ICCJ. Decizia nr. 1717/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1717/2014
Dosar nr. 479/64/2013
Şedinţa publică din 3 iunie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, revizuentul P.C. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1151 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
În dezvoltarea motivelor de revizuire se arată că imobilul ce a aparţinut antecesoarei sale Aronson îrina a fost preluat de Statul român fără titlu, întrucât nu a fost nominalizat în anexa I Braşov a Decretului nr. 92/1950.
Se mai arată că Statul român a procedat la dezmembrarea imobilului printr-o acţiune de ieşire din indiviziune, deşi nu avea calitatea de proprietar iar acest act nu îi este opozabil revizuentului. Municipiul Braşov, prin primar a respins notificarea din 14 septembrie 2001 prin Decizia nr. 937/2013 şi prin Decizia nr. 1337 din 8 mai 2013, depăşind cu patru luni termenul de soluţionare de 60 zile potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Revizuirea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 2165/R din 32 decembrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de tardivitate şi, în consecinţă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizentul P.C. împotriva Deciziei civile nr. 1151/2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de revizuire a reţinut că potrivit art. 322 pct. 9 C. proc. civ., partea are deschisă calea revizuirii dacă C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă.
Or, revizuentul nu a făcut dovada existenţei unei hotărâri de condamnare a Statului român la C.E.D.O. şi, până în prezent, nu s-a constatat nicio încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestuia printr-o hotărâre judecătorească.
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., pentru motivele prevăzute de Ia art. 322 pct. 9 C. proc. civ., termenul de revizuire este de trei luni de la data publicării hotărârii C.E.D.O. în M. Of.
În cauză nu sunt întrunite aceste condiţii, motiv pentru care a fost admisă excepţia de tardivitate, cu consecinţa respingerii revizuirii, ca tardiv formulată.
Instanţa a arătat că revizuentul a invocat pe calea prezentei cereri şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, arătând că sunt incidente dispoziţiile acestei legi şi cauzelor aflate pe rolul C.E.D.O. suspendate în temeiul hotărârii - pilot din 12 octombrie 2010 pronunţată în cauza „Măria Atanasiu şi alţii împotriva României".
Dispoziţia de mai sus vizează procedura administrativă reglementată de legea invocată şi nu procedura judiciară, în speţa de faţă aflându-ne în prezenţa unor hotărâri judecătoreşti irevocabile intrate în puterea lucrului judecat.
A admite cererea de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ. în lipsa unei constatări a încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale de C.E.D.O., în condiţiile în care există hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată în sensul celor de mai sus, înseamnă a înfrânge principiul puterii lucrului judecat, ceea ce nu este permis în sistemul actual de drept.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa a respins cererea de revizuire, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art, 322 alin. (1) şi 322 pct. 9 din C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul P.C., considerând-o netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului, s-a invocat hotărârea pilot pronunţată de C.E.D.O. în cauza „Măria Atanasiu şi alţii contra României" şi Legea nr. 165/2013.
Recurentul-revizuent a arătat că pentru obţinerea bunului preluat abuziv de la autoarea sa, a parcurs toate posibilităţile pe care legea le permite şi anume: un proces pe dreptul comun din anul 1994 - suspendat; depunerea notificării din 14 septembrie 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001; un proces de anulare a actului juridic de înstrăinare, lovit de nulitate absolută, în temeiul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, având ca obiect actul de ieşire din indiviziune autentificat din 12 noiembrie 1960 de notariatul de stat principal al regiunii Stalin, proces care a parcurs trei cicluri procesuale şi a ajuns la C.E.D.O.
În mod greşii Curtea de Apel Braşov a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire, în condiţiile în care codul de procedură civilă nu menţionează termenele până la care soluţiile cererilor depuse la C.E.D.O. se regăsesc în hotărârea pilot din 12 octombrie 2010 pronunţată în cauza „Măria Atanasiu şi alţii contra României".
Revizuirea s-a cerut pentru soluţii diferite între Decizia nr. 2165/R din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov şi hotărârea pilot din cauza ,,Maria Atanasiu şi alţii contra României".
Pentru termenul de judecată din data de 3 iunie 2014, recurentul-revizuent a depus în scris cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 cu referire la art. 322 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 324 alin. (3) cu referire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 3 iunie 2014, înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea recursului, în raport de dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere că se impune, în baza dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., soluţionarea cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte va respinge cerere de sesizare a Curţii Constituţionale pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionali ta tea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr~o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectui acestuia, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, nu pot face obiectul excepţiei, prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În cauză, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de aii.29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, deoarece excepţia de neonstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 cu referire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi art. 324 alin. (3) cu referire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocată de recurentul-revizuent P.C., nu vizează excepţia inadmisibilităţii recursului, pusă în discuţie în temeiul art. 328 alin. (1) C. proc. civ.
Asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine considerentele ce succed:
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
În cauză, cererea de revizuire a fost exercitată împotriva Deciziei nr. 151 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, hotărâre care este pronunţată de o instanţă de recurs şi care, faţă de dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., are caracter irevocabil.
Pe cale de consecinţă, în aplicarea art. 328 alin. (1) C. proc. civ. şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire, respectiv Decizia nr. 2165/R din data de .12 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apei Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de munca şi asigurări sociale, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, este o hotărâre irevocabilă.
Faţă de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., recursul exercitat, având ea obiect o hotărâre irevocabilă, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul P.C. împotriva Deciziei nr. 2165/R din data de 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurent.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1716/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1718/2014. Civil → |
|---|
