ICCJ. Decizia nr. 1779/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1779/2014
Dosar nr. 4927/1/2013
Şedinţa publică din 5 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 3371/96/2007, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva Deciziei civile nr. 77/A din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin Decizia nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1039/96/2006, s-a respins recursul declarat de P.C. împotriva sentinţei civile nr. 1145 din 22 septembrie 2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Împotriva celor două hotărâri sus-menţionate au formulat cerere de revizuire P.C. şi K.S.I.B.G.H.A.F., ce a fost înregistrată la data de 10 octombrie 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 4927/1/2013.
Revizuenţii nu au indicat temeiul de drept al cererii, iar motivele invocate vizau aspecte de fond ale cauzei.
Ulterior, la solicitarea instanţei, revizuenţii au precizat că cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în timp ce revizuirea Deciziei nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, se solicită în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 5 iunie 2014, Înalta Curte a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire îndreptate împotriva Deciziei civile nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu temeiurile de drept indicate de revizuenţi, respectiv art. 322 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., precum şi excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire îndreptate împotriva Deciziei nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secţia civilă.
Analizând lucrările dosarului şi examinând cu prioritate excepţiile invocate, instanţa constată că acestea sunt incidente în cauză pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii, se solicită revizuirea Deciziei nr. nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocându-se contrarietatea acesteia cu prevederile Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 punctul 7 alin. (2), când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se solicită revizuirea Deciziei civile nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie pronunţată în recurs, situaţie în care devine incident art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., când termenul de revizuire se socoteşte de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Or, câtă vreme hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunţată de instanţa de recurs la 6 mai 2010, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 10 octombrie 2013, se constată că cererea de revizuire a fost formulată tardiv, cu mult timp după expirarea termenului de o lună prevăzut de dispoziţia legală sus-menţionată.
Prin urmare, cum cererea de revizuire a Deciziei nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost formulată cu depăşirea termenului legal, instanţa urmează a o respinge ca fiind tardiv formulată.
Totodată, se constată că s-a solicitat revizuirea aceleiaşi decizii şi în temeiul pct. 9 al art. 322 C. proc. civ., în raport cu Hotărârea Pilot din cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.
Or, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., deoarece C.E.D.O. nu a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale cu privire la hotărârea a cărei revizuire se cere.
Astfel, revizuenţii nu pot invoca în susţinerea cererii de revizuire pe acest temei juridic, o hotărâre pronunţată de C.E.D.O. într-o altă cauză, atâta timp cât, în speţă, Curtea Europeană nu s-a pronunţat.
În raport de aceste considerente, se constată că cererea de revizuire a Deciziei nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în temeiul art. 322 pct. 9 C. proc. civ., este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Prin cererea pendinte s-a solicitat şi revizuirea Deciziei nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, fiind indicat ca temei de drept art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Numai în situaţia unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, cum decizia atacată prin cererea de revizuire a fost pronunţată de Tribunalul Harghita, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.C. şi K.S.I.B.G.H.A.F., în temeiul art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de cele menţionate, în conformitate cu dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010), soluţionarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, va fi declinată în favoarea instanţei competente, respectiv Tribunalul Harghita.
Având în vedere că revizuenţii au căzut în pretenţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimaţii E.A. şi E.I., în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanţei aflate la fila 208 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuenţii P.C. şi K.S.I.B.G.H.A.F.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a aceleiaşi decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, formulată de revizuenţii P.C. şi K.S.I.B.G.H.A.F., în favoarea Tribunalului Harghita.
Obligă revizuenţii P.C. şi K.S.I.B.G.H.A.F. la plata sumei de 2.000 lei către intimaţii E.A. şi E.I., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1778/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1780/2014. Civil. Pretenţii. Revizuire - Fond → |
|---|
