ICCJ. Decizia nr. 2126/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2126/2014
Dosar nr. 2068/118/2011
Şedinţa publică din 2 iulie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 februarie 2011 la Tribunalul Constanţa reclamantul M.M. a solicitat în contradictoriu cu Statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească cuantumul justelor despăgubiri pentru exproprierea terenului situat în localitatea Valea Dacilor, municipiul Medgidia, parcela A 1072/3/36/2 cu indicator cadastral 11357/2, în suprafaţă de 2.230,00 mp, categoria de folosinţă arabil extravilan, proprietatea reclamantului M.M., cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa nr. 922 din 23 februarie 2012 Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, respins prin Decizia nr. 117/C din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, criticând-o în esenţă pentru greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 şi art. 34 din Legea nr. 255/2010.
Prin Încheierea din data de 10 aprilie 2013 Înalta Curte a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părţile legal citate nu s-a prezentat în instanţă şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă,
Părţile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, aşa încât, la data de 11 iunie 2014, din oficiu, s-a dispus citarea părţilor pentru a fi pusă în discuţie perimarea.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecaţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an.
Se mai constată că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripţie (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.
În cauză, judecarea cauzei a rămas în nelucrare, din vina părţilor o perioadă de timp mai mare de un an, aşa încât în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu că aceasta s-a perimat de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva Deciziei nr. 117C din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2122/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2127/2014. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
