ICCJ. Decizia nr. 2005/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2005/2014
Dosar nr. 780/1/2014
Şedinţa publică din 24 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 272 din 06 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5151/90/2006, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a respins cererea reclamantului B.N., formulată în contradictoriu cu Prefectura Vâlcea şi Primăria comunei Zătreni, de obligare a pârâtelor la soluţionarea notificării nr. 912/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, ca rămasă fără obiect şi a disjuns capetele 2 - 6 din acţiune, declinând competenţa soluţionării lor în favoarea Judecătoriei Bălceşti.
Prin Decizia nr. 82/A din 26 septembrie 2011, pronunţată în rejudecare în acelaşi dosar, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei sus-menţionate.
Împotriva acestei decizii şi a încheierilor din 08 februarie 2010, 01 martie 2010, 22 martie 2010, 19 aprilie 2011, 26 septembrie 2011, 28 noiembrie 2011 şi 14 noiembrie 2011, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., reclamantul B.N.
Prin Decizia nr. 6101 din 09 octombrie 2012, pronunţată în Dosar nr. 767/1/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B.N. împotriva deciziei şi a încheierilor anterior menţionate.
Împotriva acestei decizii, reclamantul B.N. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 366 din 04 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare, reţinându-se în considerentele hotărârii, în esenţă, faptul că nu sunt întrunite condiţiile cerute de textele de lege invocate de contestator, respectiv art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.N., invocând, în drept, dispoziţiile art. 322 pct. 2, 4 şi 5 C. proc. civ..
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de pct. 1 - 9 ale textului de lege invocat.
Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.
Cum, în speţă, hotărârea atacată este dată în cadrul unei contestaţii în anulare, ce a fost respinsă, aceasta nu este, în nici un caz, o hotărâre ce evocă fondul, nefiind supusă, prin urmare, căii de atac a revizuirii.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Prin urmare, constatându-se că, în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a respins o cerere de contestaţie în anulare, se reţine că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice, reglementate de cazurile de revizuire invocate, devine inutilă.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.N. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.N. împotriva Deciziei nr. 366 din 04 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2004/2014. Civil. Succesiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2006/2014. Civil → |
|---|
