ICCJ. Decizia nr. 1641/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1641/2014
Dosar nr. 4519/97/2011
Şedinţa publică din 29 mai 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 87 din data de 1 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului O.V. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statului Român, reprezentat de S.C. H. S.A., prin administratorul judiciar E.I. SPRL.
A fost admisă, în parte, acţiunea, s-a constatat că reclamantul O.V. are calitate de persoană expropriată, cu privire la terenul agricol în suprafaţă de 3.796,5 m.p., identificat conform raportului de expertiză întocmit de experţii L.G., F.I.V. şi F.C. şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 134.614 RON, cu titlu de despăgubiri, din care 96.811 RON reprezentând contravaloare teren şi 37.803 RON reprezentând folos de tras, pe perioada anilor 2002 - 2011, precum şi suma de 5.400 RON cheltuieli de judecată.
A fost respinsă în rest acţiunea şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Statul Român reprezentat de S.C. H. S.A. Bucureşti în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice.
În motivare, instanţa de fond a reţinut următoarele, referitor la excepţiile invocate de pârât:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de S.C. H. S.A. a fost apreciată ca neîntemeiată, câtă vreme, din interpretarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 392/2002 şi ale Legii nr. 33/1994, rezultă fără echivoc că exproprierea s-a realizat de către Statul Român şi în favoarea amenajării hidroenergetice a râului Strei, în vederea producerii energiei electrice de către S.C. H. S.A. prin prepuşii săi.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, s-a reţinut că este neîntemeiată, deoarece prin H.G. nr. 392/2002 s-a dat eficienţă Decretului nr. 40/1989, declarându-se de utilitate publică şi fiind expropriate în favoarea statului toate terenurile necesare amenajării Hidroenergetice a râului Strei - Sector Subcetate - Simeria, cu toate consecinţele ce decurg din prevederile Legii nr. 33/1994, astfel că toţi proprietarii sau moştenitorii acestora care fac dovada că au calitatea de persoane expropriate dobândesc calitatea procesuală activă în cauză. Mai mult, odată cu apariţia Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care completează cadrul legal instituit de Legea nr. 33/1994 şi persoanele expropriate dobândesc calitatea procesuală activă, putându-şi valorifica drepturile cuvenite în justiţie.
Reclamantul a făcut dovada cu acte de stare civilă că, parţial, moşteneşte pe proprietarii tabulari ai terenului în litigiu, astfel că se justifică calitatea procesuală activă în cauză.
Cu referire la fondul cauzei, tribunalul a reţinut că la începutul anului 1990, prepuşii S.C. H. S.A. au procedat la decopertarea terenurilor agricole riverane albiei râului Strei, la confluenţa cu râul Mureş, în scopul înfăptuirii amenajării hidroenergetice a răului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria, potrivit Decretului nr. 40/1998. Această lucrare de amenajare hidroenergetică s-a pornit în lipsa unui cadru legal explicit şi fără acordarea de despăgubiri proprietarilor terenurilor afectate, în situaţia în care regimul juridic al acestor terenuri nu era stabilit, Legea nr. 18/1991 nefiind adoptată la data începerii lucrărilor.
Odată cu apariţia Legii nr. 392/2002 întreaga lucrare de amenajare hidroenergetică a fost declarată de utilitate publică de interes naţional urmând ca toate suprafeţele de teren afectate să fie expropriate în favoarea Statului Român reprezentat prin Societatea de Producere a Energiei Electrice "H." S.A. Bucureşti. Nici în acest nou context legislativ pârâta S.C. H. S.A. nu a depus diligenţele necesare şi nu a reuşit parcurgerea procedurii de acordare a despăgubirilor persoanelor expropriate, situaţie care trenează şi în prezent, astfel încât, proprietarii terenurilor afectate de lucrările de amenajare se găsesc în situaţia de a fi lipsiţi atât de folosinţa, cât şi de dreptul de a dispune de terenurilor lor, pentru o perioadă de peste 20 de ani.
În această situaţie se află şi reclamantul O.V., care în calitate de moştenitor al proprietarilor tabulari O.S. şi soţia O.I., născută A., a fost lipsit de dreptul de a folosi şi de a dispune de terenurile sale în suprafaţă de 3796,5 m.p., ce au fost ocupate iniţial, abuziv, aşa cum rezultă din întreg probatoriul depus la dosar, respectiv declaraţii de martor şi raport de expertiză, prin care s-a stabilit şi valoarea beneficiului nerealizat de reclamant prin lipsirea de folosinţa acestora.
Faţă de dispoziţiile art. 1 - 4 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a stabilit valoarea reală a terenului în sumă de 96.811 RON, calculată la valoarea de 25,5 RON/m.p. conform variantei I din raportul de expertiză, precum şi venitul mediu net ce se putea realiza într-un an agricol pe acest teren, estimat la suma de 3780,29 RON/an agricol (0,37 ha x 10.217lei/ha).
În ceea ce priveşte perioada avută în vedere la calculul folosului de tras, instanţa a reţinut că în mod legal şi echitabil aceasta va începe din anul 2002, şi până în prezent, întrucât odată cu apariţia Hotărârii Guvernului nr. 392/2002 se clarifică situaţia juridică a terenurilor, ca fiind terenuri expropriate, reprezentanta pârâtului S.C. H. S.A. fiind recunoscută de la această dată ca beneficiar de jure al exproprierii de facto înfăptuită din 1990. Astfel, perioada pentru care s-a calculat folosul de tras a fost din 2002 - 2011, inclusiv, dată la care s-a referit raportul de evaluare al producţiei agricole, rezultând o sumă de 37.803 RON (3780,29 x 10 ani).
Întrucât, reclamantul nu a făcut dovada că-l moşteneşte pe proprietarul tabular O.D., deoarece certificatul de deces se referă la O.Ş. având ca părinţi pe O.I. şi O.I., instanţa a diminuat suprafaţa de 4309 m.p. cu 512,5 m.p. reprezentând cota de 2/10 părţi din CF 210, nr. top 1910 şi, respectiv 1/8 părţi din CF 734 nr. top 3209, rămânând suprafaţa de 3796,5 m.p.
Ca urmare, a constatat calitatea reclamantului de persoană expropriată cu privire la terenul de 3796,5 m.p. şi l-a obligat pe pârât la plata sumei totale de 134.614 RON, despăgubiri.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, s-a reţinut că este neîntemeiată, întrucât, raportat la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi art. 2 din H.G. nr. 392/2002, nu există nicio obligaţie de garanţie instituită în sarcina Ministerului Finanţelor Publice faţă de reprezentanta pârâtului S.C. H. S.A., care se află în subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului.
Prin Decizia civilă nr. 91 din 05 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin S.C. H. S.A., împotriva Sentinţei civile nr. 87/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă.
Pentru a decide astfel, curtea a constatat că hotărârea atacată a fost comunicată societăţii reprezentante a pârâtului în perioada în care aceasta se afla în procedura insolvenţei, iar Sentinţa nr. 6.482/2013 a fost pronunţată după împlinirea termenului de apel, de 15 zile stabilit prin art. 284 C. proc. civ.
Apelantul a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii de atac, motivând această cerere prin faptul că hotărârea a fost comunicată doar practicianului de insolvenţă S.C. E.I. SPRL, nu şi reprezentantei pârâtului, respectiv S.C. H. S.A. Bucureşti.
Curtea a respins cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, faţă de prevederile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., care prevede că toate actele procedurale, inclusiv hotărârile judecătoreşti, se comunică în cazul societăţii aflate în insolvenţă la sediul administratorului judiciar, respectiv al lichidatorului judiciar.
Cum pe toată durata termenului de declarare a căii de atac a apelului, S.C. H. S.A. Bucureşti s-a aflat în procedura insolvenţei, curtea a constatat că, în mod legal, hotărârea primei instanţe a fost comunicată administratorului judiciar.
Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice "H." SA Bucureşti a declarat recurs.
În cuprinsul motivelor de recurs a arătat că pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia există un dosar similar, în care s-a pronunţat soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii declarării apelului.
Ambele soluţii sunt greşite, pentru că dosarele au fost instrumentate în perioada insolvenţei, neoperând suspendarea prevăzută de lege.
Pe fondul recursului s-a arătat că reclamanţii aveau doar calitatea pretinsă, de moştenitori al proprietarilor tabulari. Aceştia au refuzat oferta făcută de expropriator şi au formulat o acţiune civilă în dezdăunare şi nu de contestare a preţului stabilit de expropriator.
În opinia recurentului, se procedează astfel la o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, pentru că se interpretează greşit actul dedus judecăţii, în materia juridică a exproprierii, care are ca temei legea specială.
Acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă pentru că nu sunt beneficiarii unui titlu de proprietate, pentru a avea profitul cuvenit din despăgubiri.
De asemenea, greşit s-a apreciat cu privire la prematuritatea acţiunii, pentru că nu s-a făcut dovada finalizării procedurii pe Legea nr. 18/1994.
La termenul la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâtul în cauză.
Analizând excepţia tardivităţii declarării recursului de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 301 C. proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
În speţa de faţă, comunicarea deciziei recurate a fost făcută la data de 23 decembrie 2013, la sediul societăţii S.C. H. S.A. Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 6.482 din 26 iunie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a aprobat raportul final de activitate întocmit de administratorul judiciar E.I. SPRL, a închis procedura reorganizării judiciare deschisă împotriva debitoarei S.C. H. S.A., a notificat creditorii, debitoarea ORC Bucureşti şi Direcţia Teritorială Finanţelor Publice Bucureşti.
Aşadar, la data comunicării deciziei recurate, societatea S.C. H. S.A. nu mai era în insolvenţă, aşa încât comunicarea s-a făcut corect la sediul acesteia şi nu la sediul lichidatorului judiciar.
Ulterior, prin Decizia nr. 456 din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti au fost admise recursurile formulate de creditori împotriva Sentinţelor nr. 6.482/2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, nr. 3.806 din 10 aprilie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi nr. 1.150 din 12 martie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, au fost casate sentinţele recurate şi trimise cauzele conexate spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cauza nu a mai fost reînregistrată la Tribunalul Bucureşti, pentru rejudecare, dosarul fiind înaintat Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Înalta Curte constată că ultima zi în care putea fi depusă cererea de recurs era în data de 8 ianuarie 2014, aşa încât declararea căii de atac la data de 21 ianuarie 2014 este tardivă.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice "H." S.A. Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 91 din 05 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1639/2014. Civil . Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1642/2014. Civil → |
|---|
