ICCJ. Decizia nr. 2131/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2131/2014
Dosar nr. 6235/3/2010
Şedinţa publică din 3 iulie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1151 din 29 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul S.M. în baza Legii nr. 10/2001 şi a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General să emită în favoarea reclamantului dispoziţie de restituire în natură a imobilului-construcţie situat în Bucureşti, compus din 2 apartamente şi cu instituirea în favoarea reclamantului a dreptului de folosinţă special prevăzut de art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 184/2002 pentru terenul ce reprezintă curtea şi pentru cel pe care se află edificată construcţia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut părinţilor reclamantului şi a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, fără despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul Bucureşti prin Primarul General susţinând că instanţa de fond a dispus restituirea în natură a imobilului fără a clarifica situaţia juridică a acestuia, în sensul de a se stabili dacă poate fi sau nu restituit în natură.
Aceasta, deoarece constatarea instanţei în sensul că imobilul este liber, nu poate fi interpretată decât ca superficială în condiţiile în care aceste aspecte nu rezultă cu claritate, dintr-o adresă emisă de unitatea vânzătoare în calitate de mandatară a Municipiului Bucureşti şi faţă de concluziile unui raport de expertiză care să identifice efectiv imobilul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 16A din 17 ianuarie 2014 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, reţinând în considerentele deciziei următoarele argumente:
Restituirea în natură a imobilului a fost dispusă de instanţa de fond în condiţiile în care imobilul a fost identificat prin expertiză chiar în faza administrativă de soluţionare a notificării, etapă nefinalizată, însă, iar copia expertizei se află la dosarul instanţei de fond.
De asemenea, există adrese la dosar, provenind chiar de la apelant privind modificarea numărului şi denumirea străzii, iar în faza apelului a fost efectuată încă o expertiză de identificare a imobilului.
Din adresele aflate la dosar, rezultă că imobilul nu a fost înstrăinat nici de către SC C. SA şi nici de către Administraţia Fondului Imobiliar, astfel că proprietarul imobilului este Municipiul Bucureşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Instanţa a dispus restituirea în natură a imobilului construcţie apreciind că situaţia juridică este clară, proprietar fiind Municipiul Bucureşti.
Or, atât din petitul acţiunii, cât şi din motivele de fapt şi drept invocate duc la concluzia sesizării instanţei cu o contestaţie întemeiată pe Legea nr. 10/2001, îndreptată împotriva refuzului unităţii deţinătoare de a soluţiona notificarea:
În aceste condiţii, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuie însoţită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi cele privind calitatea de moştenitor.
Că, potrivit art. 23, în înţelesul dat de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.
Recurentul-pârât a mai susţinut că, termenul de 60 de zile poate avea două date de referinţă, iar în cazul în care nu au fost depuse odată cu notificarea şi actele doveditoare ale dreptului de proprietate timpul de 60 de zile curge de la data depunerii actelor.
În raport cu cele expuse, recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi respingerea acţiunii.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea republicată) s-a stabilit în sarcina unităţii deţinătoare notificate obligaţia de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare.
Termenul pentru îndeplinirea acestei obligaţii se poate proroga numai dacă unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică persoanei îndreptăţite, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Textul prevede în mod expres că pentru a avea beneficiul acestei prorogări este necesar ca unitatea deţinătoare să comunice, în scris, persoanei îndreptăţite faptul că emiterea deciziei de restituire este condiţionată de depunerile actelor doveditoare.
În speţă, notificarea a fost formulată la data de 5 iulie 2001, reclamantul anexând toate documentele necesare în susţinerea notificării sale.
Instituţia notificată nu a făcut nicio comunicare reclamantului pentru a depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate, astfel încât în mod corect prima instanţă a admis acţiunea formulată de intimat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva Deciziei civile nr. 16A din 17 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2127/2014. Civil. Constatare nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 2132/2014. Civil → |
|---|
