ICCJ. Decizia nr. 1938/2013. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1938/2013
Dosar nr. 11559/95/2011
Şedinţa publică de la 16 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. 11559/95/2011, reclamanta SC C.F.G. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.&I.E. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa o va pronunţa să o oblige pe pârâtă să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie o staţie de asfalt marca S.E.B., cu accesoriile bazin bitum incorporat cu o capacitate de 25 de tone, bunuri care se află în posesia pârâtei, în localitatea Bumbeşti-Jiu, sat Tetila, judeţul Gorj.
La data de 29 noiembrie 2011 pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei să constate culpa reclamantei în îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei asumate, constând în realizarea investiţiilor financiare necesare reabilitării, reparării şi punerii în funcţiune a staţiei de asfalt, în sumă de 248.000 RON, să fie obligată reclamanta să pună la dispoziţia pârâtei staţia de asfalt şi să încheie cu ea un contract de locaţiune.
S-a solicitat şi instituirea unui drept de retenţie asupra utilajului până la achitarea de către reclamantă a sumei de 248.000 RON sau până la finalizarea contractului de locaţiune.
Prin Sentinţa nr. 11 din data de 9 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 11559/95/2011, s-a admis acţiunea în revendicare formulată de reclamanta SC C.F.G. SA în contradictoriu cu pârâta SC C.&I.E. SRL, a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie utilajul - staţie de asfalt S.M.A.P. model E.B., care a făcut obiectul contractului nr. x, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă, s-a anulat, ca netimbrată, cererea pârâtei în obligaţia de a face, s-a luat act de respingerea excepţiilor invocate de pârâtă şi de anulare a cererii reconvenţionale, ca netimbrată, prin Sentinţa nr. 428 din 13 decembrie 2011, s-a luat act de respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale, prin încheierea din 4 octombrie 2011, s-a anulat, ca netimbrată, cererea pârâtei în obligaţia de a face.
S-a luat act de admiterea cererii de asigurare dovezi, prin încheierea din 26 ianuarie 2012, în Dosarul nr. 14223/95/2011, conexat la Dosarul nr. 11559/9512011 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 97.499,62 RON, reprezentând taxa de timbru, onorariu avocat, onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu de către instanţă şi de către pârâta SC C.&I.E. SRL este nefondată, întrucât tribunalul este competent să soluţioneze litigiul, având în vedere că obiectul acestuia îl constituie un bun care devine imobil prin natura şi destinaţia sa, fiind vorba de o instalaţie de exploatare fixată în pământ. De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că pârâta SC C.&I.E. SRL, având o aşezare industrială în localitatea Bumbeşti-Jiu, sat Tetila, unde aceasta efectuează lucrări, sunt incidente dispoziţiile art. 6 C. civ. şi art. 10 pct. 2 C. proc. civ., cu privire la competenţă.
Referitor la excepţia lipsei de interes a reclamantei SC C.F.G. SA în promovarea acţiunii, invocată de pârâtă, prima instanţă a apreciat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta justifică un interes în condiţiile în care a invocat existenţa dreptului său de proprietate asupra bunului - staţie de asfalt, pe care l-a cumpărat prin contractul din anul 2005, încheiat cu S.I.M. S.P.A. din Verona.
În ceea ce priveşte excepţia de conexitate a prezentei cauze, cu cea care face obiectul Dosarului nr. 60914/3/2011, aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, prima instanţă a considerat că este nefondată, întrucât prin Sentinţa nr. 20705, pronunţată la data de 4 noiembrie 2011 în acel dosar, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, a anulat, ca netimbrată, acţiunea.
Referitor la excepţia lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., invocată de pârâta SC C.&I.E. SRL, prima instanţă a apreciat că este nefondată, întrucât pârâta trebuia să invoce excepţia, prin întâmpinare, pe care trebuia să o depună până la primul termen de judecată din 4 octombrie 2011, or, în speţă, pârâta a invocat-o abia la data de 1 noiembrie 2011, când a depus întâmpinarea. De asemenea, prima instanţă a reţinut că, deşi potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie, iar conform art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., în materie comercială pârâta a fost citată cu menţiunea că este obligată să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, pârâta SC C.&I.E. SRL nu s-a conformat obligaţiei legale, de a depune această întâmpinare, în termenul prevăzut de lege, astfel încât este decăzută din dreptul de a mai invoca excepţia lipsei procedurii prealabile.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC C.&I.E. SRL, având ca obiect obligarea reclamantei SC C.F.G. SA de a ridica utilajul, prima instanţă a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 1 RON şi timbrul judiciar în valoare de 5 RON, astfel încât este aplicabilă sancţiunea anulării acesteia.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a apreciat că acţiunea în revendicare formulată de reclamanta SC C.F.G. SA, având ca obiect bunul imobil - staţie de asfalt S.M.A.P. model E.B. este întemeiată, întrucât reclamanta a făcut dovada că este proprietara acestui utilaj şi că pârâta se află în posesia bunului şi refuză, fără drept, să-i restituie, nefiind însă de acord nici cu încheierea unui contract de închiriere.
Prima instanţă a reţinut că reclamanta SC C.F.G. SA a cumpărat, prin contractul încheiat în anul 2005 cu societatea S.I.M. S.P.A. din Verona, utilajul-staţie de asfalt S.M.A.P. model E.B., pentru care a plătit preţul de 695.000 RON, conform facturii din 31 ianuarie 2006. Deşi pârâta SC C.&I.E. SRL a contestat aceste înscrisuri, declanşând procedura înscrierii în fals, prima instanţă, după examinarea lor, a apreciat că rezultă cu certitudine, că înscrisurile sunt reale şi că pârâta este de rea-credinţă.
De asemenea, prin administrarea asigurării de dovezi, s-a stabilit şi starea tehnică a utilajului revendicat, prima instanţă apreciind că există pericolul ca bunul să fie deteriorat şi să-şi piardă mult din valoare.
S-a mai reţinut că, potrivit procesului-verbal din data de 12 mai 2011, utilajul-staţie de asfalt a fost montat în localitatea Tetila, la punctul de lucru al pârâtei SC C.&I.E. SRL care a folosit bunul în interes propriu, deşi nu a înţeles să încheie cu reclamanta contract de închiriere sau să plătească chirie, refuzând să-l restituie.
S-a apreciat că apărarea pârâtei SC C.&I.E.SRL care a susţinut că nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei SC C.F.G. SA asupra bunului în litigiu şi că acesta a fost doar depozitat la punctul său de lucru, fără să fie funcţional, nu mai poate fi reţinută ca o recunoaştere a pârâtei, după ce, în cauză, s-a derulat un probatoriu şi au fost efectuate cheltuieli de judecată, astfel încât recunoaşterea nu poate să producă consecinţe juridice în favoarea sa.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Dolj a declarat apel, în termen legal, pârâta SC C.&I.E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de apel, pârâta SC C.&I.E. SRL a invocat că, instanţa de fond a acordat mai mult decât reclamanta SC C.F.G. SA a cerut prin acţiunea în revendicare, întrucât a dispus nu numai obligarea sa de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie bunul, ci s-a pronunţat şi asupra cererii de asigurare de dovezi şi, implicit, asupra situaţiei tehnice a bunului, ce s-a fundamentat pe presupunerile şi concluziile subiective ale expertului desemnat.
La data de 23 mai 2012 intimata reclamantă SC C.F.G. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, motivat de lipsa de interes a apelantei pârâte SC C.&I.E. SRL, având în vedere poziţia acesteia, prin care, pe de o parte a afirmat că bunul poate fi ridicat oricând, dar, în acelaşi timp, a încercat să inducă în eroare instanţa de judecată şi executorul judecătoresc cu privire la calitatea sa de proprietar asupra bunului revendicat, procedând chiar la descompletarea acestuia şi la detaşarea plăcuţelor de identificare, tocmai în scopul de a prelungi momentul recuperării.
Prin Decizia nr. 82 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de către pârâta SC C.&I.E. SRL Bucureşti, a fost schimbată sentinţa Tribunalului Gorj, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi s-a respins acţiunea în revendicare, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin acţiunea promovată la data de 13 septembrie 2011, reclamanta SC C.F.G. SA a solicitat obligarea pârâtei SC C.&I.E. SRL să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie bunul mobil - staţia de asfalt S.M.A.P. model E.B.
În Capitolul XIV, din C. proc. civ., "Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială", la art. 7201 alin. (1), se prevede că "în procesele şi cererile dintre profesionişti evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. (2)", iar la alin. (5) se prevede că "înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. (2), dovada, că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 ele zile, se anexează la cererea de chemare în judecată".
Totodată, în conformitate cu art. 7204 alin. (1), "la primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. 114, când este cazul, reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii, care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere".
Prin dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. s-a reglementat pentru procesele şi cererile cu profesionişti, evaluabile în bani, efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a încerca soluţionarea litigiului, prin conciliere directă cu cealaltă parte, iar la alin. (2) şi (5) ale textului de lege invocat sunt reglementate termenele, conţinutul înscrisurilor şi mijloacele de manifestare a voinţei părţilor.
Raţiunea acestor reglementari a rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanţelor şi de a se simplifica procedura soluţionării litigiilor având ca obiect pretenţii de natură bănească, de cauzele care se pretează a fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt, astfel încât să se dea prioritate voinţei părţilor, în privinţa soluţionării litigiilor, în raport de judecata în faţa instanţelor.
Din economia textului art. 7201 C. proc. civ. rezultă momentul în care se realizează concilierea părţilor, respectiv înainte de introducerea acţiunii. În acelaşi sens şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc expres că, în cazurile anume prevăzute de lege "sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Instanţa de apel a constatat că reclamanta SC C.F.G. SA nu a făcut dovada, prin niciun înscris, că ar fi realizat procedura prealabilă a concilierii directe cu pârâta SC C.&I.E. SRL, înainte de promovarea acţiunii în revendicare, astfel că excepţia admisibilităţii invocată de aceasta este întemeiată.
În acest context, instanţa de apel a apreciat ca nefondate apărările formulate de intimata reclamantă SC C.F.G. SA, prin întâmpinare, în sensul că, înainte de a se adresa instanţei a formulat o plângere penală, tocmai pentru a preîntâmpina un eventual litigiu, întrucât legea reglementează fără echivoc, modalitatea şi conţinutul convocării la conciliere directe, precum şi dovada efectuării acesteia, în alin. (2), (4) şi (5) ale art. 7201 C. proc. civ., această plângere penală neavând valoarea juridică probatorie a efectuării procedurii prealabile.
De asemenea, instanţa de apel a constatat că, în mod greşit, prima instanţă nu a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de apelanta pârâta SC C.&I.E. SRL, reţinând că, în speţă, operează decăderea, întrucât excepţia nu a fost invocată în termenul legal.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede, în mod expres altfel".
Alin. (3) al textului de lege invocat, prevede însă că "în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării".
Legea leagă momentul exerciţiului unor drepturi procesuale ale părţilor, cum este depunerea întâmpinări, de prima zi de înfăţişare, iar textul de lege reglementează practic o excepţie de la regula obligativităţii depunerii întâmpinării, în caz în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de un avocat, acest drept înscriindu-se în exerciţiu legal al drepturilor procedurale.
În speţă, din examinarea părţii introductive a hotărârii pronunţate de prima instanţă, la data de 4 octombrie 2011, când litigiul a avut termen de judecată, instanţa de apel a constatat că reprezentantul paralei SC C.&I.E. SRL, director U.I. a solicitat instanţei amânarea cauzei, pentru a angaja un avocat şi că prima instanţa a încuviinţat această cerere.
În aceste condiţii, instanţa de apel a constatat că, termenul de judecată din data de 4 octombrie 2011 nu constituia prima zi de înfăţişare, astfel cum este definită de dispoziţiile prevăzute de art. 134 C. proc. civ., conform cărora este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
Prima instanţă a confundat primul termen de judecată cu prima zi de înfăţişare acestea însă nu au coincis, întrucât prin admiterea cererii de amânare, pentru lipsa de apărare, formulată de apelanta pârâta SC C.&I.E. SRL, instanţa a prorogat, practic, prima zi de înfăţişare, până la termenul din data de 1 noiembrie 2011.
Cum, în speţă, la data de 1 noiembrie apelanta pârâta SC C.&I.E. SRL a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivată de neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, instanţa de apel a constatat că această excepţie a fost invocată în termenul legal.
În aceste condiţii, instanţa de apel, reţinând ca întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii a apreciat că nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de apelanta pârâtă şi apărări invocate de intimata reclamantă, care vizează fondul litigiului dedus judecăţii şi soluţionarea celorlalte excepţii procedurale.
Prin Decizia nr. 1 din 4 iulie 2012 a aceleiaşi instanţe, dată în acelaşi dosar, a fost admisă cererea formulată de către petenta SC C.&I.E. SRL Bucureşti şi a fost lămurit dispozitivul Deciziei nr. 82 din 6 iunie 2012, în sensul că au fost menţinute dispoziţiile Sentinţei nr. 11 din 9 februarie 2012 a Tribunalului Gorj, referitoare la respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, respingerea excepţiei lipsei de interes şi respingerea excepţiei de conexitate, precum şi la anularea cererii reconvenţionale şi a cererii în obligaţia de a face formulate de pârâta SC C.&I.E. SRL Bucureşti.
Împotriva fiecăreia dintre aceste decizii a declarat recurs reclamanta-recurentă SC C.F.G. SA, aducându-le următoarele critici:
I. În ce priveşte Decizia nr. 82 din 6 iunie 2012.
1. Instanţa de apel nu s-a pronunţat pe excepţia lipsei de interes legitim în declararea apelului, legat de faptul că, prin întâmpinare, reclamanta a invocat lipsa de interes a pârâtei în declararea apelului, prin aceea că aceasta a predat bunul revendicat către reclamantă, interesul pârâtei-apelante putând subzista, eventual, doar pentru cheltuielile de judecată.
2. Hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii.
Recurenta consideră că menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei apelate vine în contradicţie cu considerentele deciziei din apel iar Decizia nr. 1 din 4 iulie 2012 reprezintă o adăugare la minută.
3. Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu greşita aplicare a legii.
Astfel, recurenta a susţinut că procedura concilierii directe nu se impunea a se efectua, în raport de obiectul acţiunii, care este o obligaţie de a face, litigiul nefiind evaluabil în bani.
De asemenea, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 134 C. proc. civ., deoarece la data de 4 octombrie 2011, primul termen de judecată a coincis cu prima zi de înfăţişare, părţile fiind legal citate şi punând concluzii referitoare la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj.
Chiar dacă s-ar considera că prima zi de înfăţişare a fost la noul termen acordat, respectiv 1 noiembrie 2011, pârâta tot nu s-a conformat dispoziţiilor art. 1141 C. proc. civ., nedepunând întâmpinarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit de judecată, astfel încât instanţa de apel era obligată să aplice sancţiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai invoca excepţii, aceasta depunând întâmpinarea prin fax, abia la data de 31 octombrie 2011.
4. Hotărârea instanţei de apel este nelegală şi prin prisma încălcării puterii lucrului judecat, deoarece la data de 13 decembrie 2011, prima instanţă a pronunţat Sentinţa nr. 428 prin care s-au respins excepţiile invocate de către pârâtă, printre care şi excepţia prematurităţii acţiunii, această sentinţă rămânând definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
5. În sprijinul celor susţinute, recurenta a invocat şi dispoziţiile art. 2550 din Noul C. civ.
6. S-a mai arătat de către recurentă că, în aplicarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., trebuie avut în vedere scopul urmărit de către legiuitor şi anume, degrevarea instanţelor judecătoreşti prin soluţionarea unor litigii pe cale amiabilă, însă reclamanta afirmă că a purtat o bogată corespondenţă cu pârâta, în legătură cu utilajul respectiv, însă aceasta a refuzat predarea lui, astfel că ar fi excesiv de rigidă interpretarea în sensul că nu s-a realizat o încercare de conciliere directă.
7. De asemenea, instanţa de apel nu a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., legat de faptul că partea adversă a căzut în pretenţii, în ce priveşte pretenţiile formulate de către ea.
Recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II. În ce priveşte recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1 din 4 iulie 2012.
În mod greşit instanţa de apel a procedat la soluţionarea cererii privind lămurirea dispozitivului, fără ca, în prealabil, să fi fost redactată decizia pe fond, pentru a putea fi observate considerentele acesteia.
De asemenea, sintagma "menţine restul dispoziţiilor sentinţei" era foarte clară, astfel că nu mai era necesară o nouă decizie de lămurire.
În acest sens, a fost invocată Sentinţa nr. 428 din 13 decembrie 2011 a primei instanţe, prin care au fost respinse excepţiile invocate de către pârâta, inclusiv excepţia inadmisibilităţii acţiunii, această sentinţă rămânând irevocabilă, prin neexercitarea vreunei căi de atac, ceea ce înseamnă că a intrat în puterea lucrului judecat.
Analizând deciziile recurate, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a soluţionat cauza pe o excepţie, respectiv excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe motiv că reclamanta nu a parcurs procedura concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Această decizie este dată cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în materie.
Astfel, pe de o parte, prima instanţă a pronunţat aşa zisa Sentinţă nr. 428 din 13 decembrie 2011 (care de fapt ar fi trebuit să fie o încheiere interlocutorie) prin care a respins excepţiile invocate de pârâtă, printre care şi excepţia cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată, pe motiv că nu a fost parcursă procedura concilierii directe.
Această încheiere interlocutorie nu a fost atacată, în mod separat, de nici una dintre părţi, astfel încât, ea a devenit irevocabilă, instanţa de apel neavând dreptul să o analizeze, din oficiu, în calea de atac a apelului.
Pe de altă parte, întâmpinarea pârâtei nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., chiar dacă s-ar considera că prima zi de înfăţişare nu a coincis cu primul termen acordat, respectiv 4 octombrie 2011, deoarece pârâta a depus întâmpinarea la data de 31 octombrie 2011, deci cu încălcarea termenului stabilit de articolul sus amintit, noul termen de judecată fiind stabilit la data de 1 noiembrie 2011.
Prin urmare, instanţa de apel a soluţionat, în mod greşit, cauza pe excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de către reclamantă, neintrând în fondul cauzei, astfel încât, în baza art. 312 alin. (5), se impune casarea deciziei recurate (dată pe fondul cauzei) şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, dar şi a deciziei privind lămurirea dispozitivului deciziei pronunţate pe fondul cauzei [care trebuia să fie o încheiere potrivit art. 2811 alin. (2) C. proc. civ. şi nu o decizie], pentru a se putea pronunţa o decizie unitară.
În rejudecare, instanţa de apel va avea în vedere şi celelalte susţineri ale părţilor, inclusiv excepţia lipsei de interes invocată de către reclamanta în întâmpinarea depusă la instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta SC C.F.G. SA Galaţi împotriva Deciziei nr. 82/2012 din 6 iulie 2012 şi a Deciziei nr. 1/2012 din 4 iulie 2012, pronunţate de Curtea Apel Craiova, secţia a II-a civilă, casează hotărârile recurate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1927/2014. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1976/2014. Civil → |
|---|
