ICCJ. Decizia nr. 1727/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1727/2014
Dosar nr. 6/1/2014
Şedinţa publică din 3 iunie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă. constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de L07.2010, reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. şi M.A. au chemat în judecată pârâta SC C.E.T. SA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că pârâta a încălcat şi încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamanţilor asupra invenţiei denumită „cupă poligonală pentru excavator protejată prin brevetul de invenţie din 30 decembrie 2005, să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor reprezentând eficienţa economică realizată în perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2010 prin utilizarea neautorizată a dinţilor cupă excavator, părţi componente ale invenţiei sus-menţionate, obligarea pârâtei la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data datorară până la data plăţii şi plata dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii până la data plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 289 din 4 iulie 2011, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanţi şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva O.S.I.M.
Prin Deciziei nr. 95 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei menţionate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acţiunea în parte şi a obligat pe pârâtă să achite fiecăruia dintre reclamanţi câte 26.183,17 lei despăgubiri aferente perioadei 1 iulie 2007 - 30 iunie 2010, sume ce vor fi actualizate eu indicele de inflaţie, începând cu data de 10 octombrie 2012 şi până la data plăţii efective, precum şi la dobânda legală începând cu 1 iulie 2010. A menţinut sentinţa referitor la cererea de chemare în garanţie.
Prin Decizia nr. 5431 din 22 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şt Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. şi M.A. împotriva Deciziei nr. 95 din 12 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
A admis recursul declarat de pârâta SC C.E.O. SA - Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu împotriva aceleiaşi decizii.
A modificat în tot decizia, în sensul că:
A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. şi M.A. împotriva sentinţei nr. 289 din 4 iulie 2011 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii au formulai cerere de revizuire reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. şi M.A., pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate. în sensul respingerii, ea nefondat, a recursului declarat de pârâta SC C.E.O. SA şi admiterii recursului formulat de reclamanţi, cu consecinţa schimbării în parte a deciziei recurate, în sensul obligării pârâtei să plătească fiecărui reclamant câte 130,915,84 lei cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 1 iulie 2007 - 30 iunie 2010, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie de la data când trebuiau primite până la data plăţii efective, precum şi dobânda legală începând cu 1 iulie 2010.
În motivarea cererii, revizuenţii au arătat că pârâta SC C.E.O. SA a depus întâmpinare la acţiunea introductivă formulalâ de reclamanţi, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamanţilor, pe considerentul că titularul brevetului de invenţie este SC U.R. SA, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de Decizia civilă nr. 10141 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Revizuenţii au arătat că pârâta nu a cerut respingerea acţiunii pe considerentul că beneficiază de dispoziţiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, care permit terţilor de bună-credinţă, ce au luat măsuri serioase de folosire a invenţiei în perioada când a fost decăzută din protecţie, să o folosească fără nicio obligaţie, în volumul existent Ia data revalidam.
Prin sentinţa civilă nr. 289 din iulie 2011, Tribunalul Gorj a respins acţiunea cu motivarea că brevetul de invenţie a fost decăzut din protecţie în perioada 23 decembrie 2003 - 30 martie 2009, iar pârâta, implementând invenţia în perioada când a fost decăzută din protecţie, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991.
Cmtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 95 din 12 decembrie 2012, a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 26.183,17 lei despăgubiri, aferente perioadei 1 iulie 2007 - 30 iunie 2010, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie începând cu 10 octombrie 2012 până la data plăţii efective, precum şi dobânda legală începând cu 1 iulie 2010.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apei a apreciat că în mod greşit tribunalul a aplicat dispoziţiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, deoarece societatea pârâtă a implementat invenţia anterior decăderii din protecţie a brevetului de invenţie.
Cererea de revizuire se justifică prin aceea că prin Decizia nr. 5431 din 22 noiembrie 2013, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj, hotărâre prin care acţiunea reclamanţilor a fost respinsă cu motivarea că pârâta beneficiază de dispoziţiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, deşi pârâta nu a invocat în apărare beneficiul prevederilor legale menţionate, instanţa prommţându-se pe apărări care nu s-au cerut şi respingând cererea de chemare în judecată pe aceasta apărare, neinvocată, a acordat intimatei mai mult decât s~a cerut.
Cererea de revizuire este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În susţinerea cererii de revizuire au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui luciu cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. are în vedere pronunţarea instanţei uitra, extra sau minus petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii, care alcătuiesc fondul cauzei.
Cele trei ipoteze prevăzute de acest text de lege sunt expresia aplicării principiului disponibilităţii în procesul civil şi vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii deduse judecăţii (pretenţiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, precum şi acele cereri ale părţilor care determină cadrul litigiului) şi ceea ce instanţa a hotărât.
Ceea ce caracterizează aceste cereri care au fixat cadrul litigiului, faţă de toate celelalte ce pot fi formulate de părţi în proces, consta în aceea că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa poate pune capăt litigiului, statuând, prin admitere sau respingere, în dispozitivul hotărârii.
Or, în speţă, instanţele s-au pronunţat asupra pretenţiilor deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi.
Astfel, instanţa de fond, pentru a se pronunţa asupra acţiunii cu care a fost învestită a analizat şi coroborat probele administrate, stabilind situaţia de fapt, la care a făcut aplicarea dispoziţiilor legale incidente.
În acest context, instanţa a respins acţiunea, reţinând în motivare şi faptul că sunt întrunite condiţiile de aplicare a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991. Această soluţie a fost menţinută prin decizia pronunţată de către instanţa de recurs.
Drept urmare,în cauză nu este aplicabil cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., deoarece instanţele nu s-au pronunţat extra petita, cu încălcarea principiului disponibilităţii, ci au soluţionat acţiunea în raport cu limitele învestirii, motivând în fapt şi în drept hotărârile,
Susţinerile revizuenţilor privind neinvoearea de către pârâtă a beneficiului prevederilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 nu pot fi încadrate în motivul de revizuire invocat, având în vedere că această apărare nu isitră în categoria pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată sau prin cereri ale părţilor care determină cadrul litigiului şi asupra cărora instanţa se pronunţă prin dispozitiv, după cum s-a arătat în considerentele ce preced.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ce nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N., M.A. împotriva Deciziei nr. 5431 din data de 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1726/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1728/2014. Civil → |
|---|
