ICCJ. Decizia nr. 2000/2014. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2000/2014
Dosar nr. 35764/3/2011
Şedinţa publică din 24 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul G.M. a chemat în judecată judecătorii şi procurorii care i-au soluţionat abuziv dosare penale şi civile, reprezentaţi de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, pentru ca, în contradictoriu cu aceştia, să i se acorde 30 milioane euro daune morale, în baza art. 504 C. proc. pen. şi a Legii nr. 303/2004.
La termenul din 12 ianuarie 2012, reclamantul a formulat cerere de intervenţie prin care a solicitat citarea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Prin Sentinţa civilă nr. 282 din 09 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul G.M., reţinând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 504 C. proc. pen., în sensul că reclamantul nu a suferit nicio condamnare, urmată de achitare sau de încetare a procesului penal.
Apelul declarat de reclamantul G.M. împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins, ca fiind tardiv, prin Decizia nr. 311/A din 05 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În considerentele deciziei, curtea de apel a reţinut că, raportat la art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii pentru declararea apelului nu a fost respectat de către reclamant. Astfel, a reţinut că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 08 mai 2012, iar data la care acesta a formulat apelul este 28 mai 2012 (data înregistrării la instanţă, 27 mai 2012 fiind data menţionată pe cererea de apel).
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamantul G.M., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând schimbarea în tot a hotărârilor pronunţate în fond şi apel şi obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea recursului, reclamantul îşi exprimă nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cauzei, principala critică fiind aceea că, în mod greşit, a fost respins apelul său, ca fiind tardiv formulat, în opinia sa acesta fiind declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Înalta Curte, fiind învestită cu soluţionarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.
Art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
În art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se prevede că "indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.".
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ..
În cererea de recurs formulată de reclamantul G.M., se constată că acesta îşi exprimă, în termeni generali, nemulţumirea faţă de hotărârile pronunţate în cauză, principala critică fiind aceea că, în mod greşit, a fost respins apelul său, ca fiind tardiv formulat, fără însă a evoca, însă, în mod concret, critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate invocate (art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.), în sensul textului procedural amintit.
Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. şi nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva Deciziei nr. 311/A din 05 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva Deciziei nr. 311/A din 05 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1999/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2001/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
