ICCJ. Decizia nr. 2114/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2114/2014
Dosar nr. 2114/1/2014
Şedinţa publică din 1 iulie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 395 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2543 din data de 10 octombrie 2013, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal a respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta SC IRLU - CFR SA; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C.O.R., B.A., G.L. şi V.C. împotriva pârâtei, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 670 RON în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193 din 24 noiembrie 2010 şi drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, proporţional cu perioada de timp lucrată, sume care vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă şi dobânda legală; a obligat pârâta să plătească reclamanţilor diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 700 RON în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011 şi drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2012, proporţional cu perioada de timp lucrată, sume care vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă şi dobânda legală; a respins ca nefondate restul capetelor de cerere; a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Prin Decizia civilă nr. 283 din data de 12 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamanţii C.O.R., B.A., G.L. şi V.C., împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi, admiţând apelul declarat de pârâta SC IRLU - CFR SA a schimbat sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată, în totalitate.
La data de 26 mai 2014, reclamanţii au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 283 din data de 12 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Revizuenţii au învederat faptul ca există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat, în sensul că au existat litigii cu acelaşi obiect cu cel din prezenta cauză, între persoane având aceeaşi calitate şi în care acţiunile au fost admise, fără să identifice hotărârile pretins potrivnice. A fost invocată, totodată, încălcarea principiului egalităţii exprimat de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Examinând cererea de revizuire, în raport de dispoziţiile art 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 283 din data de 12 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, revizuenţii susţinând ca aceasta este contrară unor hotărâri prin care au fost soluţionate litigii cu acelaşi obiect cu cel din prezenta cauză, între persoane având aceeaşi calitate şi în care acţiunile au fost admise.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Spre deosebire de vechea reglementare, care prevedea o modalitate diferită de calcul a termenului de exercitare a căii de atac, după cum hotărârile între care exista contrarietate erau sau nu pronunţate de instanţe de recurs, normele legale aplicabile cauzei pendinte prevăd un termen generic de o lună, care începe să curgă invariabil de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri judecătoreşti.
În cauză, singura hotărâre judecătorească identificată, cu privire la care se invocă faptul că ar fi contrarie cu hotărâri pronunţate anterior, este Decizia nr. 283 din data de 12 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, fiind pronunţată într-un conflict de muncă.
Conform dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în această materie hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai recursului.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului (..) sau, după caz, la data pronunţării. Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunţate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii definitive de la data pronunţării.
În cauza dedusă judecăţii, cererea de revizuire a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a fost transmisă prin poştă la data de 26 mai 2014, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunţării sale, respectiv de la data de 12 martie 2014.
În raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 cu aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la 12 aprilie 2014.
Înalta Curte constată că revizuentul nu a formulat cerere de repunere în termen şi nici nu a invocat vreo împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii C.O.R. domiciliat în Roşiorii de Vede, B.A. domiciliată în Roşiorii de Vede, G.L. domiciliată în Comuna Măldăeni judeţul Teleorman, V.C., domiciliată în Roşiorii de Vede, în contradictoriu cu intimata SC IRLU CFR SA Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, prin avocat D.E., cu sediul profesional în Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, împotriva Deciziei nr. 283 din data de 12 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 3212/87/2013.
Cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2110/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2116/2014. Civil → |
|---|
