ICCJ. Decizia nr. 2130/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2130/2013
Dosar nr. 37644/3/2010
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Asupra recursului de fraţă;
Din examinarea lucărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 21361 din 18 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta R.A.A.P.P.S. prin S.A.I.F.I. împotriva pârâtei A.N.S.V.S.A., A.N.S.V.S.A. prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 582.072,23 RON debit neachitat.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
Instanţa a fost învestită cu o acţiune ce se întemeiază pe răspunderea delictuală deoarece de la data expirării contractului de locaţiune şi prestări servicii din 27 septembrie 2004, respectiv 30 septembrie 2008 şi până la data eliberării spaţiului din str. N. Între părţi nu a mai existat contract, iar pârâta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 998-art. 999 C. civ.
Eliberarea imobilului a avut loc la data de 1 iunie 2010, potrivit procesului-verbal încheiat în acest sens, însă în susţinerea facturilor privind prestările de servicii pentru perioada ianuarie 2009-februarie 2010 reclamanta depune devize privind întreţinerea instalaţii sanitare, instalaţii încălzite, instalaţii pompe, instalaţii elşectrice, întreţinere, supraveghere şi deservire centrala termică, între părţi neexistând relaţii contractuale în acest sens, reclamanta nedemonstrând executarea şi asumarea acestor lucrări de către pârâtă, dispoziţiile art. 1 lit. b) din contract nefiind aplicabile ulterior expirării valabilităţii şi în condiţiile în care se evocă răspunderea delictuală potrivit dispoziţiilor art. 998-art. 999 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta R.A.A.P.P.S. solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.
Prin decizia civilă nr. 167 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a susţinut că din moment ce livrarea utilităţilor a fost asigurată şi după încetarea contractului menţionat, în raport cu acestea s-au efectuat în continuare şi lucrările de prestări servicii prevăzute de art. 1 lit. b) din contract. Sub acest din urmă aspect apelanta nu a fost însă în măsură să administreze probe pertinente şi concludente.
Astfel, nu s-a dovedit în concret că livrarea utilităţilor s-ar fi efectuat în condiţii optime şi chiar dacă ar fi implicat executarea lucrărilor de prestări servicii pretinse. Conţinutul facturilor emise de apelantă nu este deloc deloc lămuritor în ceea ce priveşte lucrările de prestări servicii iar devizele aferente acestora sunt semnate în majoritate de o persoană, numitul S.A. (unele sunt semnate însă, indescifrabil), dar nu s-a probat că acesta ar fi fost angajamentul/reprezentantul pârâtei astfel cum s-a susţinut.
Nici susţinerea apelantei în sensul că pârâta nu ar fi refuzat lucrările de prestări servicii, nu poate fi reţinută, aceasta nereprezentând relevanţă în condiţiile în care nu se probează că, în concret, pârâta ar fi avut cunoştinţă despre astfel de lucrări.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal reclamanta R.A.A.P.P.S., S.A.I.F.I., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.
Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Protocolul din 4 ianuarie 2010 încheiat de A.N.S.V.S.A., R.A.A.P.P.S., S.A.I.F.I. şi reprezentantul proprietarului clădirii a avut ca obiect livrarea utilităţilor de apă, salubritate, gaze naturale şi energie electrică de către R.A.A.P.P.S., S.A.I.F.I. şi obligaţia A.N.S.V.S.A. la plata acestor utilităţi.
R.A.A.P.P.S., S.A.I.F.I. este titulara contractelor încheiate cu furnizorii de utilităţi şi avea şi obligaţia de a se asigura întreţinerea instalaţiilor electrice, termice şi sanitare, să execute toate lucrările de reparaţii sau înlocuire a elementelor defecte ale instalaţiilor, tocmai pentru a se asigura că livrarea utilităţilor la care s-a obligat conform protocolului are loc în condiţii optime.
Refuzul pârâtei A.N.S.V.S.A. de a plăti contravaloarea prestărilor de servicii efectuate în imobil de către S.A.I.F.I. este nejustificată, atâta timp cât au beneficiat de toate aceste lucrări şi mai mult decât atât, facturile emise au fost acceptate de către pârâtă, purtând număr de înregistrare al instituţiei, iar devizele reprezentând specificaţii exacte pentru fiecare factură de prestări servicii în parte purtând semnătura reprezentantului A.N.S.V.S.A., domnul S.A.
Recurenta susuţine că a demonstrat executarea lucrărilor de prestări servicii prin devizele aferente fiecărei facturi de prestări servicii, iar asumarea acestor lucrări de către pârâta A.N.S.V.S.A. a fost dovedită.
În dovedirea faptului că s-a asigurat întreţinerea, supravegherea şi deservirea centralei termice, au fost întocmite grafice cu realul executat al personalului pentru asigurarea permanentă cu fochişti în perioada ianuarie-martie 2009 şi octombrie 2009-februarie 2010.
Instanţa de apel nu a realizat cauza din punct de vedere al probatorului, rezumându-se la a conchide că, deşi pârâta nu ar fi refuzat lucrările, ba mai mult şi le-a însuşit prin semnătura aplicată pe documentele care atestă prestarea efectivă a acestora, toate acestea nu prezintă relevanţă în condiţiile în care nu se probează că în concret pârâta ar fi avut cunoştinţă despre lucrări.
În cauză intimata A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La dosar s-au depus înscrisuri.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Într-o motivare lapidară, instanţa de apel a reţinut că apelanta nu a fost în măsură să administreze probe pertinente şi concludente şi să dovedească în concret că livrarea utilităţilor s-ar fi efectuat în condiţii optime şi chiar dacă ar fi fost aşa, tot nu s-a dovedit că livrarea optimă ar fi implicat executarea lucrărilor de prestări servicii pretinse.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că nu s-a lămurit pe deplin situaţia de fapt, câtă vreme s-a reţinut că facturile emise de recurentă au fost semnate de numitul S.A., dar nu s-ar fi probat că acesta este reprezentantul pârâtei.
O insuficientă cercetare a cauzei sub aspectul stării de fapt obligă la suplimentarea probatorului pentru a se stabili dacă serviciile a căror plată o pretinde recurenta au fost sau nu prestate.
Instanţa de apel nu a lămurit pe deplin dacă serviciile facturate au fost efectiv prestate pentru a asigura livrarea unităţilor la care recurenta s-a obligat prin Protocolul din 4 ianuarie 2010 şi sunt sau nu dovedite pentru devizele aferente fiecărei facturi de prestări servicii.
Este necesar a se administra noi probe pentru a se stabili situaţia de fapt, respectiv dacă s-au livrat utilităţi de apă, salubritate, gaze naturale şi energie electrică în condiţii optime aceasta implică sau nu asigurarea întreţinerii instalaţilor electrice, termice şi sanitare, executarea tuturor lucrărilor de reparaţii sau înlocuire a elementelor defecte ale instalaţiilor.
Faţă de aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta R.A.A.P.P.S. prin S.A.I.F.I. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 167 din 5 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1918/2013. Civil. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2131/2013. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
