ICCJ. Decizia nr. 1635/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1635/2014
Dosar nr. 3968/107/2013
Şedinţa din cameră de consiliu de la 28 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, la data de 16 iulie 2013 sub nr. 3968/107/2013, reclamanţii B.N., S.M., S.C., P.C.A. şi T.A. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 1088 vechiul C. civ., art. 1535 noul C. civ. şi art. 166 C. muncii, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentinţa nr. 49 din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea începând cu data rămânerii definitive a acesteia, respectiv, 20 octombrie 2008 şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtului de la virarea sumelor de bani necesare drepturilor băneşti solicitate.
Prin sentinţa nr. 43 din 14 ianuarie 2014 pronunţată în Dosar nr. 3968/107/2013, Tribunalul Alba, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reţinând că dobânzile pretinse se referă la folosul de care reclamanţii au fost lipsiţi prin neplata la scadenţă a sumei datorate stabilită prin hotărâre judecătorească pronunţată într-un litigiu având ca obiect drepturi salariale, sens în care acestea nu reprezintă o corecţie a drepturilor salariale, ci daune datorate imposibilităţii de executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Ca atare, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine judecătoriei, conform art. 94 lit. j) C. proc. civ. Pe de altă parte, acţiunea reclamanţilor este evaluabilă în bani, iar cuantumul pretenţiilor se situează sub nivelul sumei de 200.000 RON, aspect de natură să atragă, de asemenea, competenţa materială a judecătoriei.
Având în vedere calitatea reclamanţilor şi competenţa materială a judecătoriei, tribunalul a apreciat competentă teritorial a soluţiona cauza, faţă de sediul pârâţilor de ordinul II şi III, Judecătoria Oradea.
Prin sentinţa nr. 2525 din 4 martie 2014 pronunţată în acelaşi dosar, Judecătoria Oradea, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că prezentul litigiu este un conflict de muncă în sensul art. 266 C. muncii, creanţa accesorie, respectiv, dobânda legală, având aceeaşi natură şi acelaşi regim juridic ca şi creanţa principală, respectiv, aceea de drept salarial, chiar dacă este solicitată pe cale separată. Prin urmare, devin incidente dispoziţiile legale art. 166 alin. (4), art. 231 şi art. 266 C. muncii, în special art. 95 noul C. proc. civ., care instituie competenţa de drept comun a tribunalelor în această materie.
Analizând conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:
Chestiunea de drept supusă analizei o constituie determinarea instanţei de judecată competente material să soluţioneze cererile având ca obiect acordarea dobânzilor legale aferente unui titlu executoriu prin care s-au constatat drepturi salariale, întemeiate pe dispoziţiile art. 1088 C. civ. sau pe cele ale art. 1535 noul C. civ.
Verificarea jurisprudenţei constituite la nivelul secţiei a relevat că la nivelul instanţelor judecătoreşti între care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, Judecătoria Oradea şi Tribunalul Alba, s-au ivit mai conflicte negative de competenţă, care au fost soluţionate unitar, prin mai multe hotărâri, precum deciziile nr. nr. 954 din 20 martie 2014, nr. 1275 din 11 aprilie 2014 şi nr. 1452 şi 1453 din 15 mai 2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele regulatoarelor de competenţă s-a reţinut, în esenţă, că dobânzile corespunzătoare unor drepturi salariale stabilite în cadrul unui proces desfăşurat anterior în faţa tribunalului de dreptul muncii, reprezintă o corecţie a drepturilor salariale, astfel cum au fost stabilite.
În atare condiţii, s-a statuat că operează o extindere a competenţei instanţei care s-a pronunţat asupra dreptului salarial principal, adică a tribunalului de dreptul muncii, şi asupra dreptului accesoriu, privitor la dobândă, măsura fiind justificată, pe lângă legătură de conexitate dintre obiectul celor două cereri, şi pe raţiuni de mai bună administrate a actului de justiţie.
Aşa fiind, în respectarea principiului disciplinei jurisdicţionale, competenţa de soluţionare a prezentei a cauzei va fi stabilită, astfel cum deja s-a statuat prin alte hotărâri privind litigii similare din raza aceleaşi curţi de apel, în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1623/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1636/2014. Civil → |
|---|
