ICCJ. Decizia nr. 1915/2014. Civil. Conflict de muncă. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1915/2014
Dosar nr. 667/1/2014
Şedinţa publică din 13 iunie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5442 din 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respins, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1233 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, formulată de revizuentul I.I.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare I.I., întemeiată pe dispoziţiile art. 317 - 321 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare sunt arătate nemulţumirile contestatorului faţă de soluţia pronunţată de instanţă în cauza finalizată cu decizia contestata şi se face, totodată, o expunere a situaţiei de fapt.
La data de 12 iunie 2014, fără respectarea termenului legal, a depus întâmpinare intimata, prin care a invocat excepţia tardivităţii şi a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare Înalta Curte constată că această excepţie nu este întemeiată, deoarece, din actele dosarului nu rezultă o dată certă a luării la cunoştinţă a deciziei de către contestator, aceasta fund formulată la data de 18 februarie 2014, în termenul de un an care marchează limita maximă în timp până la care poate fi formulată contestaţia, fiind respectate astfel prevederile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
Data pronunţării hotărârii atacate şi exportul soluţiei în sistemul Ecris nu pot fi considerate dovezi de luare la cunoştinţă a hotărârii, întrucât, pe de o parte, contestatorul nu a fost prezent la judecarea cererii de revizuire, aşa cum rezultă din hotărârea contestată, iar pe de altă parte, publicarea soluţiei în sistemul Ecris nu poate constitui o dată certă pentru un astfel de moment.
Drept urmare, excepţia tardivităţii va fi respinsă.
Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată ca aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
În cauză, contestatorul invocă drept temei juridic al căii extraordinare de atac dispoziţiile art. 317 - 321 C. proc. civ., fără a indica, în concret, care sunt motivele care să vizeze hotărârile contestate, limitându-se doar la a-şi exprima nemulţumirile cu privire la soluţiile pronunţate şi a arăta că instanţa a omis să cerceteze toate susţinerile şi probele privind admisibilitatea cererii de revizuire.
Aşa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestaţiei în anulare speciale numai o hotărâre pronunţată în recurs, or în cauză, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunţată în cadrul unei cereri de revizuire, situaţie în care dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente.
În realitate, aşa cum s-a arătat, contestatorul este nemulţumit de modul cum a fost soluţionată cererea de revizuire, însă pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator, prin motivele cererii de contestaţie în anulare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna dintre ipotezele art, 317 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii.
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.I. împotriva Deciziei nr. 5442 din 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1914/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1921/2014. Civil → |
|---|
