baza cărora a fost întocmit raportul de expertiză.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”
Se constată că în speţa supusă analizei, instanţa de apel nu a respectat criteriile pe care textul de lege le reglementează cu privire la cuantificarea acestor despăgubiri, respectiv, „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”, sens în care critica recurentului-pârât este fondată.
Astfel, la stabilirea valorii terenului expropriat au fost avute în vedere comparabile situate pe raza altor unităţi administrativ-teritoriale decât cea în care se afla imobilul expropriat, neadecvate din punct de vedere al amplasamentului, cu luarea în considerare a unor oferte de vânzare postate pe internet situate în timp la un alt moment decât cel al întocmirii raportului de expertiză astfel cum prevăd dispoziţiile imperative ale art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994.
Singura tranzacţie efectivă la care s-a făcut referire este cea consemnată în contractul de vânzare-cumpărare din 9 mai 2007, dar care nu poate fi luată în considerare întrucât priveşte un teren dintr-o altă unitate administrativ-teritorială (extravilanul municipiului Suceava) decât cea în care se regăseşte terenul expropriat (comuna M., judeţul Suceava) şi priveşte o altă perioadă decât cea aferentă întocmirii raportului de expertiză, respectiv, la nivelul anului 2007, în timp ce expertiza a fost întocmită la 25 octombrie 2010.
Faţă de caracterul explicit al normei legale sus-menţionate nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dat fiind inevitabila negociere a preţului.
Sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, iar nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări pe internet şi din anunţurile de mică publicitate din zonele în care se găsesc imobile similare.
De asemenea, această noţiune are în vedere preţul de piaţă, respectiv, de tranzacţionare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare.
Preţul de piaţă este considerat a fi preţul cel mai probabil, Ia o anumită dată, la care ar trebui să se înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Stabilirea preţului de piaţă presupune ca la întocmirea raportului de expertiză tehnică de evaluare să fie avute în vedere preţuri rezultate din contracte de vânzare-cumpărare. În speţă, contrar prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, au fost avute în vedere oferte de vânzare.
Pe de altă parte, textul de lege prevede în mod clar şi fără echivoc care este momentul în raport cu care experţii trebuie să calculeze, iar instanţele să stabilească cuantumul despăgubirii, şi anume, acela al „întocmirii raportului de expertiză”, fără a permite interpretului, în aplicarea principiului ubi tex non distinguit nec nos distinguere debemus, o abordare contrară.
Sintagma „data întocmirii raportului de expertiză” din cuprinsul art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994 presupune raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecăţii, care s-a realizat la 25 octombrie 2010, experţii raportându-se la oferte de vânzare aferente anilor 2008, 2009 şi la un contract de vânzare-cumpărare încheiat în 2007.
Instanţa avea obligaţia de a manifesta rol activ în identificarea comparabilelor cu imobile de acelaşi fel, din aceeaşi unitate administrativ teritorială în care s-a dispus exproprierea, prin efectuarea de adrese către instituţiile care deţin astfel de date, cum ar fi Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară, primărie, Direcţia de Taxe şi Impozite Locale, urmând ca pe baza informaţiilor primite privind tranzacţiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în considerare preţurile din aceste tranzacţii.
Numai în măsura în care informaţiile culese în urma acestor verificări indicau neîncheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile din zonă, instanţa putea dispune efectuarea expertizei în raport de alte comparabile, cum ar fi ofertele de preţ,
În lipsa verificării de către instanţă a existenţei sau nu a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile de acelaşi fel, în mod greşit, aceasta şi-a însuşit valoarea stabilită prin expertiza efectuată în faţa instanţei de fond, pentru terenul în litigiu, în afara criteriului menţionat în art. 26 alin. (2) din Legea nr, 33/1994, decizia atacată fiind, astfel, pronunţată cu încălcarea textului de lege menţionat.
Prin urmare, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, în baza art. 312 alin. (1)-alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, Ia aceeaşi curte de apel, în vederea refacerii probatoriului sub toate aspectele care au condus la încălcarea dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Astfel, instanţa de apel va urmări ca, la efectuarea expertizei de către comisia de experţi constituită în condiţiile art. 25 din aceeaşi lege, să se stabilească despăgubirile cuvenite reclamantei în raport de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, Ia data întocmirii raportului de expertiză”, preţ rezistat din contracte de vânzare-cumpărare autentice, iar nu simple oferte de vânzare.
În vederea identificării unor atare comparabile, instanţa va avea obligaţia de a manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituţiile care deţin astfel de informaţii, cum ar fi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, primărie, Direcţia de Taxe şi Impozite Locale, urmând ca pe baza informaţiilor primite privind tranzacţiile încheiate în zonă să procedeze la evaluare, luând în considerare preţurile din aceste tranzacţii.
Doar în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanţă în legătură cu existenţa unor asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacţii, se vor avea în vedere alte metode propuse de experţi.
Cu ocazia rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai sus arătat sau în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea unei noi expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 33/1994, urmând ca apoi Curtea de apel să se pronunţe asupra legalităţii sentinţei de fond sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanţilor.
În rejudecare, ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin reclamantei potrivit considerentelor mai su-menţionate, instanţa de apel va aprecia şi asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 274, respectiv, art. 276 C. proc. civ. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL împotriva deciziei nr. 76 din 30 octombrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă; va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiaşi decizii, pe care o va casa, trimiţând cauza spre rejudecarea apelului declarat de această parte împotriva sentinţei civile nr. 635 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL împotriva deciziei nr. 76 din 30 octombrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiaşi decizii.
Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de apelantul-pârât Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 635 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1613/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1615/2014. Civil → |
|---|
