ICCJ. Decizia nr. 1773/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1773/2014
Dosar nr. 4390/30/2012
Şedinţa publică din 5 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 31 mai 2012, sub nr. 4390/30/2012, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA, solicitând stabilirea despăgubirii pentru exproprierea terenurilor proprietatea societăţii, conform valorii reale a acestora, cu obligarea pârâtului la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubire şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1814 din 19 iunie 2013, Tribunalul Timiş a admis acţiunea şi a obligat pe pârât la plata unei despagubiri în sumă totală de 258.716 lei pentru parcelele de teren expropriate din patrimoniul reclamantei prin hotărârile din 30 septembrie 2011. A obligat pe pârât la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 16.600 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în fapt, pentru realizarea obiectivului de interes naţional constând în autostrada Lugoj - Deva, au fost expropriate din patrimoniul reclamantei mai multe parcele de teren, în baza hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de pârâtă fiind stabilite despăgubirile cuvenite, după cum urmează: prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, comunicată în 27 martie 2012, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, având nr. C.F., în suprafaţa de 22 mp. s-a stabilit suma de 23,53 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, comunicată în data de 27 martie 2012 emisă de parată în vederea exproprierii suprafeţei de 8.883 mp, bun propriu al reclamantei situată pe teritoriul com. Topolovatu Mare jud. Timiş, s-a stabilit suma de 9.500,37 lei, reprezentând 1,06 lei/mp.; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. C.F. în suprafaţă de 1.602 mp s-a stabilit suma de 1.713,34 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş cu nr. C.F. în suprafaţă de 3.941 mp, s-a stabilit suma de 4,214,90 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare, jud. Timiş cu nr. C.F., în suprafaţa de 5.830 mp, s-a stabilit suma de 6,235,19 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr., C.F. în suprafaţa de 282 mp, s-a stabilit suma de 301,60 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F. în suprafaţa de 1.064 mp, s-a stabilit suma de 1,137,95 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. C.F.,în suprafaţa de 1,218 mp, s-a stabilit suma de 1,302,65 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011. pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş; cu nr. cad., C.F. în suprafaţa de 86 mp pentru care s-a stabilit suma de 91,98 lei; hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011 pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 3.201 mp, pentru care s-a stabilit suma de 3.423,47 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 7.959 mp, s-a stabilit suma de 8.512,15 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţă de 533 mp, s-a stabilit suma de 570,04 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 184 mp, s-a stabilit suma de 196,79 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 299 mp, s-a stabilit suma de 319,78 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 1.468 mp, s-a stabilit suma de 1.570,03 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 1.437 mp, s-a stabilit suma de 1.536,87 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 1162 mp. s-a stabilit suma de 1242,76 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 339 mp, s-a stabilit suma de 362,56 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 155 mp, s-a stabilit suma de 165,77 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiş, cu nr. cad., C.F., în suprafaţa de 88 mp, s-a stabilit suma de 94,12 lei.
Tribunalul a reţinut că sumele oferite ca despăgubire prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nu reflectă valoarea reală a imobilului şi a prejudiciului creat prin exproprierea terenurilor, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, potrivit căruia, cu luarea în considerare şi a tranzacţiilor imobiliare efectuate în unitatea administrativ-teritorială, valoarea reală a terenurilor expropriate în suprafaţă totală de 39.753 mp, la data expertizării, este de 128.402 lei (29.930 euro), la care se adaugă valoarea prejudiciilor aduse proprietarului prin expropriere în sumă de 130.314 lei, potrivit calculelor evidenţiate de către experţi la filele 265-268 dosar (dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport în suma de 8.021 lei, dauna cauzată de pierderea subvenţiei pentru parcelele de teren în suprafaţă mai mică de 3.000 mp, în sumă de 1.628 lei, dauna pentru vânzare forţată în sumă de 32.204 lei, dauna pentru suprafeţe de teren reduse sau cu forme geometrice dificil de lucrat în sumă de 75.708 lei, dauna cauzată de poluare în sumă de 12.753 lei).
Din totalul daunelor calculate de către experţi, în sumă de 143.154 lei, a fost dedusă dauna pentru redobândirea aceleiaşi suprafeţe de teren în valoare de 12.840 lei, care reprezintă doar un prejudiciu eventual (una dintre condiţiile pentru repararea prejudiciului fiind ca acesta să fie unul cert).
Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a admis acţiunea formulată şi a obligat pe pârât la plata unei despăgubiri în sumă totală de 258.716 lei pentru parcelele de teren expropriate din patrimoniul reclamantei prin hotărârile mai sus evidenţiate.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., tribunalul l-a obligat pe pârât la cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 16.600 lei, reprezentând onorariile de experţi în sumă de 12.600 lei şi onorariul avocaţial în sumă de 4.000 lei, potrivit chitanţelor de la dosar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, recalificat ulterior apel, atât pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timişoara, cât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş.
Prin Decizia nr. 163 din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, au fost respinse ambele apeluri, fiind obligat pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamantei suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că problema litigioasă asupra căreia trebuie să decidă, în apel, este cea referitoare la întinderea şi compunerea despăgubirii la care este îndreptăţită reclamanta - intimată, ca urmare a exproprierii pentru utilitate publică la care a fost supusă, determinată de lucrările la autostrada Timişoara - Lugoj, care face parte din Coridorul IV European.
În această privinţă, s-a reţinut că, în urma probatoriului suplimentar administrat, respectiv a expertizei tehnice judiciare, s-a constatat că valoarea de piaţă a acestui teren, prin metoda comparaţiei directe, este de 29.930 euro, valoarea în lei a acestei suprafeţe expropriate de 39.753 mp fiind de 128.402 lei.
Curtea de apel a constatat că această valoare este singura determinată în raport cu normele prevăzute de dispoziţiile art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994 - republicată, la care face trimitere expresă Legea nr. 255/2010.
Prin urmare, curtea de apel a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală atunci când a decis să fructifice expertiza judiciară în raport cu aceste dispoziţii şi a ales criteriile de evaluare potrivite, derivate din Legea nr. 33/1994, care trebuie să aibă la bază metoda comparaţiei directe, acest argument al curţii fiind susţinut de chiar dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.
Instanţa de apel a mai constatat un aspect relevant în raport cu criticile formulate de către apelanţi, care vizează diminuarea cuantumului daunelor suplimentare, şi anume faptul că reclamanta este o societate agricolă, deci o firmă care are ca obiect principal de activitate agricultura şi folosea în mod direct şi efectiv întreaga suprafaţă de teren expropriată, de 39.753 mp, adică aproape 4 ha.
Prin urmare, toate criteriile suplimentare avute în vedere în raportul de expertiză judiciară, pentru stabilirea daunei suplimentare au avut la bază nu numai această realitate determinată de specificul activităţii reclamantei, dar şi standardele internaţionale de evaluare.
Astfel, s-a stabilit fără echivoc prin expertiză că valoarea prejudiciilor aduse proprietarului prin expropriere este în sumă de 130.314 lei, potrivit calculelor evidenţiate de către experţi la filele 265-268 dosar, compusă din dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport în sumă de 8.021 lei, dauna cauzată de pierderea subvenţiei pentru parcelele de teren în suprafaţă mai mică de 3.000 mp în sumă de 1.628 lei, dauna pentru vânzare forţată în sumă de 32.204 lei, dauna pentru suprafeţe de teren reduse sau cu forme geometrice dificil de lucrat în suma de 75.708 lei şi dauna cauzată de poluare în sumă de 12.753 lei.
S-a reţinut şi faptul că dauna datorată poluării este confirmată şi prin Acordul de mediu, de unde rezultă că terenul rămas în proprietatea reclamantei va fi afectat permanent de poluare într-un procent de 14%, ceea ce pentru un agricultor reprezintă o daună permanentă, consistentă, importantă.
De asemenea, dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport este perfect justificată în urma fragmentării excesive a parcelelor rămase în proprietatea reclamantei şi rezultă în mod evident că aceasta va face, tot cu caracter permanent, cheltuieli suplimentare cu combustibilii necesari funcţionării echipamentelor şi utilajelor agricole, schiţele experţilor fiind extrem de relevante în acest sens.
În concluzie, confirmând atât legalitatea, cât şi rezonabilitatea sumelor defipte de instanţa de fond, curtea de apel a mai constatat că tribunalul a redus oricum totalul daunelor calculate de către experţi, în sumă de 143.154 lei, din care a fost dedusă dauna pentru redobândirea aceleiaşi suprafeţe de teren în valoare de 12.840 lei, care reprezintă doar un prejudiciu eventual şi nu cert.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timişoara, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că despăgubirea propusă şi neacceptată de expropriat se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, ambele componente fiind avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse.
Recurentul a apreciat că preţul de piaţă stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, iar datele cuprinse în raportul de evaluare sunt în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi susţinute de exemple de oferte de vânzare a terenurilor din zonă.
Recurentul a arătat că indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Autostrada Nădlac-Arad” au fost aprobaţi prin H.G. nr. 1480/2009, iar prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanşarea procedurilor de expropriere, precum şi suma globală estimată cu titlu de despăgubire.
Totodată, a invocat dispoziţiile art. 11 alin. (7), (8) şi (9) din Legea nr. 255/2010, arătând că raportul de evaluare a fost întocmit şi cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, aşa cum sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică preţul la care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel şi contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislaţia în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 şi Legii nr. 33/1994 şi conform standardului internaţional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Prin urmare, această valoare specială este mai mare decât o valoare de piaţă.
Recurentul a mai arătat că, în urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligaţi să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiţionaţi de proiectul de utilitate publică în cauză. Astfel, preeminenţa interesului general, definit prin art. 2 alin. (1) lit. i) al Legii nr. 554/2004, determină prevalarea în faţa interesului privat al proprietarilor, însă determină totodată o justă şi imediată despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piaţă a imobilului.
De asemenea, recurentul a arătat că raportul de evaluare a fost întocmit analizându-se piaţa specifică a proprietăţilor imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieţei (tipul de proprietate, potenţialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor şi arendaşi), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieţei dintre cerere şi ofertă.
La termenul de judecată din data de 5 iunie 2014 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Or, în speţă, nu numai că recurentul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timişoara nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând, decât formal, motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pe care şi-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici ale deciziei pronunţate în apel, care face obiectul recursului şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea şi indicarea temeiului de drept, respectiv care sunt textele de lege încălcate sau aplicate greşit, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă, în fundamentarea acesteia.
Recurentul reiterează practic motivele formulate prin cererea de apel, susţinând că despăgubirile stabilite prin raportul de evaluare sunt corecte şi legale, ignorând faptul că instanţa de apel a analizat aceste critici şi a expus în considerentele hotărârii argumentele de fapt şi de drept pentru care nu le-a găsit întemeiate.
Prin urmare, criticile formulate în recurs nu vizează considerentele deciziei atacate, ci reprezintă o reluare a motivelor de apel, fără ca recurentul să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, nesocotindu-se astfel existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind legalitatea hotărârii pronunţată în apel.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurent constă, practic, în reiterarea motivelor de apel, făcând abstracţie de argumentele prezentate de instanţa de apel în considerentele deciziei atacate, fiind astfel imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timişoara.
Având în vedere că recurentul a căzut în pretenţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de intimata SC R. SRL, în sumă totală de 4.928 lei, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 4.000 lei, potrivit chitanţei aflată la fila 40 din dosar, contravaloare transport în sumă de 744 lei, conform facturii şi chitanţei aflate la fila 41 din dosar şi contravaloare cazare în sumă de 184 lei (fila 42).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timişoara împotriva Deciziei nr. 163 din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Obligă recurentul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timişoara la plata sumei de 4.928 lei către intimata SC R. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1772/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1777/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
