ICCJ. Decizia nr. 2051/2014. Civil. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2051/2014
Dosar nr. 12044/245/2012
Şedinţa publică din 26 iunie 2014
Asupra recursului constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin încheierea camerei de consiliu din 12 mai 2014 a respins cererea formulată de recurenta U.M. privind îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul Deciziei nr. 240 din 24 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apei Iaşi, secţia civilă.
Împotriva acesteia a declarat recurs U.M., solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârii atacate, arătând că, de-a lungul soluţionării cauzei, instanţele nu i-au încuviinţat probele solicitate, iar din dosar au fost sustrase acte esenţiale.
Înalta Carte constată că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice, ori completarea".
Or, în speţă, hotărârea în legătură cu care s-a solicitat lămurirea, îndreptarea şi completarea acesteia este Decizia civilă nr. 240 din 24 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în recurs.
Prin urmare, hotărârea curţii de apel fiind irevocabilă nu mai putea fi atacată cu recurs, cale extraordinară de atac care nu mai putea fi promovată, conform textelor de lege mai sus menţionate, nici împotriva încheierii din 12 mai 2014.
Prin exercitarea unei astfel de căi de atac, recurenta nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de U.M. împotriva încheierii de şedinţă din 12 mai 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2050/2014. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2052/2014. Civil → |
|---|
