ICCJ. Decizia nr. 1716/2014. Civil
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1716/2014
Dosar nr. 1162/105/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 26 mai 2004, contestatoarea S.E. a formulat în contradictoriu cu primarul comunei Colceag, contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1131 din 29 aprilie 2004 emisă de acesta, solicitând anularea dispoziţiei, constatarea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, precum şi restituirea în natură a imobilului compus din teren de 1.000 mp situat în comuna Colceag, sat inoteşti, pe care este edificată o casă compusă din 5 camere şi o prispă lungă pe stâlpi şi o fântână cu cumpănă.
La data de 13 august 2004, S.A.I. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat să se constate dreptul de proprietate al membrilor săi asupra sediului C.A.P. Inoteşti, a terenului pe care acesta este situat, precum şi a altor bunuri.
Prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2004, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.A.I. Prin aceeaşi încheiere, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 12154/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Ploieşti, această măsură fiind menţinută şi prin încheierea din 12 decembrie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 226 din 07 februarie 2007, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorii S.E. şi S.A.I.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, atât contestatoarea S.E., cât şi intervenienta S.A.I.
În faţa instanţei de apel s-a depus ia dosar sentinţa civilă nr. 2277 din 7 martie 2005 a Judecătoriei Ploieşti, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 09 decembrie 1963, încheiat între P.C. şi G.A.C. „16 Februarie", definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 10 din 9 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti.
Prin Decizia civilă nr. 346 din 06 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de contestatoare şi l-a respins pe cel declarat de intervenientă. De asemenea, a respins cererea de intervenţie în interesul apelantei-con testatoare formulată de apelanta-intervenientă. Urmare a admiterii apelului, prin aceeaşi decizie, instanţa de control judiciar a dispus desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a reţinut că, în faţa Tribunalului Prahova, după repunerea pe rol, după suspendare, în vederea continuării judecăţii, procedura de citare cu primarul comunei Colceag, în calitate de reprezentant legai ai unităţii administrativ-teritoriale, nu a fost legal îndeplinită, proces ui-verbal de citare nefiind restituit la dosar, iar acesta neprezentându-se pentru termeniii din data de 5 februarie 2007, data ia care au şi fost puse concluzii asupra fondului, astfel încât să fie incidente dispoziţiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ. într-o atare situaţie, în speţă s-au apreciat incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ. cu privire la desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Sub aspectul apelului formulat de S.A.I., ciulea de apel a reţinut că a fost respinsă în mod legai de către tribunal, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 49 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienţii D.M. şi Consiliul de administraţie al S.A.I., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 3, 4, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 4478 din 2 iulie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondate, recursurile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, în cauză au fost respectate cerinţele imperative ale dispoziţiilor ari. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât pe baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării, constând în determinarea, printre altele, a obiectului litigiului, precizat în speţă ca fiind Legea nr. 10/2003.
Referindu-se la obiectul cererii deduse judecăţii, instanţele au analizat pricina în aceste limite, dezvoltând amplu, concret şi convingător considerentele pe care s-a întemeiat hotărârea pronunţată în această etapă procesuală.
Cât priveşte recursul declarat de Consiliul de administraţie al S.A.I., acesta a fost respins pentru lipsa capacităţii sale de folosinţă, determinată de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1054, care reglementează elementele constitutive ale persoanei juridice.
Recurenta este un organ de conducere al societăţii agricole care nu are capacitatea cerută de lege pentru a avea drepturi şi obligaţii proprii şi care nu poate dobândi o atare capacitate nici pe plan procesual.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, pentru rejudecare şi prin încheierea de şedinţă din 27 februarie 2012, tribunalul a constatat că au calitatea de părţi doar contestatoarea S.E. şi intimatul primarul comunei Colceag, reţinând ca S.A.I. şi reprezentantul acesteia, D.M., nu au calitatea de părţi.
La acelaşi termen, contestatoarea şi-a precizat, oral, obiectul cererii, în sensul că solicită doar diferenţa de teren de 676 mp, faţă de suprafaţa de 324 mp pentru care s-a eliberat titlu de proprietate.
Ulterior, prin concluziile scrise depuse la data de 5 octombrie 2012, contestatoarea a formulat aceleaşi precizări şi în scris, cu menţiunea că suprafaţa solicitată a fost limitată Ja cea identificată de expertul topo, de 664 mp.
În cauză, au fost formulate alte cereri de intervenţie în interes propriu de S.A.I. şi de reprezentanţii acesteia, cereri care au fost respinse, ca inadmisibile, faţă de faptul că această chestiune a fost soluţionată irevocabil prin decizia Curţii de Apel Ploieşti.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 5191 din 7 noiembrie 2012, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia precizata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în absenţa unei dispoziţii de soluţionare a notificării, adresa din 29 aprilie 2004 are natura juridică a unei dispoziţii de respingere a notificării.
Ţinând seama de motivele invocate în cuprinsul acesteia, respingerea notificării s-a apreciat ca întemeiată.
Contestatoarea nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate. De altfel, amplasamentul imobilului nici nu a fost identificat prin cererea de restituire» iar în cuprinsul acesteia s-a menţionat faptul că actele doveditoare vor fi depuse ulterior. Contestatoarea nu a făcut însă dovada depunerii acestor acte, iar identificarea bunului s-a realizat în cursul judecăţii, prin expertiza efectuată.
Totodată, numele autorului de pe urma căruia se solicită restituirea este incert. Pe de o parte, în notificare se menţionează numele părinţilor con testatoarei, P.C. şi P.M., în timp ce în cererea de chemare în judecată se menţionează autorul mamei acesteia - defunctul S.G.
Din actele dosarului nu a rezultat că un imobil de felul celui descris de contesîatoare ar fi fost preluat de stat, prin naţionalizare, de la niciunu! dintre autorii enumeraţi în cererea de chemare în judecată sau în notificare.
Pe de alta parte, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 9 decembrie 1963, P.C. a vândut un teren în suprafaţă de 324 mp, precum şi casa de locuit situată pe acesta, G.A.C. „16 Februarie".
Prin sentinţa civilă nr. 2277 din 7 martie 2005 a Judecătoriei Ploieşti s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 09 decembrie 1963, sentinţă ce a devenit definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 10 din 9 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti.
În urma acestei hotărâri, a fost emis titlul de proprietate din 28 mai 2009 prin care s-a constituit dreptul de proprietate pe numele beneficiarilor S.E., P.G. şi P.A.P., în calitate de moştenitori ai defunctei P.M., asupra suprafeţei de 0,0324 ha de teren intravilan.
În temeiul aceleiaşi sentinţe, conform procesului-verbal din 9 noiembrie 2007, reprezentanţii Primăriei comunei Coiceag au predat eonîestatoarei, în calitate de moştenitoare a lui P.M., terenul în suprafaţă de 324 mp şi casa de locuit situată pe acesta.
Tot ca urmare a constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv a recunoaşterii cu efect retroactiv ai dreptului de proprietate asupra imobilului, conîestatoarea şi-a restrâns obiectul acţiunii la diferenţa de 664 mp de teren aflat în continuarea terenului menţionat în acest contract.
Terenul a fost identificat în schiţa anexa Ia raportul de expertiză întocmit de expertul topograf B.N., prin pct. 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 30 - 11 - 1.
Tribunalul a avut în vedere că pentru acest teren contestatoarea nu a depus nici în cursul judecării cauzei acte pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorilor săi.
În acelaşi timp, extrasele din registrul agricol au confirmat faptul că pentru terenurile înscrise s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, prin eliberarea titlurilor de proprietate de pe urma autorilor P.M. şi S.G. Ca atare, aceste acte nu pot constitui temei pentru o restituire în temeiul Legii nr. 10/2001. în condiţiile în care conîestatoarea şi celelalte două persoane beneficiare ar fi apreciat reconstituirile efectuate ca nefiind satisfăcătoare faţă de evidenţele din registrele agricole, aveau posibilitatea atacării actelor de reconstituire emise, iar nu formularea unei noi cereri în baza unei alte legi speciale.
De altfel, această posibilitatea este exclusă de chiar dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 21 decembrie 1972 rezultă că autorul con testatoarei - S.G. a înstrăinat un teren în suprafaţă de 800 mp în vatra satului Inoteşti, precum şî porumbarul construit pe acesta.
Din compararea vecinătăţilor din cele două contracte, tribunalul a constatat ca terenul înstrăinat prin al doilea contract îl completează pe cel din primul, fiind chiar terenul solicitat de către contestatoare prin prezenta acţiune. Aşadar, aceasta a solicitat restituirea unui teren pe care La înstrăinat, printr-un contract prezumat a fi valabil, unei alte persoane, respectiv M.M., astfel că nu s-a putut reţine existenţa unei preluări abuzive din partea statului.
Împrejurarea că, ulterior, acest teren ar fi ajuns în proprietatea cooperativei agricole de producţie nu o îndreptăţeşte pe contestatoare la restituire, căci preluarea nu s-a realizat din patrimoniul său.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a constatat că în mod corect intimatul nu a procedat la restituirea terenului solicitat, contestatoarea nefiind persoană îndreptăţită la restituirea acestuia.
Prin Decizia, nr. 27 din data de 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de contestatoarea S.E. şi în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis contestaţia precizată; a anulat dispoziţia din 29 aprilie 2004 emisă de primarul comunei Colceag; a dispus restituirea în natură către contestatoare a suprafeţei de teren de 664 m.p., identificată conform raportului de expertiză B.N. între pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 1; a obligat intimatul la 2.300 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, contestatoarea S.E. a avut ca autor pe P. (fostă S.) M. şi P.C., bunicul matern al acesteia fiind numitul S.G.
Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la filele 46, 48 dosar apel, mama contestatoare, P. (S.) M. a fost înscrisă la rolul agricol cu suprafaţa de 1.000 mp curţi-clădiri, iar bunicul acesteia, S.G. a fost înscris separat tot cu suprafaţa de 1.000 mp curţi -clădiri situată în sat Inoteşti, com. Colceag.
Cum în anul 1963 statul comunist a preluat de la numita P.M. şi soţul acesteia P.C. suprafaţa de 324 m.p. prin contractul de vânzare-cumpărare din 1963, (contract de vânzare-cumpărare care a fost atacat în justiţie şi pentru care s-a constatat nulitatea absolută a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin sentinţa civilă nr. 2277/2005 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 10/2007 a Curţii de Apei Ploieşti ) se prezuma că întreaga suprafaţă de 1.000 mp a fost preluată de statui comunist, atâta timp cât imobilul s-a regăsit în patrimoniul statului, fiind identificat în cauză conform raportului de expertiză B.N. ca fiind suprafaţa de 664 mp ce formează un trup comun de proprietate cu suprafaţa de 324 mp, care deja a fost restituită contestatoarei.
Susţinerea instanţei de fond în sensul că au fost restituite contestatoarei în baza Legii nr. 18/1991 terenurile ce au aparţinut autorilor săi, astfel încât aceasta avea posibilitatea atacării actelor de reconstituire şi nu formularea unei cereri noi, nu a fost reţinută de curtea de apel, având în vedere caracterul de complinire al Legii nr. 10/2001 în raport de celelalte legi de reparaţie.
Totodată, nu a fost reţinută nici susţinerea potrivit căreia terenul solicitat a fi restituit prin prezenta acţiune este identic cu terenul înstrăinat de bunicul matern -Stoica Gheorghe prin contractul de vânzare-cumpărare din 1972, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus, bunicul contestatoarei a avut. rol agricol separat de fiica sa S. (P.) M. pentru suprafaţa de 1.000 mp.
Faţă de considerentele expuse, curtea de apei a constatat că s-a făcut în cauză dovada dreptului de proprietate ai contestatoarei asupra terenului solicitat în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, precum şi a încheierii de dezbateri din data de 16 aprilie 2013 au declarat recurs D.M., N.D., V.Ş., Ş.D., V.D.C., V.C.G., S.M., Ş.E., P.V., P.M., P.M., G.J., R.M., C.M., A.I., D.C., D.N., N.S., N.A., N.V.D., G.D. şi S.A.I.
Recurenţii au solicitat casarea hotărârii atacate, care este nelegală. flindu-le încălcate drepturile patrimoniale din lichidarea a două cooperative agricole de producţie şi patrimoniul propriu al S.A.I., cumpărat cu credite în anii 1991-1992 şi evaluat la peste 200 miliarde de lei la finele anului 1992.
De asemenea, recurenţii au solicitat anularea titlurilor de proprietate false emise de pe urma autorilor contestatoarei S.E., precum şi a întabulârjlor acestor titluri.
Recurenţii S.A.I., D.M. şi N.D. au declarat recurs şi împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2013 a Curţii de Apei Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din 16 aprilie 2013 şi în Decizia nr. 27 din 23 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apei Ploieşti.
Recursurile vor fi respinse pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.E. a contestat dispoziţia din 29 aprilie 2004 emisă de primarul comunei Colceag, în baza Legii nr. 10/2001 şi a solicitat anularea dispoziţiei şi obligarea intimatului la restituirea în natură a terenului de 664 mp situat în comuna Colceag, sat Inoteşti.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu S.A.I., respinsă de Tribunalul Prahova prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2004.
Apelul declarat de titulara cererii de intervenţie sub acest aspect, a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 346 din 6 septembrie 2007.
Instanţa de apel a reţinut neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său, terţul tinzând să câştige pentru sine obiectul litigiului.
Or, în speţă, s-a solicitat anularea unei dispoziţii emise în baza Legii nr. l0/2001, calitatea de părţi având contestatoarea S.E. şi intimatul primarul comunei Colceag.
Drept urmare, titulara cererii de intervenţie nu poaîe să formuleze o astfel de cerere într-o procedură specială pe care nu a urmat-o în faza administrativă şi pentru care nu invocă calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001.
Mai mult, cererea de intervenţie în interes propriu nu a fost însoţită de nicio dovadă în sensul celor învederate în cuprinsul său.
Totodată, curtea de apel a reţinut că, dacă persoana juridică care a formulat cererea de intervenţie face dovada dreptului de proprietate şi ar fi prejudiciată prin modul de soluţionare al notificării formulate de contestatoare, aceasta are deschise alte căi juridice pentru valorificarea drepturilor sale.
Această soluţie a fost confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4478 din 2 iulie 2008, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul de administraţie al S.A.I.
Ca urmare, în rejudecare, Tribunalului Prahova, prin încheierea de şedinţă din data de 27 februarie 2012 a constatat că au calitatea de părţi doar contestatoarea S.E. şi intimatul primarul comunei Colceag, reţinând că S.A.I. şi reprezentantul acesteia, D.M., nu au calitatea de părţi.
În cauză, au fost formulate alte cereri de intervenţie în interes propriu de S.A.I. şi de reprezentanţii acesteia, cereri care au fost respinse, ca inadmisibile, faţă de faptul că această chestiune a fost soluţionată irevocabil prin decizia Curţii de Apel Ploieşti.
Având în vedere cele ce preced, faţă de statuările irevocabile reţinute prin deciziile pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenţii S.A.I., D.M. şi ceilalţi membrii ai asociaţiei nu au calitatea de părţi în proces şi, pe cale de consecinţă, nu au calitate procesuală activă.
Drept urmare, recursurile declarate împotriva Deciziei nr. 27 din 23 aprilie 2013 şi a încheierii de dezbateri din 16 aprilie 2013 (care face parte integrantă din decizie), pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, vor fi respinse, ca fiind declarate de persoane fără calitate procesuală activă.
De asemenea, va fi respins şi recursul declarat de recurenţii S.A.I., D.M. şi N.D. împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca nefondat.
Prin această încheiere a fost respinsă cererea formulată de petenţii S.A.I. şi D.M. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea din 16 aprilie 2013 şi în Decizia civilă nr. 27 din 23 aprilie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti.
În motivarea cererii, petenţii au formulat susţineri ce nu au legătură cu obiectul acesteia şi, ca urmare, în mod corect s-a constatat neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
Pentru toate considerentele reţinute, recursurile vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenţii D.M., N.D., V.Ş., Ş.D., V.D.C., V.C.G., S.M., Ş.E., P.V., P.M., P.M., G.J., R.M., C.M., A.I., D.C., D.N., N.S., N.A., N.V.D., G.D., S.A.I. împotriva Deciziei nr. 27 din data de 23 aprilie 2013 şi a încheierii din 16 aprilie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca fiind declarate de persoane fără calitate procesuală activă.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii S.A.I., D.M. şi N.D. împotriva mcheierii din data de 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2034.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1714/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1717/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
