ICCJ. Decizia nr. 2147/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2147/2013
Dosar nr. 1798/86/2011
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 2442 din 28 noiembrie 2011 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis acţiunea având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta C.M. împotriva pârâtei P.F. A.N., obligând-o să-i restituie suma de 148.000 RON, din care suma de 98.000 RON reprezentând plată nedatorată şi suma de 50.000 RON reprezentând împrumut, precum şi suma de 5.329,40 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă, a reţinut că, din coroborarea înscrisurile depuse în cauză atât de reclamantă (extrasele de cont bancare prin care a virat sumele pretinse în contul pârâtei), cât şi de pârâtă (viramente), cu declaraţiile martorilor: B.S., A.M. şi T.M. şi raportul de expertiză ce a fost depus la data de 13 octombrie 2011 de către expertul desemnat A.I. a rezultat că în perioada anilor 2009 - 2010 reclamanta C.M. i-a virat pârâtei P.F. A.N. suma de 98.000 RON, cu O.P. din 11 iunie 2009 suma de 40.000 RON, cu O.P. din 17 iunie 2009 suma de 30.000 RON şi cu O.P. din 5 octombrie 2009 suma de 28.000 RON cu titlu de "aport" şi suma de 50.000 RON cu două ordine de plată prin B.O.T.P.B.R. - sucursala Suceava cu titlu de "împrumut firmă".
Aceste sume au intrat în contul pârâtei, fiind evidenţiate în Registrul jurnal de încasări şi plăţi ale acesteia, astfel încât nu a fost probată susţinerea acesteia că suma de 50.000 RON ar fi reprezentat un împrumut personal acordat de către reclamantă ei ca persoană fizică.
Asocierea despre care părţile au discutat şi în vederea căreia reclamanta i-a virat pârâtei suma de 98.000 RON, dovedită cu extrase de cont, nu a mai avut loc, aspect recunoscut de către pârâtă prin interogatoriu.
În ceea ce priveşte suma de 50.000 RON din înscrisurile depuse în cauză (ordine de plată, extrase de cont) coroborate în parte cu recunoaşterea pârâtei că a primit această sumă cu titlu de "împrumut" în calitate de persoană fizică şi cele constatate prin raportul de expertiză, instanţa de fond a concluzionat că reclamanta i-a virat pârâtei cu titlu de împrumut suma de 50.000 RON.
S-a reţinut, în esenţă, că pârâta P.F. A.N. a primit de la reclamantă suma de 98.000 RON în vederea constituirii unei societăţi comerciale, însă, având în vedere că societatea preconizată nu s-a mai constituit reclamanta a făcut o plată nedatorată pârâtei, fapt pentru care pârâta în temeiul art. 992 C. civ. este obligată să-i restituie acesteia suma de 98.000 RON, care a fost virată de către reclamantă pârâtei cu titlu de "aport", respectiv contribuţie a reclamantei în vederea constituirii unei societăţii comerciale şi nu cu titlu de preţ servicii de cazare şi masă, astfel cum nejustificat susţine pârâta, în lipsa înscrisurilor relevante şi anume: evidenţele privind cazarea reclamantei şi a numitului A.D., note de plată privind sumele datorate de aceştia pentru serviciile de cazare şi masă, facturi, chitanţe, ordine de plată, etc. privind bunurile achiziţionate pentru organizarea nunţii în cauză, etc.
Cu privire la suma de 50.000 RON virată de reclamantă pârâtei cu titlu de împrumut, prima instanţă a reţinut că, deşi nu s-a stabilit termenul restituirii, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1584 şi art. 1585 alin. (2) din vechiul C. civ., şi cum de la data acordării împrumutului, anume 28 decembrie 2009 şi respectiv 25 ianuarie 2010 până în prezent a trecut mai bine de 1 an şi 9 luni a considerat că nu se impune acordarea unui termen pârâtei pentru restituirea către reclamantă a sumei de 50.000 RON, mai ales că aceasta nu a solicitat acordarea unui asemenea termen, însă termenul de 1 an şi 9 luni era suficient că pârâta să achite măcar o parte din datorie, dând astfel dovadă că într-adevăr doreşte să restituie reclamantei suma datorată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta P.F. A.N., înregistrat iniţial la secţia civilă a Curţii de Apel Suceava, ulterior fiind trimis secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea apelului pârâta a reiterat apărările înfăţişate instanţei de fond şi a precizat că împreună cu C.M. şi A.D. a luat hotărârea de asociere pentru a dezvolta afacerea de la Suceviţa, Pensiunea "C.L.", în vederea amenajării unui teren de sport, a unei piscine şi a unui spaţiu de agrement.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta-intimată C.M., a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei primai instanţa ca legală şi temeinică .
Prin Decizia nr. 15 din 15 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei şi s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.
S-a reţinut că suma de 50.000 RON primită de pârâtă de la reclamanta-intimată, prin analizarea ordinelor de plată emise la data de 28 decembrie 2009 pentru suma de 20.000 RON respectiv la data de 25 ianuarie 2010 pentru suma de 30.000 RON conform extraselor de cont de la O.T.P.B.R. - Sucursala Suceava, coroborate cu concluziile expertului contabil, instanţa de apel a constatat reclamanta a dispus virarea acestei sume către pârâta P.F. A.N., cu titlu de "împrumut firmă", fiind evidenţiată în Registrul Jurnal la poziţia x/2009, respectiv y/2010 sub această titulatură, aşa încât, în lipsa altor dovezi relevante este evidentă incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 1584 şi ale art. 1585 alin. (2) din vechiul C. civ.
De necontestat este faptul că, în cursul, anului 2009, numita A.N., reprezentanta pârâtei P.F. A.N., proprietara pensiunii turistice "C.L." din localitatea Suceviţa, judeţul
Suceava i-a propus reclamantei C.M., o asociere, în vederea constituirii unei societăţi comerciale, sens în care, a făcut demersuri către B.C.R. Rădăuţi în vederea transferării creditului de investiţii în valoare de 123.958 euro contractat de pârâtă şi a ipotecii instituite pe imobilul acesteia, pe noua societate SC C. SRL Suceava, situaţie de fapt dovedită cu adresa nr. 80/2009.
În acest context, reclamanta i-a virat pârâtei suma de 98.000 RON cu titlu de "aport" în scopul constituirii societăţii comerciale, în trei tranşe, respectiv suma de 40.000 RON cu O.P. din 11 iunie 2009, suma de 30.000 RON cu O.P. emis la 17 iunie 2009 şi suma de 28.000 RON cu O.P. emis la 5 octombrie 2009, conform extraselor de cont eliberate de B.C.V.R. - Sucursala Suceava.
S-a reţinut că susţinerea pârâtei potrivit căreia suma de 98.000 RON reprezintă contravaloarea serviciilor de masă şi cazare oferite reclamantei şi concubinului ei nu poate fi reţinută, în condiţiile în care, această sumă încasată prin bancă în zilele de 11 iunie 2009, 17 iunie 2009 şi 5 octombrie 2009, apare evidenţiată în Registrul Jurnal de încasări şi plăţi la poziţiile a, b şi c, cu titlu de "aport", fapt relevat de expertul contabil A.I.
Pe de altă parte, pârâta nu a înfăţişat instanţei înscrisuri doveditoare - facturi, chitanţe - de natură a confirma această susţinere, iar martora B.S., propusă spre audiere de pârâtă, a relevat aspecte generale, de conjunctură, sau aflate din spusele pârâtei, această situaţie întărind convingerea instanţei asupra faptului că reclamanta-intimată a realizat o plată nedatorată, pe care, în considerarea disp. art. 992 din vechiul C. civ., pârâta trebuie să o restituie.
Referitor la în ceea ce priveşte cererea apelantei de a se dispune plata eşalonată a sumelor de bani pe care trebuie să le restituie reclamantei, instanţa de apel a constatat că această solicitare încalcă dispoziţiile art. 294 alin. (1) din C. proc. civ., aşa încât nu va fi supusă analizei judiciare.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, pârâta a declarat recurs prin care arată că aportul nu poate fi considerat în vederea privatizării, deoarece P.F.A.-urile nu au capital social, astfel suma virată nu poate fi considerată ca un avans al asocierii; suma virată cu titlu de aport avea motivaţia ca urmare a faptului că partea adversă împreună cu concubinul ei au locuit cu ea la pensiune, unde au organizat evenimente. Că este aşa, mai arată recurenta rezultă şi din procesele-verbale întocmite de Poliţia Suceviţa, precum şi alte împrejurări petrecute de părţile din litigiu sub aspectul înşelării sale în afacerea pe care o are cu P.L.
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de recurentă împotriva sentinţei tribunalului, şi modificarea acesteia din urmă, în sensul obligării doar la restituirea împrumutului în sumă de 50.000 RON, nu şi la restituirea aportului.
La termenul de azi, apărătorul recurentei a depus note de şedinţă prin care a menţionat motivele de nelegalitate, respectiv art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte la termenul de azi, a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi pe excepţia inadmisibilităţii recursului, şi a rămas în pronunţare pe excepţia nulităţii recursului conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi exhaustiv de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs ca întemeindu-se pe cel puţin unul dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.
Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.
De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra motivele pentru care este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Înalta Curte examinând cererea de recurs constată că recurenta invocă aspecte de netemeinicie cu privire la faptul; că aportul nu poate fi considerat în vederea asocierii, deoarece P.F.A.-urile nu au capital social, astfel suma virată nu poate fi considerată ca un avans al asocierii; suma virată cu titlu de aport avea motivaţia ca urmare a faptului că partea adversă împreună cu concubinul ei au locuit cu ea la pensiune, unde au organizat evenimente. Că este. aşa, mai arată recurenta rezultă şi din procesele verbale întocmite de Poliţia Suceviţa, precum şi alte împrejurări petrecute de părţile din litigiu sub aspectul înşelării sale în afacerea pe care o avea cu P.L.; modul de derulare a contractului încheiat de părţi, la faptul că au fost semnate situaţiile pentru încasarea plăţilor din cele 4 facturi şi instanţele anterioare au interpretat probele administrate în cauză, împrejurări care tind spre o reapreciere a probelor administrate în cauză şi o restabilire a situaţiei de fapt deja stabilită şi care nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs.
Atunci când face referire la nepronunţarea asupra eşalonării sumei la care a fost obligată - fără să indice care dintre sume -, reclamanta nu relevă nereguli procedurale care să-i argumenteze această susţinere şi să ducă la concluzia nerespectării garanţiei procesuale menţionate ci trimite, în realitate, la mijloacele de probă administrate, arătând că s-au încălcat normele de procedură.
Or, modalitatea de evaluare a probatoriului este o operaţiune care vizează determinarea elementelor de fapt şi care este în căderea exclusivă a instanţelor anterioare, şi nu cea din recurs.
De aceea, un asemenea aspect, ca şi cele ulterioare prezentate în memoriul de recurs, care privesc situaţii de fapt ale pricinii tind în realitate, la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu structura recursului.
Tot astfel, fără să formuleze propriu-zis o critică de nelegalitate, recurenta-pârâtă arată modul în care s-au înţeles părţile cu privire la asociere, ceea ce nu înseamnă că s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nici că dispoziţiile legale incidente în cauză au fost încălcate, deşi recurenta invocă formal, art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În altă ordine de idei, se poate observa, că deşi se invocă motive de nelegalitate, în realitate acestea tind spre o reapreciere a situaţiei de fapt şi nemulţumirea recurentei referitoare la administrarea probelor efectuate în prezenta cauză.
Rezultă din cele expuse anterior, că indicarea ca temei juridic al cererii de recurs a dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., s-a realizat formal, nefiind dezvoltate argumente care să fie încadrabile în aceste motive, pentru a putea fi analizate de instanţa de recurs.
Simplele afirmaţii, ca şi prezentarea succesiunii evenimentelor derulate între părţile din litigiu, ori a modului cum au fost administrate probele în cauză, nu se constituie în critici de nelegalitate, astfel încât, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului exercitat de recurenta-pârâtă.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii cererii de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de pârâta P.F.A. A.N. Suceviţa împotriva Deciziei nr. 15 din 15 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2134/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2151/2013. Civil. Nulitate act juridic.... → |
|---|
