ICCJ. Decizia nr. 1744/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1744/2014
Dosar nr. 2263/108/2012
Şedinţa publică din 4 iunie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 565 din 13 februarie 2013, Tribunalul Arad, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, având ca obiect expropriere.
A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.620 euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial B.N.R. cu dobânda legală calculată asupra diferenţei dintre valoarea despăgubirii stabilită de instanţă şi suma de 7.928,69 lei stabilită prin hotărârea emisă de comisie, începând cu data de 10 ianuarie 2012 până la data plaţii efective pentru exproprierea suprafeţei de 11.120 m, teren arabil şi a obligat pârâtul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 143/A din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul B.A. împotriva sentinţei civile nr. 565 din 13 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2263/108/2012, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 183.449 lei cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în primă instanţă şi în apel.
Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin M.T.L prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timişoara a declarat recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Statui Român prin M.T.L prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timişoara a susţinut ca preţul de piaţa stabilit prin raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL, care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, fiind întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi în concordanţă cu reglementările Standardelor Internaţionale de Evaluare, cuprinzând elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, aşa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică preţui la care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel si contravaloarea prejudiciului creat proprietarului ca urmare a exproprierii.
A mai susţinut că, în urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligaţi sa vândă cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiţionaţi de proiectul de utilitate publică, în speţă, "Construcţia Autostrăzii Nadlac-Arad, pe teritoriul administrativ al jud. Arad". A susţinut că preeminenţa interesului general, în raport de interesul privat al proprietarilor, este statuată prin dispoziţiile art. 2 alin (1), lit. i) al Legii nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, care prevăd că "interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţional, garantarea drepturilor, libertăţilor si îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor", determinând însă o justă şi imediată despăgubire, care, în concret, are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piaţa a imobilului.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, urmând ca instanţa să constate că valoarea stabilită prin expertiza ce a stat la baza declanşării procedurilor de expropriere, efectuată de SC E. SRL a fost cea corectă.
La termenul din 4 iunie 2014, înalta Carte a pus în discuţie excepţiile tardivităţii, lipsei calităţii de reprezentat şi a nulităţii recursului invocate de intimatul-reclamant.
Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Decizia instanţei de apel a fost comunicată pârâtului la data de 04 decembrie 2013, astfel cum reiese din procesul verbal de predare-primire întocmit de agentul procedural (fila 172 dosar apel).
Pârâtul a declarat recurs ia 20 decembrie 2013, cererea de recurs fiind comunicată Curţii de Apel Timişoara prin fax, astfel cum reiese din menţiunea datei de pe cererea de recurs (filele 1-3 dosar recurs), astfel că, în raport de art. 301 şi art. 101 alin. (1) C. proc. civ., se constată că recursul a fost declarat cu respectarea termenului legal procedural prevăzut de art. 301 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului urmând a fi respinsă.
Examinând recursul sub aspect formal, din punctul de vedere al încadrării criticilor formulate de pârât în cazurile de nelegaiitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se constată că excepţia nulităţii recursului este întemeiată în raport de următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegaiitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, printr-o cerere separată. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă ia motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu poate duce ia casarea sau modificarea hotărârii atacate orice nemulţumire a părţii.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, recurentul-pârât nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise referitoare la decizia care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele instanţei în fundamentarea acesteia.
Prin motivele de recurs, pârâtul a susţinut că raportul de expertiză în baza căruia au fost stabilite despăgubirile în cadrul procedurilor de expropriere a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, şi că, aşa fiind, soluţia corectă pe care instanţa trebuia s-o pronunţe era aceea de respingere a acţiunii reclamantului.
Aceste alegaţii, care relevă de fapt nemulţumirea pârâtului faţă de împrejurarea că instanţele nu au îmbrăţişat concluziile expertizei în baza căreia a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2011 ci pe cele ale expertizei efectuate în apel, vizează modul de interpretare a probelor, respectiv netemeinicia hotărârii judecătoreşti.
Însă motivul de casare care permitea reevaluarea situaţiei de fapt în urma unei alte interpretări a probelor administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
In actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de neterneinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că susţinerile recurenţii lui-pârât nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac exercitate, motiv pentru care, în baza art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
Faţă de soluţia de admitere a excepţiei nulităţii recursului şi de prevederile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte nu va mai analiza excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat recursul, astfel cum aceasta a fost susţinută prin întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii invocată de intimatul-reclamant.
Constată nul recursul declarat de Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timişoara împotriva Deciziei nr. 343/A din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1746/2014. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
