ICCJ. Decizia nr. 2059/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2059/2014
Dosar nr. 622/2/2009*
Şedinţa publică din 26 iunie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea din data de 23 ianuarie 2009 înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 622/2/2009, revizuentul A.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 227 din 21 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii A.A.I., A.C.E., A.C.M.E., D.F., D.O.P., F.S.D., M.M.V.E., M.S.N., Municipiul Bucureşti, P.S.D.Ş.E.S.B. şi S.D.Ş.E.S.B.
Împotriva încheierii din 24 martie 2009, revizuentul a declarat recurs, acesta fiind respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca inadmisibil, deoarece obiectul căii de atac era o încheiere premergătoare care nu putea fi atacată decât odată cu fondul (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8772 din 28 octombrie 2009).
Prin încheierea din data de 22 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de A.C.M.E., prin A.I. împotriva Deciziei civile nr. 227 din 21 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A.C.M.E., prin A.I.
Prin încheierea din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi că nu s-a solicitat judecarea în lipsă, dosarul rămânând în nelucrare de la acea dată.
Părţile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, aşa încât la data de 10 aprilie 2012, din oficiu, s-a dispus citarea părţilor pentru a fi pusă în discuţie perimarea.
S-a constatat că la dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripţie sau să suspende acest termen. Întrucât judecarea recursului a rămas în nelucrare din vina părţilor o perioadă de timp mai mare de un an, Înalta Curte, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a constatat din oficiu că recursul declarat la data de 24 iunie 2010 împotriva încheierii din data de 22 iunie 2010 al Curţii de Apel Bucureşti s-a perimat de drept.
Prin Decizia nr. 4417 din data de 14 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a constatat perimat recursul declarat de revizuenta A.C.M.E. împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Dosarul a fost restituit Curţii de Apel Bucureşti, unde s-a observat că încheierea din data de 22 iunie 2010 de suspendare a judecării cauzei pentru lipsa părţilor, îşi produce efecte ca urmare a perimării cererii de recurs declarat împotriva acesteia.
La data de 9 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuţie excepţia perimării.
Prin Decizia nr. 40 A din 6 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a constatat perimată cererea de revizuire, reţinând în motivarea acestei soluţii următoarele considerente:
De la data de 22 iunie 2010 şi până la repunerea pe rol a cauzei din oficiu de către Curte, au trecut mai mult de trei ani, astfel că condiţia relativă la împlinirea termenului de perimare stabilit de art. 248 C. proc. civ. este îndeplinită cu prisosinţă.
Rămânerea cauzei în nelucrare a fost cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor, în condiţiile în care suspendarea judecăţii s-a dispus pentru lipsa nejustificată a acestora.
Având în vedere că revizuentul nu a dovedit existenţa unor cauze de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de perimare şi ţinând seama de faptul că recursul declarat împotriva încheierii de suspendare s-a perimat în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea a constatat perimată cererea de revizuire.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către revizuentul A.I. şi de A.C.M.E.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 6 martie 2014, stabilindu-se termen la 26 iunie 2014, pentru când recurenţii au fost citaţi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru.
În şedinţa publică din 26 iunie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării recursului.
Excepţia este întemeiată şi va fi admisă în considerarea următoarelor argumente:
Pentru primul termen de judecată - 26 iunie 2014, s-a stabilit în sarcina recurenţilor obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 RON conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 şi a unui timbru judiciar de 0,15 RON conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
La data de 6 mai 2014, recurenţii-revizuenţi au formulat cerere de reexaminare a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, precum şi cerere de ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata acesteia.
Prin încheierile din 29 mai 2014, s-au respins cererea de reexaminare a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, precum şi cererea de ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata acesteia, formulate de recurenţi.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de ajutor public judiciar, petenţii au formulat cerere de reexaminare, de asemenea respinsă, prin încheierea din 26 iunie 2014 a completului 5.
Deşi legal citaţi pentru termenul din 26 iunie 2014 cu menţiunea achitării acestei taxe judiciare de timbru, conform dovezii de citare de la dosar, care îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 100 alin. (3) C. proc. civ., recurenţii nu s-au conformat obligaţiei legale de timbrare, nedepunând la dosar dovada plăţii taxei de timbru.
Potrivit art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în cauză, în caz contrar, sancţiunea aplicabilă fiind cea a anulării acţiunii, potrivit alin. (3) din acelaşi text de lege.
Cum recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul declarat de aceştia, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A.I. şi de A.C.M.E. împotriva Deciziei nr. 40A din 6 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2058/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2061/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
