ICCJ. Decizia nr. 2008/2013. Civil. Pretenţii. Recurs

Decizii civile ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 2008/2013

Dosar nr. 6537/3/2010

Şedinţa publică de la 22 mai 2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04 februarie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, reclamanta SC P.D. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC B.A.C. SRL şi B.C.R. SA, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta B.C.R. SA să plătească reclamantei suma de 1.396.809,04 euro, echivalentul a 5.699.679,29 lei la cursul B.N.R. din ziua depunerii acţiunii, reprezentând contravaloarea scrisorii de garanţie de bună execuţie emisă de B.C.R. în favoarea reclamantei din ordinul pârâtei SC B.A.C. SRL, precum şi dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de 04 februarie 2010 până la data efectuării plăţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 26 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.A.C. SRL, întrucât calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între pârât şi persoana care poate fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

În speţă, reclamanta, în calitate de beneficiar, a solicitat executarea scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie emisă de B.C.R., şi anume plata de către emitentul scrisorii a sumei de 1.396.809,04 euro, în echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. din data plăţii, ca urmare a refuzului băncii de a onora cererea de plată. Scrisoarea de garanţie bancară a fost emisă în baza prevederilor art. 17.2 alin. (a) din contractul de antrepriză generală încheiat la 04 mai 2007 între reclamantă, în calitate de proprietar, şi pârâta SC B.A.C. SRL, în calitate de antreprenor general.

Potrivit menţiunilor din scrisoarea de garanţie, acest angajament se supune Regulilor Uniforme pentru Garanţii la Cerere - Publicaţia nr. 458 a Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris.

Art. 2 lit. b) din Regulile Uniforme privind Garanţiile la Cerere - Publicaţia nr. 458 a Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris din 1995, prevede că garanţiile, prin natura lor, sunt tranzacţii distincte de contracte sau înţelegeri pe care ele s-ar putea baza, iar garanţii nu sunt în nici un mod implicaţi sau obligaţi în astfel de contracte sau înţelegeri, chiar dacă în textul garanţiilor se fac referiri la acestea. Obligaţia garantului, în baza garanţiei, este de a plăti suma sau sumele precizate în aceasta, la prezentarea cererii scrise de plată şi a altor documente precizate în garanţie, documente ce apar a fi în concordanţă cu termenii garanţiei.

Aşa fiind, s-a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii priveşte doar executarea scrisorii de garanţie bancară, iar nu şi efectele contractului de antrepriză care a stat la baza emiterii scrisorii de garanţie bancară. Scrisoarea de garanţie bancară este un act juridic de sine stătător, independent de raportul juridic născut din contractul de antrepriză încheiat între reclamantă şi pârâta SC B.A.C. SRL.

În raportul juridic dedus judecăţii, s-a analizat dacă refuzul băncii de a plăti suma precizată în scrisoarea de garanţie este justificat sau nu, respectiv dacă pârâta SC B.C.R. SA şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau în baza garanţiei. S-a reţinut că numai pârâta SC B.C.R. SA este cea care ar putea fi obligată la plata sumei de bani în raportul juridic dedus judecăţii, întrucât instanţa nu are a analiza îndeplinirea obligaţiilor antreprenorului, iar în plus, reclamanta nici nu solicită obligarea pârâtei SC B.A.C. SRL la plata vreunei sume de bani.

Prin sentinţa comercială nr. 1859 din 22 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a fost respinsă acţiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta SC B.A.C. SRL, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a fost respins aceeaşi acţiune formulată în contradictoriu cu pârâta B.C.R. SA, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că în baza prevederilor 17.2 lit. a) din contractul de antrepriză generală încheiat la 04 mai 2007 între reclamantă, în calitate de proprietar, şi pârâta SC B.A.C. SRL, în calitate de antreprenor general, în vederea asigurării remedierii deficienţelor apărute în perioada de garanţie, la data de 20 februarie 2009 a fost emisă de către pârâta SC B.C.R. SA, în favoarea beneficiarului SC P.D. SRL, scrisoarea de garanţie bancară de bună execuţie, în valoare de 1.396.809,04 euro.

Potrivit menţiunilor din scrisoarea de garanţie, SC B.C.R. SA s-a angajat în mod irevocabil să plătească la cererea reclamantei orice sumă până la concurenţa a 1.396.809,04 euro, în echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. din data plăţii, în următoarele condiţii:

1.- depunerea unei cereri scrise de plată însoţite de declaraţia scrisă a beneficiarului că nu a fost despăgubit de SC B.A.C. SRL, menţionând totodată în ce constă neîndeplinirea obligaţiilor de remediere a deficienţelor;

2.- depunerea unei copii a notificării scrise către SC B.A.C. SRL şi a confirmării de primire, cu privire la defecţiunea solicitată a fi remediată;

3.- depunerea unei copii a referatului întocmit şi semnat între părţile contractului de antrepriză cu privire la neefectuarea reparaţiei notificate a fi remediată. Persoanele abilitate să semneze împreună acest referat, precum şi specimenele semnăturilor acestora şi amprentele ştampilelor sunt prevăzute în Anexa nr. 1 a scrisorii de garanţie bancară.

Prin cererile datate 28 octombrie 2009 şi 01 februarie 2010, reclamanta a solicitat băncii emitente executarea scrisorii de garanţie de bună execuţie. Pârâta SC B.C.R. SA a refuzat în scris şi motivat aceste cereri, arătând că documentele prezentate în susţinerea cererii de plată a scrisorii de garanţie nu sunt conforme cu termenii şi condiţiile garanţiei bancare.

Potrivit menţiunilor din scrisoarea de garanţie, prezentul angajament se supune Regulilor Uniforme pentru Garanţii la Cerere - Publicaţia nr. 458 a Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris.

S-a arătat că scrisoarea de garanţie la cerere are ca trăsături fundamentale caracterul documentar şi formal, prin acestea înţelegându-se că, pentru plata sumei de bani, cererea trebuie să fie însoţită de documentele precizate în textul scrisorii, iar garantul are doar obligaţia examinării documentelor din punct de vedere formal (conformitatea aparentă).

Aşadar, raportul juridic dedus judecăţii priveşte doar executarea scrisorii de garanţie bancară, iar nu şi efectele contractului de antrepriză care a stat la baza emiterii scrisorii de garanţie bancară. Scrisoarea de garanţie bancară este un act juridic de sine stătător, independent de raportul juridic născut din contractul de antrepriză încheiat între reclamantă şi pârâta SC B.A.C. SRL.

În raportul juridic dedus judecăţii, prima instanţă a analizat dacă refuzul băncii de a plăti suma precizată în scrisoarea de garanţie este justificat sau nu, respectiv dacă pârâta SC B.C.R. SA şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau în baza garanţiei.

Astfel, potrivit art. 19 din Regulile Uniforme privind Garanţiile la Cerere - Publicaţia nr. 458 a Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris din 1995, o cerere de plată trebuie făcută în concordanţă cu termenii garanţiei, însoţită de toate documentele specificate în garanţie drept condiţie a cererii de plată.

Un prim motiv de refuz de către bancă a plăţii a fost faptul că în cererea de plată şi declaraţia beneficiarului nu s-a menţionat în ce constă neîndeplinirea obligaţiilor de remediere a deficienţelor.

Instanţa de fond a apreciat că această cerinţă poate fi considerată îndeplinită de către reclamantă, având în vedere că art. 20 lit. a) din Regulile Uniforme privind Garanţiile la Cerere admite posibilitatea ca aceste menţiuni să fie făcute şi în documente separate care însoţesc cererea şi la care se fac referiri în cerere. Pentru identificarea acestor lucrări de remediere, reclamanta a făcut trimitere la procesele verbale de recepţie pentru fiecare apartament, încheiate între părţile contractului de antrepriză în perioada ianuarie-februarie 2009, ataşate la dosar în copie. Mai mult, odată cu cererea de plată a garanţiei datată 01 februarie 2010, în declaraţia beneficiarului din 29 ianuarie 2010, au fost indicate obligaţiile de remediere neonorate de antreprenor.

Cu toate acestea, procesele-verbale de recepţie menţionate anterior nu înlocuiesc şi nu echivalează cu referatul ce trebuia întocmit şi semnat între părţile contractului de antrepriză cu privire la neefectuarea reparaţiei notificate a fi remediată, în condiţiile de formă prevăzute în Anexa 1 a scrisorii de garanţie bancară (cerinţa nr. 3 de mai sus).

Astfel, în Anexa 1 se arată că persoanele abilitate să semneze referatul sunt: pentru SC B.A.C. SRL - dl. O.F. şi dl. P.S., iar pentru SC P.D. SRL - dl. B.M., fiind indicate şi specimenele de semnătură.

În schimb, procesele-verbale de recepţie depuse de reclamantă sunt încheiate şi semnate de dl. S.C. pentru SC B.A.C. SRL şi de d-na P.M. pentru SC P.D. SRL.

Ca urmare, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată susţinerea reclamantei în sensul că referatul în discuţie există şi se intitulează proces-verbal de predare-primire, din moment ce nu sunt îndeplinite condiţiile de formă stipulate în cuprinsul scrisorii de garanţie.

Aşadar, în mod justificat pârâta SC B.C.R. SA a ridicat obiecţiunea privind lipsa copiei referatului cu privire la neefectuarea reparaţiei notificate a fi remediată şi a respins cererile de plată a garanţiei, pe motiv că nu erau conforme cu termenii şi condiţiile garanţiei bancare.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. SA, şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive, în contradictoriu cu pârâta SC B.A.C. SRL.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC P.D. SRL a formulat apel, iar prin Decizia civilă nr. 7 din 12 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta SC P.D. SRL prin administrator judiciar B.D.O. B.R. SPRL împotriva sentinţei comerciale nr. 1859 din 22 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 6537/3/2010, în contradictoriu cu intimaţii SC B.A.C. SRL, prin administrator judiciar G.I. Sprl şi B.C.R. SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a admis în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.A.C. SRL, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei faţă de această parte, întrucât acţiunea nu implică şi analiza raportului juridic distinct în raport cu care s-a emis scrisoarea de garanţie bancară a cărei executare a fost solicitată.

Contrar susţinerilor apelantei, între scrisoarea de garanţie bancară, ca garanţie la cerere şi instituţia juridică a stipulaţiei pentru altul există deosebiri de esenţă.

În cazul scrisorii de garanţie bancară, având caracter autonom, sunt avute în vedere două raporturi juridice distincte, independente, cel contractual preexistent emiterii scrisorii de garanţie privind pe ordonator şi pe beneficiar şi, pe de altă parte, cel dintre ordonator şi emitentul scrisorii de garanţie, în timp ce stipulaţia pentru altul presupune un singur raport juridic în care stipulantul dispune ca promitentul să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul terţului beneficiar, promitentul obligându-se faţă de stipulant să-şi îndeplinească obligaţia respectivă.

De asemenea, în cazul scrisorii de garanţie, care constituie o varietate a garanţiilor personale, dreptul terţului beneficiar şi condiţiile de exercitare sunt prevăzute în chiar textul scrisorii, în timp ce în cazul stipulaţiei pentru altul, dreptul terţului beneficiar este prevăzut în chiar contractul care prevede stipulaţia.

Chiar dacă condiţiile de executare a scrisorii de garanţie bancară ar fi preluate textual în mod identic din cuprinsul contractului de antrepriză, aceasta nu poate însemna că executarea scrisorii s-ar face în condiţiile stabilite prin contractul de antrepriză, iar nu prin însuşi cuprinsul scrisorii, deoarece într-o astfel de ipoteză s-ar nega cerinţa autonomiei acesteia din urmă. Aprecierea îndeplinirii condiţiilor de executare a scrisorii presupune îndeosebi aspecte formale, în timp ce analiza complexă de conţinut a contractului de antrepriză pentru stabilirea obligaţiilor contractuale de remediere a defecţiunilor neîndeplinite nu poate constitui atributul băncii în raport cu competenţele acesteia şi ale personalului său, ca în cazul unei instanţe.

Totodată, curtea de apel a considerat nefondate şi susţinerile apelantei referitoare la greşita apreciere de către instanţa de fond a documentelor prezentate în dovedirea îndeplinirii condiţiilor de executare a scrisorii de garanţie bancară. S-a apreciat că procesele-verbale de recepţie încheiate cu privire la fiecare apartament de către antreprenor şi beneficiarul construcţiei nu echivalează şi nu pot înlocui referatul prevăzut a fi întocmit de către părţile în contractul de antrepriză.

În aprecierea îndeplinirii condiţiilor de executare banca este ţinută să se limiteze la clauzele din cuprinsul scrisorii de garanţie, sub aspectul concordanţei formale, a documentelor prezentate, nefiindu-i conferit rolul de arbitru cu privire la susţinerile părţilor. Prin scrisoarea de garanţie bancară, în speţă, s-a prevăzut expres ca cererea de plată să fie însoţită de un referat încheiat şi semnat de părţile din contractul de antrepriză cu privire la neefectuarea reparaţiilor notificate a fi remediate, semnat de anumite persoane de la cele două societăţi comerciale. Procesele-verbale de predare-primire la care face referire apelantul nu îndeplinesc condiţiile de formă menţionate, fără a fi vorba doar de o denumire diferită a actului. Plata scrisorii de garanţie nu poate fi condiţionată sau refuzată doar în măsura în care condiţiile formale prevăzute în cuprinsul acesteia sunt îndeplinite.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta SC P.D. SRL Voluntari prin administrator Judiciar B.D.O. B.R. Sprl Bucureşti a declarat recurs, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivare, cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a SC B.A.C. SRL, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel, în mod greşit, a apreciat drept corectă admiterea de către Tribunalul Bucureşti a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.A.C. SRL, întrucât raporturile juridice dintre SC P.D. SRL, B.C.R. S.A. și SC B.A.C. SRL au la bază instituţia juridică a stipulaţiei pentru altul.

În acest sens, a arătat că scrisoarea de garanţie se poate executa numai în condiţiile stabilite de către cele două părţi din contractul de antrepriză, fiind necesar a fi analizat întreg contextul probator pentru a se lămuri „în ce constă neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de remediere a deficienţelor" - motiv de respingere a cererii de executare a scrisorii de garanţie invocat de intimata-pârâtă SC B.C.R. SA, şi nu doar cuprinsul scrisorii de garanţie.

În acest context, recurenta a arătat că SC B.C.R. SA şi-a înscris creanţa rezultată din scrisoarea de garanţie bancară, sub condiţie în tabelul creditorilor SC B.A.C. SRL.

Pe fondul cauzei, recurenta consideră că hotărârea instanţei de fond menţinută prin respingerea apelului este întemeiată pe raţionamentul formalist al SC B.C.R. SA, aceasta respingând cererea de executare a scrisorii de garanţie pe motiv că lipseşte copia referatului cu privire la neefectuarea reparaţiei notificată a fi remediată.

Recurenta considera că referatul întocmit şi semnat de către reprezentanţii celor doua părţi există, el intitulandu-se "proces-verbal de predare primire", astfel încât, în mod greşit banca invocă, de o manieră pur formală, că acest document nu poartă denumirea de "Referat" şi că nu conţine toate elementele de redactare din tipizatul anexat la contract.

Mai mult, în cuprinsul proceselor-verbale se indică lucrările care urmează a fi remediate de către pârâta SC B.A.C. SRL, lucrări pentru care aceasta din urmă şi-a asumat obligaţia de a le finaliza integral.

În conformitate cu reglemetarile aplicabile scrisorii de garanţie bancară şi cu practicile şi uzanţele bancare internaţionale în materie, "scrisoarea de garanţie bancară este un document de sine stătător, independent de orice alt raport juridic comercial, în virtutea căruia a fost emisă sau cu care ar putea avea vreo legătură. Prin urmare, plata în virtutea acesteia nu poate fi condiţionată, diminuată sau refuzată."

Astfel, având în vedere faptul că obligaţia de garanţie implică raporturile dintre debitor şi creditor şi îşi are fundamentul în contractul încheiat între părţi, nu se poate susţine că scrisoarea de garanţie bancară poate fi interpretată independent de contractul de antrepriză care stă la baza raporturilor obligaţionale dintre părţi.

Intimata-pârâtă SC B.C.R. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că atât sub aspectul lipsei calităţii procesuale pasive a SC B.A.C. SRL, cât şi sub aspectul aprecierii asupra condiţiilor de plată, instanţa de apel a reţinut în mod corect soluţia tribunalului în baza considerentelor reţinute.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerente care succed:

Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă, reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, dar, în cauză, recurenta-reclamantă nu au demonstrat niciuna dintre cele două ipoteze ale textului de lege invocat, în cauză nefiind incident acest motiv de nelegalitate.

Recurenta se prevalează de faptul că instanţa de control judiciar, în mod eronat, a apreciat ca fiind corectă admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC B.A.C. SRL, dar se constată ca fiind nefondate criticile formulate sub acest aspect.

În mod greşit apreciază recurenta că scrisoarea de garanţie bancară reprezintă o stipulaţie pentru altul, în care recurenta are calitatea de benficiar, SC B.C.R. SA promitent şi intimatul-pârât SC B.A.C. SRL - stipulant.

De altfel, chiar în cuprinsul motivelor de recurs se arată că "scrisoarea de garanţie are caracter autonom".

Contrar susţinerilor recurentei, nu se poate pune semnul egalităţii între stipulaţia pentru altul - un contract sau o clauză într-un contract, prin care o parte, numită promitent, se obligă faţă de cealaltă parte, numită stipulant, să execute o prestaţie în favoarea unei alte persoane, străină de contract, numită terţ beneficiar - şi scrisoarea de garanţie bancară care reprezintă instrumentul constitutiv al unei garanţii - mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligaţii.

Înscrierea SC B.C.R. SA la masa credală a SC B.A.C. SRL este un aspect străin de natura prezentei pricini şi nu poate fi analizat în prezentul cadru procesual.

Este de necontestat că, în executarea scrisorii de garante, banca este ţinută să se limiteze la clauzele din cuprinsul scrisorii de garanţie, sub aspectul concordanţei formale, a documentelor prezentate, nefiindu-i conferit rolul de arbitru cu privire la susţinerile părţilor.

Or, în speţă, prin scrisoarea de garanţiei prin scrisoarea de garanţie bancară, s-a prevăzut în mod expres ca cererea de plată să fie însoţită de un referat încheiat şi semnat de părţile din contractul de antrepriză cu privire la neefectuarea reparaţiilor notificate a fi remediate, semnat de anumite persoane de la cele două societăţi comerciale.

Aşa fiind, ambele instanţe au apreciat în mod corect, că procesele-verbale de predare-primire încheiate pentru fiecare apartament nu îndeplinesc condiţiile de formă menţionate, fără a fi vorba doar de o denumire diferită a actului, procese-verbale care, de altfel nici nu au fost semnate de persoanele agreate conform scrisorii de garanţie bancară.

Nu în ultimul rând, raportul juridic dedus judecăţii a vizat doar executarea scrisorii de garanţie bancară, nu şi efectele contractului de antrepriză care a stat la baza emiterii scrisorii de garanţie bancară, act juridic de sine-stătător, independent de raportul judic născut din contractul de antrepriză încheiat între reclamanta SC P.D. SRL şi pârâta SC B.A.C. SRL, motiv pentru care, în mod legal, atât prima instanţă, cât şi instanţa de control judiciar au analizat dacă refuzul băncii de a plăti suma precizată în scrisoarea de garanţie este justificat sau nu, respective dacă pârâta SC B.C.R. SA şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau în baza garanţiei.

Vor fi respinse de plano criticile vizând situaţia de fapt (adrese, notificări, procese-verbale etc), deoarece recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.

Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.D. SRL Voluntari prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl Bucureşti, menţinând decizia instanţei de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.D. SRL Voluntari prin administrator Judiciar B.D.O. B.R. Sprl Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 7 din 12 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1978/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în...		ICCJ. Decizia nr. 2017/2013. Civil. Pretenţii. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 2008/2013. Civil. Pretenţii. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2008/2013. Civil. Pretenţii. Recurs