ICCJ. Decizia nr. 1645/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1645/2014
Dosar nr. 48447/3/2011
Şedinţa publică din 13 mai 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 9315 pronunţată la data de 27 iunie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis cererea reclamanţilor C.I., C.S. şi S.H. şi a obligat pârâta SC D.H. SRL Bucureşti la plata către reclamanţi a sumei de 100.000 euro, reprezentând daune, precum şi a sumei de 26.334,73 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin Contractul de fidejusiune încheiat la data de 18 decembrie 2007 pârâta SC D.H. SRL s-a obligat faţă de reclamanţii S.H., C.S. şi C.I., ca în cazul în care în mod culpabil nu obţine aprobarea planului urbanistic zonal modificator care să extindă regimul de înălţime aplicabil clădirii şi o nouă autorizaţie de construire într-un termen de 3 ani să plătească acestora suma de 100.000 euro.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC D.H. SRL a declarat apel solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 130 R/2013 din 18 aprilie 2013, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC D.H. SRL Bucureşti, reţinând că sentinţa tribunalului este, în privinţa soluţiei adoptate, temeinică şi legală, sens în care se impune menţinerea acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC D.H. SRL Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 13 mai 2014 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4.281 RON şi 5 RON timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 13 mai 2014, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta SC D.H. SRL Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC D.H. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 130 R/2013 din 18 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1642/2014. Civil. Acţiune pauliană. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1648/2014. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
