ICCJ. Decizia nr. 2069/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2069/2014
Dosar nr. 1320/103/2012
Şedinţa publică de la 5 iunie 2014
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. 1320/103/2012, reclamanţii L.L., L.A., L.D., L.D.M., L.Z. şi M.F. au chemat în judecată pârâţii SC C. SA, Registrul informatizat Moldova şi Asociaţia C., solicitând obligarea primelor două pârâte la înscrierea reclamanţilor în registrul acţionarilor SC C. SA cu acţiunile corespunzătoare. În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 31/1990, O.U.G. nr. 88/1997 şi art. 1270 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 11/COM din 31 ianuarie 2013, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată, în considerarea următoarelor aspecte:
Asociaţia C. PAS a luat fiinţă la data de 07 octombrie 1998, în scopul cumpărării de acţiuni de la fostul FPS; asociaţia a fost constituită în baza Legii nr. 21/1924 şi a O.U.G. nr. 88/1997, fiind compusă iniţial din 22 de membrii.
Prin contractul din anul 1998, asociaţia a cumpărat un număr de 20.967 acţiuni, în valoare de 629.010.000 ROL, fiind achitat un avans şi diferenţa urmând a fi achitată în rate semestriale pe 5 ani. Membrii asociaţiei au făcut plăţi lunare variabile, banii fiind depuşi la Banca C. Neamţ. Prin contractul din 13 noiembrie 1998, s-a instituit gaj asupra celor 20.967 acţiuni, cu valoarea nominală de 25000 RON/acţiune. La data de 07 februarie 2010 asociaţia cumpără de la SIF Moldova un număr de 134 558 acţiuni - preţul fiind achitat în 2 rate - la data de 09 februarie 2011 (100.000 RON) şi respectiv la data de 16 septembrie 2011 (204.889 RON).
Tribunalul a reţinut că în cadrul asociaţiei există neclarităţi cu privire la situaţia unor membri, respectiv a acţiunilor ce li se cuvin. Astfel, S.L. a decedat, fiind invocată de reclamanţi cumpărarea de la „moştenitorii” acesteia a unui număr de 2009 acţiuni–nu s-a prezentat un certificat de moştenitor, testament, o hotărâre a adunării generale/hotărâre a consiliului de administraţie cu privire la situaţia acţiunilor decedatei [în contextul art. 7.5 lit. d) din statut ce prevede printre atribuţiile consiliului de administraţie organizarea şi supravegherea v/cumpărărilor de acţiuni între membrii asociaţiei].
Se mai reţine că preţul ultimelor acţiuni achiziţionate s-a achitat prin contribuţia reclamantei L.L. - persoană ce nu era membru al asociaţiei la acea dată, raportul juridic dintre aceasta şi asociaţie făcând în prezent obiectul unor litigii; astfel, se reţine că aceasta a virat, la data de 13 septembrie 2011, în contul asociaţiei, suma de 165.400 RON „în vederea cumpărării de acţiuni conform contractului din anul 2011”; consiliul de administraţie, la data de 25 octombrie 2011, aprobă cumpărarea de către aceasta a unui număr de 11.137 acţiuni, în valoare de 25.604 RON, diferenţa a 139.796 RON datorată de asociaţie, urmând a fi restituită în 2 rate, scadente în 2013. L.L. introduce la judecătorie, concomitent, două acţiuni aparent contradictorii, prin care solicită obligarea asociaţiei să îi distribuie 50.000 acţiuni în contul sumei de 165.000 RON – Dosar nr. 9371/279/2011, respectiv obligarea asociaţiei să îi plătească suma de 139.796 RON – Dosar nr. 9370/279/2011, aflat în recurs la Curtea de Apel Bacău. Aceeaşi L.L., cu scopul majorării numărului de acţiuni a altor membrii ai asociaţiei - respectiv reclamanţii L.D., A. şi D.M. le cesionează parţial dreptul său de creanţă, cesiune notificată în februarie 2012, ulterior ultimului raport al consiliului de administraţie din 06 decembrie 2011, raport ce vizează şi structura acţionariatului în luna noiembrie 2011. Tranzacţiile intervenite după această dată, cu consecinţe dorite asupra drepturilor acţionarilor nu apar a fi făcut obiectul analizei consiliului de administraţie, respectiv a unei cereri pentru convocarea adunării generale. Tribunalul a reţinut că reclamanţii sunt înscrişi în registrul acţionarilor SC C. atât ca persoane fizice precum şi ca membri în cadrul Asociaţiei PAS C. - aceasta fiind de asemenea, acţionar la SC C. SA, cu 282.485 acţiuni - potrivit relaţiilor comunicate de Registrul Informatizat Moldova. Prin acţiunea de faţă, reclamanţii solicită înscrierea în registru, în nume propriu a acţiunilor ce revin în calitate de membrii ai asociaţiei, prin achitarea preţului acţiunilor cumpărate de asociaţie.
Potrivit statutului asociaţiei, acţiunile dobândite de asociaţie, conform art. 19 lit. c) din O.U.G. nr. 88/1997, se transmit membrilor asociaţiei după achitarea lor integrală. Dar în acelaşi statut se prevede că intră în competenţa exclusivă a adunării generale modul de stabilire şi de distribuire a acţiunilor către membrii asociaţiei. Este adevărat că dizolvarea asociaţiei nu reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii introductive, dar atâta timp cât in interiorul asociaţiei nu s-au clarificat drepturile şi obligaţiilor membrilor săi, conform statutului intern, s-a apreciat că nu poate interveni direct, instanţa de judecată în modalitatea solicitată prin acţiunea introductivă.
Pentru aceste considerente, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.
Analizând sentinţa apelată, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, curtea a constatat nefondat apelul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În cadrul SC C. SA s-a constituit Asociaţia C. PAS, în scopul cumpărării de acţiuni de la fostul FPS; asociaţia a fost constituită în baza Legii nr. 21/1924 şi a O.U.G. nr. 88/1997; acest din urmă act normativ prevede la art. 21 că: „Acţiunile dobândite în conformitate cu prevederile acestei secţiuni se înscriu în registrul acţionarilor societăţii comerciale. Asociaţia va figura în registrul acţionarilor şi se va înscrie în registrul comerţului la poziţia "Acţionari", până la plata integrală a preţului, având drept de vot în adunarea generală a acţionarilor, în funcţie de natura acţiunilor achiziţionate: comune sau preferenţiale.
(2) Acţiunile dobândite în conformitate cu prevederile acestei secţiuni sunt transmise membrilor asociaţiei numai după plata integrală a preţului”.
Potrivit statutului asociaţiei, acţiunile dobândite de asociaţie, conform art. 19 lit. c) din O.U.G. nr. 88/1997, se transmit membrilor asociaţiei după achitarea lor integrală. De asemenea, în acelaşi statut se prevede că intră în competenţa exclusivă a adunării generale modul de stabilire şi de distribuire a acţiunilor către membrii asociaţiei.
În speţă, litigiul de faţă priveşte modul de distribuire a acţiunilor către membrii asociaţiei.
Trebuie remarcat, în primul rând, că argumentul principal din acţiunea reclamanţilor (reiterat în apel), priveşte interpretarea efectelor contractului de cesiune din 26 ianuarie 2012, prin care reclamanta L.L. a cesionat către L.D., L.A. şi L.D.M. dreptul său de creanţă împotriva asociaţiei, pentru suma de 165.000 RON.
Apelanta reclamantă L.L. a adresat Asociaţiei C. o cerere de cumpărare de acţiuni, scop în care a achitat suma de 165.000 RON, iar prin adresa din 25 octombrie 2011 i se comunică acordul asociaţiei pentru cumpărarea unui număr de 11.137 acţiuni, în valoare de 25.604 RON; pentru diferenţa achitată, de 139.796 RON i se comunică, prin aceeaşi adresă că aceasta va fi restituită în două tranşe: 78.046,19 RON la data de 31 iulie 2012 şi respectiv 69.094,64 RON la data de 31 iulie 2013.
Deşi prin acest act se consemnează că asociaţia trebuie să îi restituie sus numitei suma de 139.796 RON, aceasta încheie contractul de cesiune de creanţă din 26 ianuarie 2012, prin care cesionează parţial dreptul său de creanţă din totalul creanţei sale, de 146.161 RON, împotriva debitorului cedat Asociaţia C., către reclamanţii L.D., L.A. şi L.D.M., ea rămânând creditoare pentru suma de 107.335 RON.
Trebuie remarcat că suma menţionată în adresa din 25 octombrie 2011 drept creanţă a reclamantei L.L. asupra asociaţiei – 139.796 RON, diferă de cea menţionată în cesiunea de creanţă.
Dincolo de acest aspect, însă, se impune observaţia că efectele cesiunii sunt menţionate expres în contract şi constau în faptul că cesionarii devin, alături de cedent, creditori ai debitorului cedat, pentru valoarea nominală a creanţei şi a accesoriilor acesteia, urmând să fie plătiţi proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia. Cu alte cuvinte, cesiunea se referă în mod clar la o sumă de bani pe care urma ca debitorul cedat, respectiv asociaţia, să o achite debitorilor cedaţi, alături de cedent.
Ca urmare, acest contract priveşte doar cesiunea parţială a creanţei pe care reclamanta sus numită o avea faţă de asociaţie, fără a avea vreo legătură cu acţiunile distribuite de asociaţie, susţinerile contrare din apel neputând fi reţinute. Nu se face nici o referire la o compensare a obligaţiilor pe care la aveau cesionarii faţă de debitorul cedat, astfel cum rezultă acestea din adresele din 25 octombrie 2011, respectiv de plată a ratelor stabilite pentru contravaloarea acţiunilor acordate de asociaţie celor trei cesionari.
Ca urmare, în condiţiile în care reclamanta L.L. a depus o sumă mult mai mare decât preţul acţiunilor ce i-au fost acordate de asociaţie, în sarcina asociaţiei nu se putea reţine decât obligaţia de restituire a diferenţei, pentru suma de 139.796 RON, fără ca această sumă să aibă vreo influenţă asupra numărului de acţiuni dobândit de aceasta sau de cesionarii anterior menţionaţi.
De altfel, aceste aspecte au mai fost examinate şi în cadrul Dosarelor nr. 9371/279/2011 şi nr. 9370/279/2011, în care demersurile judiciare ale reclamantei au avut acelaşi scop, respectiv alocarea de acţiuni pentru întreaga sumă, de 165.000 RON, depusă în contul asociaţiei, soluţiile din dosarele menţionate constatând, cu putere de lucru judecat că nu aceasta a fost destinaţia sumei arătate.
În ce priveşte achiziţionarea de către L.Z. a unui număr de 2009 acţiuni de la moştenitoarea asociatei S.L., pe de o parte nu s-a dovedit că actul de vânzare depus la dosar ar fi fost prezentat asociaţiei, după cum nu s-au depus înscrisuri suplimentare privind calitatea de moştenitor şi valabilitatea transmiterii acţiunilor, iar pe de altă parte, iar din evidenţele asociaţiei pârâte rezultă că L.Z. figurează cu un număr de 6.012 acţiuni, aşa cum susţin şi reclamanţii.
În acest sens, raportul informativ depus, menţionează că la data de 25 noiembrie 2011, L.Z. figurează cu un număr de 6.012 acţiuni, ori prin cererea de faţă se solicită acelaşi lucru.
Referitor la înlăturarea, în mod nejustificat, a expertizei contabile efectuată în cauză, curtea a constatat că şi această critică este nefondată. Se are în vedere faptul că expertiza contabilă a procedat la repartizarea acţiunilor cu luarea în calcul a sumei de 165.000 RON depusă de reclamantă, ori instanţa a stabilit că nu poate fi avută în vedere suma respectivă, în întregime, ca fiind preţ achitat pentru acţiuni, în condiţiile în care cererea reclamantei L.L. a fost admisă doar pentru cumpărarea unui număr de 11.137 acţiuni, în valoare de 25.604 RON.
Cum aprecierea asupra acestui aspect revenea instanţei de judecată, concluziile raportului de expertiză, ce porneau de la o premisă contrară, nu puteau fi avute în vedere.
Nefondate sunt şi celelalte critici expuse de apelanţii reclamanţi, toate argumentele acestora fiind subsumate aceleiaşi susţineri referitoare la destinaţia întregii sume de 165.000 RON depusă de reclamanta L.L. ca fiind preţ achitat pentru acţiuni.
Ori, în condiţiile în care, aşa cum corect s-a reţinut la fond, cererea reclamantei L.L. a fost admisă doar pentru cumpărarea unui număr de 11.137 acţiuni, în valoare de 25.604 RON, iar în statutul asociaţiei se prevede că intră în competenţa exclusivă a adunării generale modul de stabilire şi de distribuire a acţiunilor către membrii asociaţiei, reclamanţii nu pot impune o altă modalitate de distribuire a acestor acţiuni.
Faţă de considerentele expuse, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul declarat de către apelanţii-reclamanţi L.L., L.A., L.D., L.D.M., L.Z. şi M.F., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii L.L., L.A., L.D., L.Z., M.F. şi L.D.M. prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi pe fondul cauzei admiterea acţiunii.
În susţinerea recursului au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a structurat cererea de recurs, prin dezvoltarea următoarelor patru critici:
1. În mod greşit a apreciat instanţa de apel că litigiul de faţă priveşte modul de distribuire a acţiunilor între membrii asociaţiei. În realitate, obiectul acţiunii este reprezentat de obligaţia de a face în temeiul art. 1270 C. civ., constând în obligarea SC C. şi Registrului Informatizat Moldova să procedeze la înscrierea în Registrul Acţionarilor a numărului de acţiuni repartizat conform Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiei C. din 18 octombrie 2011.
Recurenţii susţin că au îndeplinit toate condiţiile menţionate la cap. 6 din Statutul Asociaţiei şi anume plata acestora, aşa cum rezultă din expertiza contabilă şi din completarea ei.
Esenţa litigiului de faţă poartă asupra neînregistrării acţiunilor distribuite nici în registrul acţionarilor şi nici în Registrul Informatizat Moldova, deşi acestea au fost plătite de către recurenţi şi distribuite de adunarea generală.
2. Cea de a doua critică este reprezentată de interpretarea greşită a contractului de creanţă şi efectele acestuia. Acest contract a fost încheiat între L.L. ca cedent şi L.D., L.A. şi L.D. ca cesionari, urmărindu-se doar asigurarea mijloacelor financiare necesare cesionarilor pentru plata acţiunilor ce li se cuveneau conform înştiinţării Asociaţiei C.
Cedenta a notificat Asociaţiei cesiunea amintită, conform art. 1578 alin. (1) C. civ. şi a solicitat aceleiaşi asociaţii ca în temeiul art. 1616 C. civ. să ia act de operarea de plin drept a compensaţiei între suma de plată datorată pentru acţiunile distribuite şi creanţa dobândită conform contractului de cesiune.
Recurenţii arată că este evident că în acest mod s-au convertit drepturile de creanţă dobândite de cesionari în plata acţiunilor, care se adaugă la celelalte acţiuni obţinute de cesionari cu plata în numerar.
Cesiunea de creanţă fiind ulterioară Hotărârii Adunării Generale este irelevantă neconcordanţa sumei menţionată în adresa din 25 octombrie 2011.
3. O altă critică este reprezentată de aprecierea eronată de către instanţa de apel a expertizei tehnico-contabile efectuate în cauză. Expertul contabil a verificat documentele existente şi a stabilit numărul de acţiuni distribuite şi achitate, conform răspunsului la obiecţiuni, fiind avute în vedere în mod corect şi acţiunile plătite prin cesiunea de creanţă.
Instanţa de apel este în eroare când apreciază că expertiza a luat în calcul suma de 165.000 RON plătită de L.L., iar expertiza contabilă precizează în anexa 2A modul în care sunt repartizate aceste acţiuni în interiorul Asociaţiei.
În esenţă, arată recurenţii este evident că L.L. a creditat Asociaţia cu suma de 165.000 RON, din care 25.604 RON au acoperit contravaloarea celor 11.137 de acţiuni repartizate ei, 38.826 RON au fost cesionaţi celor trei persoane amintite şi fac obiectul operării de plin drept a compensaţiei, iar diferenţa de 100.570 RON urma să fie restituită de asociaţie conform sentinţei nr. 2916 din 17 mai 2012 a Judecătoriei Piatra Neamţ.
4. Ultima critică este reprezentată de nesocotirea dispoziţiilor statutare ale asociaţiei privind competenţa exclusivă a adunării generale de distribuire a acţiunilor, caracterizând eronat cererile noastre drept impunerea unei alte modalităţi de distribuire a acţiunilor, pe baza plăţii de 165.000 RON făcută de L.L. pentru achiziţionarea acţiunilor.
Potrivit art. 14-19 din Statut acţiunile dobândite de asociaţie se transmit membrilor asociaţiei după achitarea lor integrală conform opţiunii acestora, în baza vărsămintelor. Aceste acţiuni se înregistrează în registrul acţionarilor, pe numele membrilor asociaţiei. Mai mult potrivit art. 101 din Legea nr. 31/1990 numai acţiunile plătite dau dreptul de vot în adunarea generală.
Recurenţii susţin refuzul asociaţiei de a aduce la îndeplinire propria hotărâre, ceea ce încalcă prevederile cap. 8 din Statutul Asociaţiei referitoare la dizolvarea şi lichidarea ei, care ar duce la modificarea structurii acţionariatului.
În final, recurenţii susţin că instanţa de apel nu precizează modalitatea în prin care s-ar putea valorifica dreptul dat de acţiunile repartizate şi plătite.
Intimata Registrul Informatizat Moldova a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Este de precizat că au fost invocate dispoziţiile art. 1270 C. civ., art. 1616 şi art. 1617 C. civ. însă aceste norme de procedură nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cauzei de faţă în raport de dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în M. Of. la data de 10 iunie 2011 şi intrată în vigoare la data de 13 iunie 2011, litigiul de faţă fiind supus dispoziţiilor C. civ. de la 1864.
Prealabil, Înalta Curte constată că deşi recurenţii au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticile pot fi subsumate şi analizate doar prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează aplicarea şi interpretarea greşită a legii.
Prima critică a recurenţilor a vizat, în esenţă, calificarea greşită a obiectului acţiunii şi pe cale de consecinţă analizarea cererii de chemare în judecată prin prisma modului de distribuire al acţiunilor şi nu din punct de vedere al obligaţiei de a face care priveşte înregistrarea acţiunilor repartizate în registrul acţionarilor SC C. SA şi în Registrul Informatizat Moldova.
Critica recurenţilor este nefondată.
Astfel, instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt care atrage temeiul de drept aplicabil cererii de faţă, respectiv dispoziţiile art. 19 lit. c) din O.U.G. nr. 88/1997, potrivit căruia acţiunile dobândite de asociaţie se transmit membrilor acesteia după achitarea lor integrală. De asemenea, potrivit statutului intră în competenţa exclusivă a adunării generale modul de stabilire şi distribuire a acţiunilor către membrii asociaţiei.
În consecinţă, deşi se susţine că potrivit Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiei din 18 octombrie 2011, recurenţilor le-au fost distribuite acţiunile plătite de reclamanţi, punându-se numai problema înregistrării acestora în registrul acţionarilor, Înalta Curte constată că în mod corect a analizat instanţa de apel cererea din prisma modului de stabilire şi de distribuire a acţiunilor către membrii asociaţiei.
De asemenea, acţiunea de faţă a impus analizarea faptului dacă reclamanţii sunt dobânditorii acţiunilor tranzacţionate.
Relevant din acest punct de vedere este faptul că aceste aspecte au fost analizate în cadrul judecăţii ce a format obiectul Dosarului nr. 9371/279/2011, unde prin sentinţa civilă nr. 1864/2012 Judecătoria Piatra Neamţ a respins acţiunea formulată de reclamanta L.L., reţinând că nu există temei juridic potrivit art. 13 din Statutul asociaţiei pentru repartizarea tuturor acţiunilor plătite prin contractul nr. 1/2011, în consecinţă fiind respinsă acţiunea de obligare a Consiliului de Administraţie al Asociaţiei C. de distribuire a unui număr de 50.000 acţiuni.
Potrivit Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiei din 18 octombrie 2011 este adevărat că le-au fost distribuite membrilor familiei L. o mică parte din acţiunile achitate prin contractul cu SIF Moldova din anul 2011, între părţi purtându-se şi un alt litigiu, care a constituit un alt demers din partea reclamantei L.L. pentru atribuirea de acţiuni.
Esenţa litigiului de faţă poartă asupra interpretării voinţei asociaţiei, care în contextul reţinut în hotărârea instanţei de apel nu a înţeles să acorde numărul de acţiuni pretins prin acţiune, transmiterea acestora neputând opera ope legis, astfel cum susţin recurenţii.
Cea de a doua critică este reprezentată de interpretarea greşită a contractului de cesiune de acţiuni şi a efectelor acestora.
Prin contractul de cesiune de acţiuni au fost create drepturi şi obligaţii numai între părţile contractante, respectiv L.L., L.D., L.A. şi L.D.M. şi reprezintă modalitatea în care aceştia au înţeles să împartă suma de bani primită de Asociaţia C., acesta nefiind opozabil pârâtei.
Contractului de cesiune nu-i pot fi acordate efecte care să depăşească voinţa Asociaţiei, distribuirea acţiunilor fiind gestionată de Adunarea generală prin Consiliul de Administraţie.
Din expunerea celei de a treia critici, recurenţii trimit la concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, solicitând să se reţină faptul că L.L. a creditat societatea cu suma de 165.000 RON din care 25.826 RON au fost cesionaţi celor trei persoane amintite şi fac obiectul operării de plin drept a compensaţiei, iar diferenţa de 100.570 RON urma să fie restituită de asociaţie.
Din acest punct de vedere trebuie menţionat şi faptul că recursul este o cale de atac de reformare, nedevolutivă, prin care se realizează controlul judiciar fără ca prin natura sa să permită instanţei imediat superioare să provoace judecarea în fond a pricinii. Or, este evident că prin această critică recurenţii au invocat chestiuni de fond, cu intenţia de a provoca o rejudecare a fondului, lucru nepermis în recurs câtă vreme reclamanţii au beneficiat de o cale de atac devolutivă – apelul – iar chestiunile de netemeinicie nu pot fi reţinute în această cale extraordinară de atac decât în măsura în care sprijină o critică de nelegalitate.
Chestiunile legate de administrarea probelor şi interpretarea acestora în scopul de a determina situaţia de fapt vizează netemeinicia şi nu ar putea fi analizate în recurs.
Prin ultima critică, recurenţii susţin incidenţa dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora acţiunile repartizate şi plătite dau drept de vot în adunarea generală a SC C. SA, iar prin respingerea acţiunii nu au fost acordate efecte juridice Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiei C. din 18 octombrie 2011.
Se observă pe de o parte că aceste critici au fost analizate prin primul punct al argumentelor instanţei de recurs, demonstrându-se faptul că demersul judiciar al reclamanţilor nu poate produce efecte în condiţiile art. 19 lit. c) din O.U.G. nr. 88/1997 raportat la statutul intern al asociaţiei, instanţa neputând interveni direct în modalitatea solicitată prin acţiunea introductivă.
În ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte constată că prin hotărârile din data de 24 mai 2012, Adunarea Generală a Acţionarilor Asociaţiei C. a hotărât excluderea din cadrul Asociaţiei a reclamanţilor, acţiunile rămânând în cadrul acesteia.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamanţilor urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii L.L., L.A., L.D., L.Z., M.F. şi L.D.M. împotriva deciziei nr. 95/2013 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2067/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2070/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
