ICCJ. Decizia nr. 1896/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1896/2014
Dosar nr. 2891/277/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 12 iunie 2014
Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, la data de 9 septembrie 2013, sub nr. 2891/277/2013, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele O.G.E. şi O.E., pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic pentru terenul în suprafaţă de 7.500 mp teren fâneaţă, situat pct. F.P., înscris în titlul de proprietate din 2003 emis de Comisia judeţeană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 497 la data de 13 mai 2013 de B.N.P. F.N.
S-a invocat că pârâtele, în calitate de prornitente-vânzătoare, au dobândit terenul prin moştenire, iar actul autentic urma să fie perfectat până la data de 13 iunie 2013, termen până la care acestea s-au obligat să întocmească documentaţia de carte funciară şi să plătească cheltuielile aferente, iar termenul stabilit pentru încheierea actului autentic s-a împlinit, fără ca pârâtele să dea curs invitaţiei reclamantului de a se prezenta la notar în vederea încheierii actului în formă autentică.
Prin sentinţa civilă nr. 1296 pronunţată ta data de 26 noiembrie 2013, Judecătoria Pătârlagele a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., acţiunea fiind una personală, cu caracter patrimonial, motiv pentru care este competentă, sa judece pricina instanţa de la domiciliul pârâtelor, respectiv din municipiul Braşov.
S-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., referitoare ia competenţa teritorială alternativă, deoarece părţile nu au prevăzut în promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare un anume birou notarial la care să se perfecteze vânzarea - cumpărarea.
Investită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 6740 din data de 27 mai 2014, Judecătoria Braşov a admis, la rândul sau, excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele. Constând ivit conflictul negativ de competenţă a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Judecătoria Braşov a reţinut că, deşi potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul învestit cu o cerere de chemare în judecată are obligaţia de a stabili, din oficiu, competenţa instanţei, fără distincţie, în funcţie de caracterul normelor de competenţă, de ordine publică sau de ordine privată, nu se poate reţine că instanţă poate invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, întrucât ar echivala cu instituirea unui caz de competenţă teritorială exclusivă în cazul cererilor având ca obiect obligaţie de a face, iar o asemenea interpretare ar conduce la o adăugare la lege, dincolo de ceea ce legiuitorul a prevăzut.
Judecătoria Braşov a reţinut că prin normele de competenţă teritorială sunt ocrotite interesele particulare, fiind de ordine privată, motiv pentru care instanţa nu poate invoca, din oficiu, excepţia de necompetentă teritorială, întrucât ar realiza o ingerinţă în drepturile pârâtelor, dincolo manifestarea de voinţă pe care acestea, în speţă, nu au înţeles să o exercite .
Cum în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este ce! care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. şi cum reclamantul a optat pentru Judecătoria Pătârlagele, iar pârâtele nu au înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială, deşi au fost citate, urmează ca această instanţă legal învestită să soluţioneze litigiul.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legat sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, Ia data de 9 septembrie 2013, reclamantul a sesizat Judecătoria Pătârlageîe cu o acţiune de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru un bun imobil, susţinând că a încheiat cu pârâtele un antecontract de vânzare-cumpărare, pe care aceştia au refuzat să-l execute, neprezentându-se la notariat în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Se reţine, că, prin Decizia nr. 8 din data de 10 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitoare la caracterul acţiunii în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a unui imobil şi stabilirea competenţei teritoriale în judecarea acestei acţiuni, instanţa superioară a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare
În consecinţă, în cauza de faţă, instanţa a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni personale imobiliare, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, dreptul de creanţă corelativ obligaţiei de a face, urmare a antecontractului încheiat cu pârâţii cu privire la un bun imobil.
Înalta Curte reţine că norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel, are caracter relativ, de ordine privată.
Astfel, faţă de prevederile art. 129 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că numai în cazurile prevăzute la art. 117-121 C. proc. civ., competenţa teritorială este exclusivă, per a contrarîo, în alte cazuri competenţa teritorială fiind relativă.
Cum, în speţă, este vorba despre o acţiune personală imobiliară, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 117-121 C. proc. civ., norma de competenţă teritorială ce-i este aplicabilă are caracter de ordine privată.
Fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât şi numai în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. respectiv doar prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată ta care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Prin urmare, nu are nicio relevanţă, în speţă, că instanţa sesizată de reclamant cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria Pătârlagele, nu era cea de la domiciliul pârâtelor, respectiv din municipiul Braşov, pentru că pârâtele nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile art 130 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, pârâtele nu au depus întâmpinare, iar la prima zi de înfăţişare la care au fost ilegal citate, respectiv la data de 26 noiembrie 2013, nu s-au prezentat.
Pe cale de consecinţă, competenţa teritorială de judecare a cauzei în primă instanţă aparţine Judecătoriei Pătârlagele, ca instanţă iniţial sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1878/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1908/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
