ICCJ. Decizia nr. 2003/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2003/2014
Dosar nr. 27384/3/2012/a1
Şedinţa publică din 24 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 27384/3/2012, reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M. a declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 709 din 08 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2014, recurentul-reclamant, prin mandatar, a formulat cerere de recuzare a completului învestit cu soluţionarea recursului.
Prin încheierea de şedinţă din 13 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa a dispus înaintarea dosarului completului imediat următor în vederea soluţionării cererii de recuzare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
În cauză, recurentul a declarat recurs împotriva unei încheieri prin care completul învestit cu soluţionarea unui recurs a dispus înaintarea dosarului completului imediat următor în vederea soluţionării unei cereri de recuzare.
Or, în acest context, se constată că s-a atacat cu recurs o încheiere prin care instanţa a trimis cauza, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, completului imediat următor în vederea soluţionării unei cereri de recuzare a completului iniţial învestit cu soluţionarea unui recurs, situaţie în care reclamantul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acestei încheieri.
În consecinţă, constatând că încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este supusă recursului, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M. împotriva încheierii de şedinţă din 13 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2002/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 2004/2014. Civil. Succesiune. Recurs → |
|---|
