ICCJ. Decizia nr. 1796/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1796/2014
Dosar nr. 3312/305/2011
Şedinţa pubiică din 10 iunie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată;
Prin sentinţa civilă nr. 1435/2012 pronunţată de Tribunalul Covasna a fost admisă în parte acţiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior de reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Covasna:
- a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei totale de 313.472,00 lei reprezentând chirie pentru perioada 05 februarie 2007-05 februarie 2010, pentru suprafaţa de teren de 2.063 mp şi suprafaţa construită desfăşurată de 880 mp iar de la 16 ianuarie 2009 la 05 februarie 2010 şi pentru 311 mp suprafaţă construită;
- a obligat pârâta la plata către reclamanţi a dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000 pentru chiria datorată pentru fiecare lună din perioada 05 februarie 2007-05 februarie 2010, scadentă la data de 10 a lunii următoare, până la plata integrală;
- a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 523.733 lei chirie pentru perioada 06 februarie 2010 - 03 decembrie 2010 pentru terenul în suprafaţă de 2.063 mp şi suprafaţa construită desfăşurată de 1.191 mp;
- a obligat pârâta la plata către reclamanţii a dobânzii legale prevăzută de O.G. nr. 9/2000 pentru chiria datorata pentru fiecare luna din perioada 06 februarie 2010-03 decembrie 2010, scadentă la data de 10 a lunii următoare, până la plata integrală;
- a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 3.006,00 lei chirie pentru perioada 04 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010, pentru terenul în suprafaţă de 774 mp la care se adaugă dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată asupra sumei menţionate de la data de 10 ianuarie 2011 şi până la plata integrală.
A respins ca nefondată cererea reclamanţilor având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 151.2,00 lei majorări de întârziere.
A luat act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanţii au formulat la data de 20 iunie 2001 o notificare prin care au solicitat restituirea imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, înscris în C.F., care a fost preluat abuziv, fără titlu valabil, de către Stat de la părinţii reclamanţilor.
Cererea reclamanţilor de restituire a imobilului menţionat în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă de M.A.I. însă prin Decizia civilă nr. 3797/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, M.A.l. a fost obligată „să emită decizie de restituire în natură a imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, jud. Covasna, pentru întreg imobilul" - filele 9-10 în dosarul Judecătoriei Sf. Gheorghe.
La data de 05 februarie 2007 M.A.I. a admis cererea care a format obiectul notificării din 2001 şi a emis Dispoziţia de restituire în natură din 2007, prin care a restituit „în natură imobilul construcţie P+l având suprafaţa construită de 440 mp şi teren aferent în suprafaţă de 2.063 mp, identificat conform schiţei anexă."
Întrucât reclamanţii au dorit restituirea în natură a suprafeţei construite de 751 mp au formulat contestaţie împotriva acestei dispoziţii de restituire iar prin Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a menţinut Decizia civilă 257/A din 09 aprilie 2008 prin care s-a schimbat în parte Dispoziţia din 05 februarie 2007 şi s-a dispus obligarea M.A.I. „să restituie în natură şi restul construcţiei preluate de stat prin procesul verbal din data de 15 iunie 1946, respectiv parterul corpurilor B, C şi D individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expertul B.M., care face parte din hotărâre".
Prin cererea cu din 01 octombrie 2008 reclamanţii au solicitat să li se restituie în natură şi restul construcţiilor necuprinse în Dispoziţia de restituire în natură din 2007, să se încheie contractul de închiriere a imobilului şi să se stabilească cuantumul chiriei pentru terenul în suprafaţă de 2.063 mp şi suprafaţa construită de 440 mp. Au mai solicitat reclamanţii ca plata chiriei să se facă retroactiv de la data eliberării deciziei de retrocedare, atât pentru imobilul ce a format obiectul dispoziţiei de restituire în natură din 2007 cât şi pentru restul clădirilor ce nu au fost cuprinse în această dispoziţie.
Reclamanţii s-au prezentat la sediul I.P.J. Covasna, dar nu s-a întocmit contractul şi, prin adresele din 19 februarie 2009 şi 10 martie 2009, au reiterat solicitările de predare a întreg imobilului, încheierea contractului de închiriere şi plata chiriei. Prin adresa din 11 martie 2009 M.A.I. le-a comunicat faptul că solicitarea lor a fost transmisă din nou la I.P.J. Covasna spre competentă soluţionare.
Prin adresa din 23 aprilie 2009 a I.P.J. Covasna a comunicat reclamanţilor faptul că este necesară îndreptarea erorii materiale din sentinţei civile nr. 257/A din 09 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, după care vor trece la întocmirea formalităţilor prevăzute de lege pentru rezolvarea solicitărilor lor.
Prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti din 06 ianuarie 2010 s-a dispus îndreptarea erorii materiale şi s-a lămurit dispozitivul Deciziei civile 257/A din 09 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul că a fost obligat M.I.R.A. „să restituie în natură contestatoarei şi restul construcţiei preluată de către stat, deţinută de fostul proprietar In baza procesului verbal din data de 25 iunie 1946, respectiv parterul corpurilor B,C, şi D, individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expertul B.M. şi nu B.M., cum din eroare s-a trecut, ce face parte din prezenta hotărâre.
Menţine restul menţiunilor dispoziţiei din 2007.
Cu toate acestea pârâtul I.P.J. Covasna nu a întocmit nici protocolul de predare-primire şi nici contractul de închiriere a imobilului nici după perioada afectaţiunii - 05 februarie 2010, folosind imobilul fără contract de închiriere până la data predării - 03 decembrie 2010.
Prin încheierea C.F. din 22 decembrie 2010 s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea reclamanţilor asupra imobilului menţionat iar prin contractul de închiriere din 27 mai 2011 încheiat între părţi s-a stabilit chiria lunară de 774 euro pentru terenul de 774 mp ce face obiectul acestui contract.
Potrivit prevederilor art. 25 aiin. (5) şi (6) din Legea nr. 10/200 3 „proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deţinătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziţiei de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenţa executorului judecătoresc un proces-verbai de constatare unilaterală a preluării imobilului. Decizia sau, după caz, dispoziţia prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de ia data primirii ei de către persoana îndreptăţită."
De asemenea, conform prevederilor art. 1 şi 3 din H.G. nr. 1886/2006 modificată, cuantumul chiriilor lunare aferente imobilelor care intră sub incidenţa art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este prevăzut în anexa nr. 1, în speţa de faţă având relevanţă acest cuantum pentru localităţi de rang 11, pentru imobile construcţii cu suprafaţa construită desfăşurata între 700 şi 1.000 mp iar suprafaţa terenului aferent, inclusiv terenul de sub construcţie între 2.000 şi 5.000 mp.
Conform art. 4 şi 7 din acelaşi act normativ „în situaţiile prevăzute la art. 1 şi 2 noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de Ia data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziţiei de restituire, după caz. în situaţia în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligaţia de plată a chiriei iunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.Cuantumul chiriilor prevăzut în anexele nr. 1 şi 2 se va actualiza anual cu indicele de inflaţie prin hotărâre a Guvernului."
Din probele administrate rezultă că dispoziţia de restituire din 05 februarie 2007 emisă de M.A.I., având ca obiect imobilul construcţie P+l având suprafaţa construită de 440 mp şi teren aferent în suprafaţă de 2.063 mp a fost contestată de reclamanţi care au solicitat modificarea acesteia doar în sensul de a se restitui întregul imobil - diferenţa de suprafaţă construită de la 440 mp la 787 mp.
Aşadar, dispoziţia de restituire menţionată nu a fost analizată sub aspectul temeiniciei şi legalităţii restituirii suprafaţa de 2.063 mp teren şi 440 mp suprafaţă construită şi din acest punct de vedere, era irevocabilă şi din data de 05 februarie 2007 pentru aceste suprafeţe din imobil pe care le folosea, pârâta trebuia să achite reclamanţilor chiria prevăzută de art. 1/anexal din H.G. nr. 1886/2006 modificată.
În plus, instanţa constată că prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti din 06 ianuarie 2010 s-a lămurit dispozitivul Deciziei Civile nr. 257/A din 09 aprilie 2008 ă Curţii de Apel Bucureşti în sensul că au fost menţinute resîul menţiunilor dispoziţiei din 2007. În situaţia în care pârâta ar fi avut nelămuriri cu privire la conţinutul deciziilor menţionate, putea solicita lămuriri imediat după pronunţarea acestora.
În consecinţă, pentru 2.063 mp teren şi 880 mp suprafaţă desfăşurată construcţii, chiria se va calcula de la data de 05 februarie 2007.
Astfel, pentru diferenţa de suprafaţă construită, doar prin Decizia nr. 257/A/2008, irevocabilă prin Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus obligarea M.A.I. „să restituie în natură şi restul construcţiei preluate de stat prin procesul verbal din data de 15 iunie 1946, respectiv parterul corpurilor B, C şi D. Ca urmare, de la data de 16 martie 2009 pârâta datora chirie reclamanţilor pentru suprafaţa de 311 mp (80 mp parter corp B, 80 mp parter corp C şi 151 mp parter corp D-f,12), în cuantumul prevăzut de art. 1 din H.G. nr. 1886/2006. în consecinţă pentru suprafaţa de 311 mp construcţii, chiria se va calcula de la data de 16 ianuarie 2009 şi până la data predării-03 decembrie 2010.
La stabilirea sumelor datorate de pârâtă reclamanţilor cu titlu de chirie se va avea în vedere şi perioada afectaţiunii de trei ani conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, pentru fiecare din cele două situaţii expuse anterior, precum şi prevederile art. 7 din H.G. nr. 1886/2006 menţionate anterior.
În consecinţă, pentru perioada 05 februarie 2007 - 05 februarie 2010, pentru suprafaţa de teren de 2063 mp şi suprafaţa construită desfăşurată de 880 mp iar de la 16 ianuarie 2009 la 05 februarie 2010 şi pentru 311 mp suprafaţă construită, valoarea totală a chiriei datorate de pârâtă este de 311.472,00 lei. Pentru luna februane(5-28), chiria este de 11.339,00 lei, pentru luna martie 2007, chiria este de 13.229,00 lei, pentru luna aprilie 2007 chiria este 10.995, pentru lunile mai-decembrie 2007 chiria este 7.646,00 lei/lună, pentru lunile ianuarie-decembrie 2008 chiria este 8246,00 lei/luna, pentru luna ianuarie 2009 chiria este 8.737,00 lei, pentru lunile februarie - decembrie 2009 chiria este de 8.766,00 lei, pentru ianuarie 2010 chiria este de 9.298,00 lei iar pentru 01 - 04 februarie 2010 chiria este de 1.328,00 lei.
Pentru perioada 06 februarie 2010 - 03 decembrie 2010, la stabilirea chiriei pentru terenul în suprafaţă de 2.063 mp şi suprafaţa construită desfăşurată de 1.191 mp se va avea în vedere şi faptul ca pe raza mun. Sf. Gheorghe pentru imobile similare, chiria variază între 10 şi 25 euro/mp/lună+T.V.A. pe suprafaţă construită. Pentru teren, valoarea chiriei lunare se poate raporta la preţul convenit de părţi şi prin contractul de închiriere din data de 27 mai 2011, adică 1 euro/mp/lună.
Aşadar, chiria de 12.500 euro lunar solicitată de reclamanţi pentru această parte din imobil este justificată, chiar dacă se are în vedere la calcul valoarea minimă de 10 euro/mp pentru clădiri şi î euro/mp teren fiind în concordanţă cu preţurile practicate în zonă (în cazul în care se consideră ca bază de calcul valorile minime ale chiriei, chiar şi fără T.V.A., ar rezulta o valoare de 13.793,00 euro/lună).
Pârâta nu a propus alte probe prin care să dovedească cuantumul chiriei percepute pentru imobile cu caracteristici simulare. în consecinţă, cuantumul total al chiriei este de 523.733 lei. Defalcat, pe fiecare lună din această perioadă, transformat în lei la cursul B.N.R. din data de 10 a lunii, cuantumul chinei este următorul: 05 - 28 februarie 2010 - 44.428,00 lei, martie 2010 - 51.259,00 lei, aprilie 2010 - 51.635,00 lei, mai 2010 - 52.343,00 lei, iunie 2010 - 52.750,00 Iei, iulie 2010 - 52.969 lei, august 2010 - 52.861,00 lei, septembrie 2010 - 53.526,00 lei, octombrie 2010 - 53.353,00 lei, noiembrie 2010 - 53.758,00 lei iar pentru 01 - 03 decembrie 2010 - 5.202.,00 lei, (poziţia 1-11 fila 111 dosar tribunal).
Pentru perioada 04 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010, perioadă necuprinsă în contractul de închiriere semnat ia data de 27 mai 2011 şi valabil retroactiv de Ia data de 01 ianuarie 2011, valoarea chiriei datorate de reclamantă pârâtei pentru terenul de 774 mp este de 3.006,00 lei. Deoarece prin acţiunea iniţială reclamanţii au solicitat plata sumei de 3.328,00 lei şi au dovedit suma de 3.006,00 lei, petitul 3 al acţiunii a fost admis doar în parte.
Părţile nu au solicitat întocmirea unui raport de expertiză pentru calculul chiriei lunare şi nici nu se impunea a fi administrată din oficiu o asemenea probă având în vedere că pentru determinarea cuantumului chiriei lunare se impunea a se face doar o operaţiune matematică.
În ceea ce priveşte dobânda solicitată de reclamanţi pentru sumele datorate de pârâtă cu titlu de chirie, instanţa a constatat că dobânda reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de creditor că urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligaţiei, cuantificarea acesteia putând avea loc prin convenţia părţilor sau în mod legal, prin voinţa legiuitorului, iar în condiţiile în care în speţă prima ipoteză este exclusă, cuantificarea prejudiciului încercat de reclamanţi poate avea loc doar prin raportare Ia dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, în vigoare la data formulării primei cereri de plată a chiriei de către reclamanţi- astfel că cererea de acordare a dobânzii legale este întemeiată.
Însă, întrucât reclamanţii au solicitat calcularea dobânzii în funcţie de rata dobânzii de referinţă stabilită pentru fiecare lună de B.N.R. la depozitele atrase pentru perioada 05 februarie 2007-05 februarie 2010, pentru suprafaţa de teren de 2.063 mp şi suprafaţa construită desfăşurată de 880 mp iar de la 16 ianuarie 2009 la 05 februarie 2010 şi pentru 311 mp suprafaţă construită, iar art. 3 din O.G. nr. 9/2000 prevede că dobânda legală în materie civilă se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R., diminuat cu 20%", se va admite în parte cererea reclamanţilor, sub acest aspect.
În conformitate cu prevederile art. 4 din H.G. nr. 1886/2006, raportat la art. 2 şi 5 din O.G. nr. 9/2000 dobânda datorată, stabilită pentru sumele neplătite, se calculează de la data scadenţei chiriei pentru fiecare lună (data de 10 a lunii următoare) cuantumul chinei lunare ftind evidenţiat anterior.
Referitor la cererea de plată a sumei de 1.512,00 lei, instanţa a constatat că Primăria Municipiului Sf. Gheorghe a caiculat majorări de întârziere pentru plata cu întârziere a impozitelor datorate de 1.386,00 iei. Reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.512,00 lei cu titlu de majorări de întârziere dar în motivarea cererii lor au arătat că pârâta este în culpă pentru încheierea cu întârziere a protocolului de predare-primîre, fară de care nu se putea trece la intabularea imobilului în C.F.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul I.P.J. Covasna eriticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 154/AP din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de apelantul I.P.J. Covasna împotriva sentinţei civile nr. 1435 din 18 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Covasna şi a obligat apelanta ia plata cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 5.000 lei.
În ceea ce priveşte critica legată de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de apelanta pârâtă, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată formulată de reclamante a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 27 iunie 2011.
Prin dispoziţia de restituire din 05 februarie 2007 emisă de M.A.I. s-a dispus restituirea în natură a imobilului construcţie P+1 în o suprafaţă construită de 440 mp şi teren pferent construcţiei, în suprafaţă de 2.063 mp, imobil înscris în C.F. Sf. Gheorghe.
Prin urmare chiria datorată de pârâtă, pentru imobilul construcţie în suprafaţă de 440 mp şi a. terenului în suprafaţă de 2.063 mp, este datorată de la data de 5 februarie 2007.
Ulterior, părţile au purtat proces pentru completarea dispoziţiei de restituire a întregului imobil, care a fost soluţionat irevocabil prin Decizia civilă nr. 257/A/2008 şi Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus restituirea imobilului construcţie către reclamanţi şi pentru suprafaţa de 311 mp. Această decizie a rămas irevocabilă în data de 16 ianuarie 2009 şi prin urmare de la această dată până la data predării - primirii imobilului prin procesul verbal încheiat în 3 decembrie 2010, pârâţii datorau chirie şi pentru suprafaţa de 311 mp.
Acţiunea este supusă regulilor prescripţiei dreptului material la acţiune în termenul general de prescripţie respectiv termenul de trei ani şi a fost introdusă în instanţă aşa cum am arătat mai sus la data de 27 iunie 2011. Apelanta pretinde că pretenţiile aferente perioadei anterioare datei de 27 iunie 2008, respectiv 5 februarie 2007 - 26 iunie 2008 sunt prescrise şi în consecinţă ar trebui respinse.
Pentru acest interval de timp, prescripţia dreptului materia! Ia acţiune nu operează, întrucât Decizia nr. 142 din 5 februarie 2007 emisă de M.A.I. a fost atacată în instanţă, solicitându-se modificarea în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 751 mp. Prin Decizia civilă nr. 218 din 16 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie au fost admise pretenţiile părţilor reclamante în prezenta cauză, în sensul solicitat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 incidente în cauză, prescripţia se întrerupe la data introducerii unei cereri de chemare în judecată. Ori părţile se aflau în proces în perioada 5 februarie 2007 - 26 iunie 2008 astfel că pretenţiile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată aferente acestui interval de timp nu sunt afectate de prescripţia extinctivă.
Referitor la critica din apel, legată de calitatea procesual pasivă a apelantei I.J.P. Covasna, nici aceasta nu este întemeiată şi în consecinţă va fi respinsă ca nefondată. Raporturile juridice au fost sfârşite între reclamanţi şi pârâta apelantă, care a beneficiat de folosinţa spaţiului retrocedat şi care avea obligaţia legală de plată a chiriei.
Textul de lege invocat de apelantă în susţinerea excepţiei nu este aplicabil în speţa de faţă. M.A.I. este ordonator principal de credite şi are atribuţii în elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget, însă între acesta şi reclamanţi nu s-au stabilit raporturi juridice directe, pentru a sta în judecată în calitate de pârât.
Întrucât beneficiarul dreptului de folosinţă al imobilului construcţie şi teren în discuţie este apelantul I.J.P. şi nu M.A.I., acesta are calitate procesual pasivă şi lui îi revenea obligaţia de plată a chiriei, de îndeplinire a demersurilor necesare obţinerii de fonduri pentru aceste cheltuieli.
Faptul că nu au fost alocate sumele de bani necesare pentru astfel de plăţi, reprezintă un aspect ce nu poate afecta dreptul dedus judecăţii, respectiv dreptul reclamanţilor de a obţine plata chiriei.
Revenea în sarcina apelantei, în calitate de ordonator de credite, obligaţia de a depune toate diligentele pentru includerea în buget a sumele de bani, necesare plăţii chiriei către reclamanţi.
Prima instanţă a procedat la cuantificarea calculului chiriei, pe baza unui calcul propriu având în vedere elementele puse la dispoziţie de H.G. nr. 1886/2006 şi H.G. nr. 343/2007, reţinând o valoare de 311.472 lei pentru chiria aferentă perioadei 5 februarie 2007 - 5 februarie 2010 la suprafaţa de teren de 2.063 mp şi suprafaţa construcţiei de 880 mp iar din data de 16 ianuarie 2009 până în data de 5 februarie 2010 şi pentru suprafaţa de teren de 311 mp.
De asemenea s-a ajuns la un cuantum a! chiriei de 523.733 lei aferent perioadei 6 februarie 2010 - 3 decembrie 2010 pentru suprafaţa de 2.063 mp teren şi construcţie în suprafaţă de 1.191 mp şi de 3.006 lei pentru chiria aferentă perioadei 4 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010 la suprafaţa de 774 mp. Prin urmare instanţa avea obligaţia, în lipsa unui raport de expertiză contabilă, să verifice calculul efectuat de partea reclamantă, lucru care s-a şi întâmplat.
Această probă a fost însă administrată în cadrul apelului, iar concluziile expertului contabil au fost în sensul celor reţinute de instanţa de fond.
Apelanta a depus la dosar un raport de expertiză contabilă, efectuat de un expert contabil Ia cererea acesteia, care însă nu poate fî avut în vedere de instanţă, fiind o probă extrajudiciară, fără încuviinţarea instanţei şi fără posibilitatea părţii adverse de a formuia obiecţiuni şi de a-şi exprima un punct de vedere.
În legătură cu plata dobânzii legale, acesta este expresia acoperirii prejudiciului înregistrat de parte, ca urmare a faptului că a fost lipsita de sumele de bani ce i se cuveneau, într-un anumit interval de timp.
În ideea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, instanţa de fond în mod corect a obligat pârâta la plata dobânzii legale, acesta reprezentând cuantumul, câştigului pe care debitorul nu I-a putut realiza ca urmare a nefolosiriî sumele de bani în discuţie, (lucrum cessans).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul I.P.J. Covasna, criticând soluţia pentru oelegalitate şi invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În esenţă, recurentul a arătat că instanţa de apel a stabilit în mod eronat modalitatea de aplicare a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958, în sensul că în raport de data introducerii acţiunii, o parte din suma datorată cu titlu de chirie este prescrisă. Astfel, instanţa nu a determinat corect data de la care începe să curgă termenul de prescripţie, iar reclamanţii nu au invocat nici un motîv de întrerupere a acesteia.
S-a mai arătat de către recurent ca data introducerii acţiunii este 6 iulie 2011, nu 27 iunie 2011, aşa cum s-a reţinut, atât în faţa instanţei de fonds cât şi în faţa instanţei de apel, ceea ce determină, un alt moment de calcul al prescripţiei.
Referitor la cuantumul chiriei lunare de 12.500 euro, Curtea de Apel a reţinut eronat că nu au fost propuse alte probe la stabilirea cuantumului legal şi corect al chiriei, deoarece pe tot parcursul acţiunii au fost indicate drept teniei prevederile H.G. nr. 1886/2006, modificată şi actualizată prin H.G. nr. 343/2007.
De asemenea, niciun contract de închiriere nu poate avea efect retroactiv calculat de la data semnării şi interpretat în mod greşit de Curtea de Apel, deoarece prin admiterea chiar în parte a solicitărilor reclamanţilor în lumina acestor argumentări ar conduce ia încălcarea principiului constituţional inclus în art. 15, alin. (2), respectiv principiul neretroactivităţii legilor.
Având în vedere faptul că, în conformitate cu dispoziţia de restituire emisă de M.A.l în data de 05 februarie 2007, dreptul material la acţiune în favoarea reclamanţilor s-a născut în data de 05 februarie 2007 şi datorită pasivităţii acestora, privind (ne)exercitarea dreptului de a solicita chiria, s-a prescris în termenul general de 3 ani, la data de 06 februarie 2010, iar dobânda legală nu se datorează.
Procesul purtat în vederea completării dispoziţiei de restituire a întregului imobil nu a afectat exercitarea dreptului de a solicita chiria pentru suprafeţele aflate în proprietate, unde nu s-a constatat eroare materială în cuprinsul deciziei de restituire.
O altă critică formulată de recurent se referă la lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia, în raport de faptul că ordonatorul de credite este M.A.I., potrivit dispoziţiilor art. 3, lit. c), pct. 1 1 din O.U.G. nr. 3 din data de 25 aprilie 2007, cu modificările şi completările ulterioare,
Recurentul a solicitat ca instanţa de recurs să constate calitatea de constructor de bună credinţă a I.P.J. Covasna şi compensarea cheltuielilor efectuate cu ocazia edificării construcţiilor.
Întimatele-reclamante K.E. şi S.M. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, întrucât, atât hotărârile primei instanţe cât şi a celei de apel au fost legale şi întemeiate pe dispoziţiile legale, considerând că instanţa a judecat cu respectarea principiului disponibilităţii, încălcând acest principiu numai pentru a compensa apărările neclare şi contradictorii ale pârâtei,
Recursul declarat de pârâtul I.P.J. Covasna este întemeiat.
Examinând criticile recurentului, înalta Curte constată că acestea se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct 9 şi art 314 C. proc. civ, urmând a fi analizate din această perspectivă.
Sunt fondate susţinerile pârâtului privind calcului greşit al prescripţiei extinctive în raport de reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul reclamanţilor şi de naşterea dreptului la acţiune.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958: „Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silita," Or, în speţă, dreptul reclamanţilor s-a născut la data emiterii deciziei de restituire a imobilului în litigiu, respectiv în februarie 2007, iar acţiunea a fost formulată la data de 27 iunie 2011.
Mai mult, este esenţial pentru calcularea termenului de prescripţie şi stabilirea momentului când imobilul a fost predat reclamanţilor, precum şi momentul când s-a încheiat efectiv un contract de închiriere, deoarece regimul juridic al sumelor datorate este diferit şi trebuia analizat ca atare de instanţele anterioare,
Trebuie subliniat că M.A.I. prin dispoziţia de restituire din 05 februarie 2007 a restituit în natură reclamanţilor K.E., K.J.G. şi S.M. imobilul construcţie P+l, cu o suprafaţă construită de 440 mp şi teren aferent în suprafaţă de 2.063 mp, situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, jud. Covasna. dispoziţia de restituire fiind emisă ca urmare a pronunţării Deciziei civile nr. 3797/2006 a înaLtei Curţi de Casaţie şi justiţie,
Dispoziţia de restituire din 05 februarie 2007 a fost contestată în instanţă, reclairuuţii solicitând în plus, faţă de ce ii s-a acordat o diferenţă de suprafaţă construită de la 440 mp, la 787 mp.
Prin Decizia nr. 257/A din 09 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost modificată în parte dispoziţia iniţială de restituire, în sensul că s-a dispus obligarea M.A.I. să restituie în natură şi restul construcţiilor preluate de stat în 1946, respectiv parterul corpurilor B, C şi D, conform raportului de expertiză întocmit de B.M., decizie menţinută în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea din 06 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 257/ A din 09 aprilie 2008, în sensul că expertiza tehnică a fost întocmită de expert B.M., nu de B.M.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost restituit reclamanţilor prin dispoziţia de restituire nr. 142/05 februarie 2007, aceştia având dreptul să încheie un contract de închiriere cu deţinătorul Imobilului, aspect care s-a materializat însă, mult mai târziu prin încheierea contractului din 27 mai 2011.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr, 1866/2006, emis în aplicarea Legii nr. 10/2001, în situaţia în care deşi s-a restituit imobilul în patrimoniul reclamanţilor, nu s-a încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, se datorează chirie de către unitatea care foloseşte imobilul, obligaţia de plată devenind scadentă la data de 10 ale fiecărei luni, pe durata afectaţiunii imobilului.
Aşa fiind, de la data de 05 februarie 2007, data emiterii dispoziţiei de restituire a imobilului, s-a născut în patrimoniul reclamanţilor un drept de creanţă, cu titlu de chirie, conform actului normativ menţionat, termenul de prescripţie începând să curgă de la data scadenţei fiecărei obligaţii de plată.
Din actele dosarului rezultă că acţiunea în pretenţii formulată de reclamanţi a fost depusă la data de 27 iunie 201 i, conform rezoiuţiei aflate la fila 2 din Dosarul nr. 3312/305/2011 al judecătoriei Sfântul Gheorghe. Chiar dacă reclamanţii au invocat în apărare că au mai introdus o acţiune la data de 8 noiembrie 2010, trebuie menţionat că aceasta a fost respinsă, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, prescripţia nu a fost întreruptă.
În raport de data formulării acţiunii, respectiv 27 iunie 2011, perioada 05 februarie 2007, până la 27 iunie 2008 este prescrisă, pentru că nu se pot formula cereri peste termenul de trei ani prevăzut de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Este eronată susţinerea ca părţile se aflau în proces în perioada 05 februarie 2007 - 26 iunie 2008, deoarece pe de o parte, dreptul asupra imobilului era recunoscut, ceea ce se contesta fiind doar întinderea lui, în sensul suplimentării unei suprafeţe construite, deci a unor corpuri de la parterul imobilului, iar pe de altă parte, procesul trebuia să privească dreptul de creanţă născut în baza legii, adică suma datorată drept chirie pentru a împiedica termenul de prescripţie să curgă.
Aşadar, pentru imobilul aşa cum a fost restituit prin dispoziţia din 02 mai 2007 a M.A.I, nu exista nici un impediment pentru reclamanţi în a cere suma de bani datorată conform H.G. nr. 1866/2006.
Pentru chiria datorată pentru suprafaţa suplimentară termenul de prescripţie a început să curgă de la data pronunţării Deciziei nr. 218 din 16 ianuarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La dosarul cauzei se află protocolul de predare efectivă a imobilului în litigiu către reclamanţi, încheiat la data de 03 decembrie 2010, ceea ce semnifică stingerea obligaţiei de plată, întrucât prin preluarea folosinţei imobilului încetează obligaţia legală de plată a chiriei.
De vreme ce instanţa de fond a solicitat obligarea la plată până la data de 05 februarie 2010, se va avea în vedere stabilirea sumei datorate, până la data menţionată, pentru respectarea principiului non reformatio in pejus, în ceea ce îl priveşte pe recurent.
În consecinţă, pentru imobilul, aşa cum a fost determinat iniţial prin dispoziţia de restituire din 05 februarie 2007: construcţie P+1, cu o suprafaţă construită de 440 mp şi teren aferent în suprafaţă de 2.063 mp, situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, reclamanţii puteau solicita chiria pentru perioada 27 iunie 2008 - 05 februarie 2010, conform H.G. nr. 1866/2006, aşa cum a fost modificată prin H.G. nr. 343/2007.
Pentru corpurile de parter, în suprafaţă de 311 mp (diferenţa dintre 440 mp şi suprafaţa acordată ulterior de instanţe), confirmată prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 257 din 09 aprilie 2008, irevocabilă prin Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se putea solicita chiria pentru perioada 16 ianuarie 2009 - 05 februarie 2010,
Pentru întregul imobil, se va putea solicita chiria pentru perioada 05 februarie 2010 - 03 decembrie 2010, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.
Aşa fiind, instanţa de apel a făcut o greşită aplicaţiune a legii în ceea ce priveşte prescripţia extinctivă, determinând eronat perioadele de timp şi suprafaţa imobilului pentru care trebuia calculată suma datorată drept chirie. In acest context, sumele datorate reclamanţilor trebuiau calculate conform altor date factuaie, ceea ce echivalează cu nestabilirea în mod complet a situaţiei de fapt deduse judecăţii.
Aspectele menţionate trebuie determinate prin administrarea unui probatoriu suplimentar, respectiv a unei expertize de specialitate, în cadrul căreia instanţa să enunţe în mod clar ca obiective: perioadele de timp pentru care se pot cere sumele cu titlu de chirie, suprafeţele imobilelor pentru care acestea trebuie calculate şi actele normative incidente, inclusiv pe cele referitoare la dobânda legală.
Este necesară şi administrarea unor probe suplimentare, deoarece din susţinerile recurentului şi din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pe o porţiune din teren se află construit un imobil nou, iar cele vechi au fost supraetajate, urmând să stabilească regimul juridic al acestora.
După predarea imobilului către reclamanţi prin protocolul încheiat la data de 03 decembrie 2010, s-a încheiat contractul de închiriere din 27 mai 2011, între recurentul-pârât şi intimaţii-reclamanţi, însă aceste act juridic priveşte o perioadă ulterioară celei pentru care s-au solicitat daune de către reclamanţi, neputând fi folosit pentru o eventuală compensare a datoriilor, în cadrul prezentului litigiu.
Este neîntemeiată critica recurentului, referitoare la constatarea calităţii de constructor de bună-credinţă pentru construcţiile edificate pe terenul reclamanţilor, deoarece aceasta este o cerere nouă, formulată în recurs, iar instanţa în temeiul art. 316 şi 294 C. proc. civ., nu poate analiza această susţinere.
Este adevărat că recurentul a invocat prin întâmpinarea depusă la filele 51-53 din dosarul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, existenţa unor construcţii noi pe teren, însă nu a formulat cerere reconvenţională, astfel încât instanţele anterioare erau datoare să ia în considerare susţinerile pârâtului, numai pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt.
Este neîntemeiată critica recurentului-pârât Inspectoratul Judeţean Covasna, în ceea ce priveşte calitatea sa procesual-pasivă, având în vedere că are personalitate juridică şi că deţine imobilul, încheind contractul de închiriere din 27 mai 2011, în nume propriu, fiind reprezentat de comisarul-şef de poliţie şi de contabliul-şef. Astfel, din cuprinsul contractului aflat ia filele 55-57 din dosarul Judecătoriei Covasna rezultă şi suma ce trebuie plătită lunar cu titlu de chirie, ceea ce înseamnă că i se pot furniza sume de bani tn acest sens de către M.A.I.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (3), raportat la art. 314 C. proc. civ. urmează să admită recursul declarat de pârâtul I.P.J. Covasna, să caseze decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I.P.J. Covasna împotriva Deciziei nr. 154/AP din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1793/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1797/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
