ICCJ. Decizia nr. 1619/2014. Civil. Expropriere. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1619/2014
Dosar nr. 114/1/2014
Şedinţa publică din 28 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 9 ianuarie 2014 sub nr. 114/1/2014, revizuenta C.N.A.D.N.R. SA a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. 46395/3/2011.
În motivare, revizuenta a arătat că prin hotărârea din 10 august 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea şi acordarea de despăgubiri pentru terenul intravilan în suprafaţă de 697 mp situat în P.L., judeţul Ilfov aparţinând SC C.C.I. SRL.
Această hotărâre a format obiect al litigiului în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se cere, soluţia finală fiind aceea de punere în aplicare a hotărârii din 10 august 2010, executarea acesteia având ca efect transferul dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul exproprierii din proprietatea privată a expropriatului în proprietatea publică a statului. Astfel, prin sentinţa nr. 1541 din 20 septembrie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea reclamantei SC C.C.I. SRL având ca obiect punerea în aplicare a hotărârii de expropriere mai sus menţionate, însă prin decizia nr. 79/A din 6 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul reclamantei şi a admis acţiunea. Această decizie a rămas irevocabila prin decizia nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul C.N.A.D.N.R. SA.
Prin hotărârea din 9 decembrie 2013, pronunţată ulterior deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5225 din 13 noiembrie 2013, a fost însă revocată hotărârea din 10 august 2010, pentru motive temeinice, şi anume, neîndeplinirea scopului pentru care a fost declarată utilitatea publică.
În acest context, a susţinut revizuenta, punerea în executare a deciziei nr. 79/A din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar echivala cu un transfer forţat al dreptului de proprietate, sens în care se impune admiterea cererii de revizuire potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.
Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul”.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au facut-o instanţele anterioare, pronunţă o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care se rejudecă fondul după casare. per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, a fost respins, ca nefondat, atât recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, împotriva deciziei nr. 79/A din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cât şi recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva aceleiaşi decizii şi a încheierilor de şedinţă din 6 februarie 2013 şi 27 februarie 2013.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 322 C. proc. civ., şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.
În cauză a formulat cerere de acordare a cheltuielilor de judecată intimata SC C.C.I. SRL în cuantum de 4.500 RON, conform facturii din 25 februarie 2014 aflată la dosarul cauzei.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea ce cade în pretenţii poate fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar intimata a dovedit suportarea acestor cheltuieli, cererea va fi admisă, urmând a se reduce cuantumul solicitat la suma de 2.000 RON, conform art. 274 alin. (3) din acelaşi cod, apreciindu-se că suma solicitată iniţial nu se justifică în raport de valoarea şi complexitatea pricinii.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, iar revizuenta C.N.A.D.N.R. SA, prin mandatar SC D.A.C.M. SRL va fi obligată la plata, către intimata SC C.C.I. SRL, la 2.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.N.A.D.N.R. SA, prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, împotriva deciziei nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Obligă revizuenta să plătească intimatei SC C.C.I. SRL suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1618/2014. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1620/2014. Civil → |
|---|
