ICCJ. Decizia nr. 1911/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1911/2014
Dosar nr. 51631/3/2010
Şedinţa publică din 13 iunie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 10417 din data de 21 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.B.N. în contradictoriu cu intimata Casa Naţională de Pensii Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins acţiunea astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs.
La termenul din 24 aprilie 2012, recurentul reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 132 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, susţinând că funcţionarea preşedintelui CNPP ca ordonator de credit şi conducător al CNPP în baza unei delegaţii date de Ministerul Muncii şi nu de Primul-Ministru, încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 11, art. 15, art. 16, art. 20 şi art. 21 din Constituţie, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 şi art. 88 din Legea nr. 19/2000, raportat la aceleaşi articole din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 1695R din 3 iulie 2012, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor invocate şi, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de şedinţă din 19 aprilie 2013, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la 08 mai 2014, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 13 iunie 2014.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
În conformitate cu art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perima de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac şi are o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în judecată un timp îndelungat.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care niciuna dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că, în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul M.B.N. împotriva Deciziei nr. 1695/R din 03 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1910/2014. Civil. Acţiune în contrafacere.... | ICCJ. Decizia nr. 1912/2014. Civil. Acţiune în contrafacere.... → |
|---|
