ICCJ. Decizia nr. 1987/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1987/2014
Dosar nr. 4800/107/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub Dosar nr. 4800/107/2013 formulată de reclamanta S.E. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Ministerul Finanţelor Publice s-a solicitat:
1. obligarea pârâţilor de rândul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de:
- Sentinţa civilă nr. 640/LM/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 267/2010-R a Curţii de Apel Oradea, în Dosar nr. 1571/111/2009, prin care instanţa de judecată a obligat pârâţii de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei S.E. sumele reprezentând diferenţele calculate pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege raportate la coeficienţii de multiplicare prevăzuţi de lege;
- Sentinţa civilă nr. 774/LM/2007 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 1775/111/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 183/2008-R a Curţii de Apel Oradea, prin care instanţa de judecată a obligat pârâţii de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei S.E. sumele brute reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc şi solicitare neuropsihică de 50% din indemnizaţia brută lunară pe perioada 01 aprilie 2004 - 01 februarie 2007;
- Sentinţa civilă nr. 882/LM/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă mixtă, în cadrul Dosarului nr. 1571/111/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1911/2009-R a Curţii de Apel Oradea, prin care instanţa de judecată a obligat pârâţii de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut, calculat la indemnizaţia brută lunară de încadrare, începând cu 01 februarie 2007 şi apoi în continuare, cu actualizarea sumelor restante cu indicele de inflaţie la data plăţii efective;
- Decizia civilă nr. 1430/2007-R a Curţii de Apel Oradea prin care a fost modificată în parte Sentinţa civilă nr. 792/LM/2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă, în Dosarul nr. 1566/111/2007, în sensul că instanţa de judecată a obligat pârâţii de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei indemnizaţia lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 01 aprilie 2004 - 01 februarie 2007 şi 10% din salariul de bază pentru perioada de 01 februarie 2007 - la zi şi în continuare, până la eliminarea situaţiei de discriminare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective;
- Decizia civilă nr. 3066/2009-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea, prin care a fost modificată în parte Sentinţa civilă nr. 346/LM/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3483/111/2007, în sensul că instanţa de judecată a obligat pârâţii de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei despăgubiri echivalente sporului de confidenţialitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 10 august 2004 până la încetarea stării de discriminare, despăgubiri ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective;
2. Obligarea pârâtului de rândul 4 la virarea sumelor de bani necesare drepturilor băneşti mai sus solicitate.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin hotărârile judecătoreşti menţionate admiţându-se acţiunea formulată de către reclamantă s-a dispus obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale cuvenite, astfel cum s-a detaliat şi nu s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale, ci doar actualizarea "sumelor datorate de către pârâţi cu indicele de inflaţie", astfel că nu există vreun impediment în a solicita pe calea unei acţiuni separate, plata dobânzii legale calculate asupra sumelor datorate de către pârâţi potrivit titlurilor executorii.
Cu privire la plata dobânzii şi acordarea actualizării sumelor datorate în funcţie de indicele de inflaţie s-a considerat că pot fi acordate cumulat întrucât sunt două instituţii distincte.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din Noul C. civ. şi art. 166 C. muncii.
În data de 02 decembrie 2014 numiţii R.D., G.V., P.A., P.L.I., Z.M.G., B.D.A., T.E., F.E., D.I., P.C., M.O.G., R.A. au formulat şi depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu solicitând prin precizarea făcută la 19 decembrie 2013 obligarea pârâţilor de ordinul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente titlurilor executorii enumerate în cererea introductivă, de la data rămânerii irevocabile a hotărârilor, până la plata efectivă a sumelor.
Prin Sentinţa civilă nr. 234 din 13 februarie 2014 a Tribunalul Alba, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reţinut următoarele:
Obiectul acţiunii formulate de reclamantă şi de intervenienţii în interes propriu nu are natura unui litigiu de dreptul muncii, deoarece aceştia solicită pe cale separată obligarea la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu, constând într-o hotărâre judecătorească, pe care îl deţin şi în care pârâţii iniţial nu au fost obligaţi la plata dobânzii legale.
În aceste condiţii, solicitarea separată a acestei pretenţii, nu are caracter accesoriu, ci dobândeşte autonomie proprie (a unei cereri principale de sine stătătoare), motiv pentru care competenţa materială şi teritorială se determină potrivit dispoziţiilor art. 94 şi urm. şi respectiv 107 şi urm. NCPC, în acest sens fiind şi considerentele, respectiv dispozitivul deciziilor în interesul legii nr. 5/2012 şi 19/2013 pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 5074 din 5 mai 2014, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi în consecinţă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oradea şi Tribunalul Alba şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria Oradea a reţinut următoarele considerente:
Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă un litigiu de muncă, întrucât sumele de bani pretinse prin acţiunea de faţă, cu titlu de dobândă legală aplicată drepturilor salariale au tot o natură de drepturi salariale accesorii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a sumelor de bani privind drepturile salariale stabilite prin titlurile executorii pronunţate de tribunal ca instanţă de fond. Or, eventualele dobânzi trebuie raportate acestor prestaţii pecuniare şi cum prin aceste hotărâri judecătoreşti s-au stabilit drepturi salariale în favoarea petenţilor, cererea introductivă dedusă judecăţii vizează un drept accesoriu celui principal, iar competenţa materială de soluţionare a cererilor depuse judecăţii revine Tribunalului Alba.
Competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba, în raport de următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă reclamanta şi intervenienţii în interes propriu au solicitat plata dobânzii legale aferente titlurilor executorii menţionate şi virarea sumelor de bani necesare drepturilor băneşti solicitate.
S-a indicat drept temei legal al acţiunii, pe lângă dispoziţiile legale referitoare la obligaţii şi art. 166 C. muncii care la alin. (4) prevede că, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate conduce la obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile solicitate constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor, pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitor.
Prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza.
Prin titlurile executorii depuse la dosarul cauzei, în favoarea reclamantei şi a intervenienţilor în interes propriu, au fost stabilite drepturi salariale, astfel că, cererile introductive depuse de aceştia, vizează în mod evident un drept tot de natură salarială, un accesoriu celui principal, adică dobânda legală aplicată unor drepturi salariale.
Prin urmare, dobânzile pretinse prin prezenta acţiune reprezintă o corecţie a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea reclamantei şi a intervenienţilor în interes propriu, şi au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume nefiind daune produse datorită imposibilităţii executării unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă aşa cum s-a susţinut în hotărârea de declinare a Tribunalului Alba.
Pentru considerentele arătate, cauza va fi trimisă spre competentă şi legală soluţionare, Tribunalului Alba.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1985/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1989/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
