ICCJ. Decizia nr. 2066/2014. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2066/2014
Dosar nr. 2195/1/2014
Şedinţa publică din 26 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 442 din 04 februarie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea G.M.E., în contradictoriu cu Statul Român prin M.F.P. şi RA-A.P.P.S.; a anulat Decizia nr. 373 din 20 octombrie 2004 emisă de RA-A.P.P.S. şi a fost obligată intimata să facă propunere de acordare a despăgubirilor pentru întreg imobilul teren în suprafaţă de 208 mp, situat în Bucureşti, sector 1; a fost respinsă cererea completatoare, ca prematur introdusă.
Prin Decizia civilă nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de reclamanta G.M.E., a fost schimbată, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a fost obligată intimata să facă propunere de acordare despăgubiri pentru suprafaţa de 342,75 mp, conform expertizei; a fost respinsă excepţia de prematuritate a cererii completatoare, ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea completatoare ca neîntemeiată; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei; a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de pârâta RA-A.P.P.S.
Prin cererea de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată la data de 14 februarie 2014, petenta G.M.E., prin mandatar G.A., a susţinut următoarele motive:
RA-A.P.P.S. a emis Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008 prin care a înţeles să pună in aplicare Decizia civila nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, acordând persoanei îndreptăţite despăgubiri, conform expertizei judiciare.
Această expertiză judiciară s-a dispus a fi efectuată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului, iar sintagma ca intimata să fie obligata să facă propunere de acordare a despăgubirilor a fost preluată întocmai de Curtea de Apel Bucureşti, prin soluţionarea apelului.
Petenta este interesată să ştie dacă dispozitivul se aplică în sensul omologării valorii imobilului ce rezultă din expertiză, respectiv 263.000,18 lei, ori instanţa, prin expertiza respectivă, a înţeles să aibă in considerare doar identificarea în spaţiu a terenului, fără să impună intimatei valoarea indicată în expertiză.
În cazul în care instanţa de judecată a înţeles să ţină cont de faptul că expertul judiciar desemnat în cauză nu avea competenţa în a face evaluări imobiliare (fapt recunoscut expres de către acesta), iar prin sintagma "să facă propunere de acordare a despăgubirilor" nu se tinde la a impune intimatei RA-A.P.P.S. valoarea despăgubirilor la suma de 263.000,18 lei ori de a avea in considerare valoarea pe metru pătrat, astfel cum ar putea rezulta din calculul expertului, solicită să fie dispusă o lămurire cu privire la înţelesul, întinderea si aplicarea dispozitivului sentinţei civile nr. 442/04 aprilie 2006 pe aspectul valoric.
Expertizarea a avut in considerare hotărârea C.G.M.B. din 1997 care-si încetase aplicabilitatea la data de 29 septembrie 2005 conform art. 4 din Hotărârea C.G.M.B. din 29 septembrie 2005, adică înaintea întocmirii raportului ce a fost prezentat instanţei la data de 08 februarie 2006.
Pentru preîntâmpinarea unui abuz post judecată din partea intimatei, consideră că lămurirea dispozitivului pe înţelesul, întinderea si aplicarea sa, va înlătura cu prisosinţă orice neînţelegere, permiţându-i în acelaşi timp să poată contesta valoarea deciziei intimatei prin posibilitatea de a solicita si obţine o valoare în cadrul unei expertize tehnice evaluatorii efectuate de un expert competent in evaluări imobiliare.
Prin încheierea din 28 martie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Faptul că nemulţumirea petentei vizează soluţia pronunţată în cauză, întinderea măsurilor reparatorii la care i s-a recunoscut dreptul prin decizia curţii de apel, nu-i deschide calea procedurii prevăzute de art. 2811 C. proc. civ. şi nu permite instanţei ca în baza unor probe administrate ulterior şi fără respectarea principiului nemijlocirii, sa schimbe dispozitivul acesteia şi să încalce puterea lucrului judecat.
Procedura lămuririi dispozitivului a fost pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când, din culpa instanţei, acesta nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi la executare.
Or, în cauză, RA-A.P.P.S. a emis Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008, respectând dispozitivul Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007, în sensul anulării Deciziei nr. 373/2004 emisă de RA-A.P.P.S. Conform expertizei judiciare efectuate în cauză, s-a dispus acordarea către petentă de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii si plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv pentru imobilul teren în suprafaţă de 342,75 mp, situat in Bucureşti, sector 1 şi transmiterea notificării si actelor aferente către C.C.S.D., conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Contestaţia împotriva deciziei a fost respinsă definitiv si irevocabil prin Decizia nr. 4736/2010.
În cuprinsul Deciziei nr. 872 din 02 septembrie 2008 emisă de RA-A.P.P.S., a fost menţionată valoarea estimativă a imobilului conform expertizei, 263.000,18 lei.
Prin adresa din 24 noiembrie 2008 (fila 55) A.N.R.P. - Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 a comunicat petentei din prezenta cauză faptul că evaluarea se va efectua de către un evaluator desemnat de către C.C.S.D.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, petenta G.M.E., care a formulat următoarele critici:
Recurenta susţine că încheierea atacată este nelegală, întrucât instanţa a reţinut că nu se impune lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel, susţine recurenta că, la momentul pronunţării Deciziei nr. 39/A/2007, legislaţia interzicea efectuarea evaluărilor imobilelor anterior transmiterii dosarului către C.C.S.D., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
De aceea, solicită instanţei să stabilească că prin sintagma „conform expertizei”, cuprinsă în dispozitivul Deciziei nr. 39/A/2007, s-a dorit a se stabili doar localizarea în spaţiu a terenului şi suprafaţa acestuia, iar nu valoarea stabilită de un expert, fără competenţe în evaluare.
Expertul D.N.M., care a efectuat raportul de expertiză, are specialitatea de topografie, cadastru si geodezie, iar evaluarea trebuia făcută de un expert tehnic judiciar din specialitatea construcţii si evaluări imobiliare, atestat de către A.N.E.V.A.R.
Mai susţine recurenta că în realizarea expertizei s-a avut în vedere Hotărârea C.G.M.B. din 1997, care îşi încetase valabilitatea la 29 septembrie 2005, conform art. 4 din Hotărârea C.G.M.B. din 29 septembrie 2005, anterior întocmirii raportului de expertiză.
Pe de altă parte, hotărârile la care a făcut referire, emise de C.G.M.B. se refereau la evaluarea terenurilor în cadrul ofertelor pentru procedurile de concesionare, ceea ce se îndepărtează ca sens de conceptul preţului de piaţa, adică întâlnirea ofertei cu cererea intr-un mod liber, nereglementat, subiectiv.
Recurenta solicită admiterea recursului, desfiinţarea încheierii recurate, iar pe fond, lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei nr. 39A/2007, în sensul de a se şti dacă prin sintagma „să facă propunere de acordare a despăgubirilor, conform expertizei” s-a avut în vedere omologarea valorii imobilului stabilită prin expertiză, ori s-a avut în vedere ca părţile să facă o evaluare în afara cadrului procesului.
Intimata RA-A.P.P.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii.
Examinând încheierea recurată în limita criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii, invocate de intimata RA-AP.P.S. prin întâmpinare, acestea nu pot fi primite, pentru următoarele considerente:
În susţinerea excepţiei tardivităţii formulării cererii, intimata invocă dispoziţiile art. 2811 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că „instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu (…).”
C. proc. civ. nu prevede un termen pentru formularea cererii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti, iar dispoziţia invocată de intimată nu se referă la termenul de exercitare a cererii, ci la procedura de soluţionare a acesteia de către instanţă.
Aşa fiind, excepţia tardivităţii este neîntemeiată şi nu poate fi primită.
Cu privire la cea de-a doua excepţie, intimata susţine că cererea ar fi inadmisibilă, întrucât „petenta solicită instanţei să stabilească aspecte deja statuate prin hotărârea a cărei lămurire se cere”.
Nici această excepţie nu poate fi primită, întrucât susţinerile intimatei nu vizează aspecte de admisibilitate a cererii, ci constituie apărări legate de fondul acesteia.
Pe fondul recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., care au constituit temeiul juridic al cererii petentei permit instanţei ca, după momentul dezinvestirii prin pronunţarea soluţiei, să aducă lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.
Potrivit alin. (1) al acestui text de lege „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice”.
Aşadar, acest text de lege vizează ipoteza în care sunt necesare lămuriri ale dispozitivului hotărârii, întrucât există impedimente în faza de executare a hotărârii.
Prin cererea privind lămurirea dispozitivului hotărârii, nu se poate cere modificarea acestuia, ci doar clarificarea lui, se pot interpreta doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. În toate cazurile, însă, procedura lămuririi întinderii şi cuprinsului dispozitivului hotărârii este folosită numai atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului.
Ceea ce impută recurenta instanţei care a pronunţat încheierea recurată constă în aceea că nu a lămurit înţelesul sintagmei „să facă propunere de acordare a despăgubirilor, conform expertizei”, cuprinsă în dispozitivul Deciziei nr. 39/A/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, în sensul de a se ştii dacă s-a avut în vedere omologarea valorii imobilului stabilită prin expertiză, ori ca această evaluare să fie făcută în afara cadrului procesului.
Or, în speţă, aşa cum a reţinut instanţa care a pronunţat încheierea recurată, RA-A.P.P.S. a emis Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008, respectând dispozitivul Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 al Curţii de Apel Bucureşti, în sensul anulării Deciziei nr. 373/2004 emisă de RA-A.P.P.S.
În cuprinsul Deciziei nr. 872 din 02 septembrie 2008 emisă de RA-A.P.P.S., a fost menţionată valoarea estimativă a imobilului conform expertizei, 263.000,18 lei, însă prin adresa din 24 noiembrie 2008, A.N.R.P. - Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 a comunicat petentei faptul că evaluarea se va efectua de către un evaluator desemnat de către C.C.S.D.
De altfel, recurenta a contestat Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008 emisă de RA-A.P.P.S., contestaţia fiind respinsă în mod irevocabil prin Decizia nr. 4736 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de G.M.E. împotriva încheierii din 28 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 15601/3/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2060/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2097/2014. Civil → |
|---|
